Reacții din județul în care o învățătoare a murit din cauza unui AVC. „Suntem într-un stres continuu”
0O învățătoare din județul Timiș a suferit un accident vascular cerebral, decedând la finele lunii iulie. Colegii profesori spun că stresul cu privire la ce urma să se întâmple din toamnă și-ar fi pus amprenta. „Nu cred că trebuia să se facă pe repede înainte totul”.
Refacerea încadrării astfel încât să li se poată asigura profesorilor titulari cele 20 de ore necesare după mărirea normei didactice de predare, proces care se derulează în aceste zile, a adus o liniște apăsătoare în cancelarii. Directorii încă fac calcule, adună și scad ore în specialitate, ore în a doua specialitate, ore în aria curriculară și în afara ei, orice, încercând să găsească cele mai bune variante astfel încât pentru toți colegii titulari să se adune orele necesare acoperirii normei.
Simularea acestui proces a început încă din iulie, când s-a vorbit pentru prima dată că din toamnă vor interveni modificări. Ulterior au fost puse în dezbatere și actele normative privind reorganizarea unităților școlare cu număr mic de elevi, constituirea formațiunilor de studiu și constituirea normelor didactice de predare-învățare-evaluare pentru anul școlar 2025-2026, iar temerile profesorilor s-au adeverit.
Ceea ce pentru unii actori din sistemul de educație „două ore în plus” sau „încă două bănci în clasă” nu înseamnă mare lucru, în școlile mici a devenit o problemă gravă. Diferența între opt și 10 elevi, în școlile în care actul de educație și așa suferă enorm din cauza predării în regim simultan, înseamnă în fapt că o clasă există sau se destramă și chiar că o structură rămâne sau se pune lacătul pe ușă.
Discuțiile despre toate acestea au început la sfârșitul anului școlar, mai întâi cu informații în presă despre cum școlile care au mai puțin de 500 de copii vor fi comasate, ceva mai târziu venind și completarea că excepție de la regulă vor face școlile unice la nivel de localitate, indiferent de numărul de elevi.
În acest context de incertitudine s-au purtat discuții și într-o cancelarie din județul Timiș. Trecuseră primele săptămâni de școală, nu era nimic clar, iar temerile erau mari. O învățătoare cu 37 ani vechime la catedră a început să se teamă că școala în care predă, o „structură” cu învățământ simultan, ar putea să se închidă din toamnă, să fie absorbită de școala cu personalitate juridică la care era deja arondată. La câteva zile distanță, învățătoarea a suferit un accident vascular cerebral. A stat în comă aproximativ două săptămâni, a dezvăluit directoarea școlii în care învățătoarea preda, iar la sfârșitul lunii iulie a decedat.
S-a tot vorbit de atunci despre decesul cadrului didactic, alți colegi din județ au făcut mențiuni chiar în postări publice despre asta, legând evenimentul nefericit de situația marcată de incertitudine pe care toți o traversează.
„Răscalculez și o iau de la capăt după fiecare <clarificare>”
Directoarea Liceului de Arte Plastice Timișoara, Nadia Baloteanu, a descris într-o postare pe Facebook ce se întâmplă în aceste zile în școli, ce presupune procesul în care se fac și se răstoarnă calcule după fiecare „clarificare”. La finalul postării, prof. Baloteanu face referire și la decesul colegei sale.
„Întâi e un ghem în stomac, care se preface într-o uriașă roată zimțată sau un nod în gât. Am mai bine de trei săptămâni în care, inclusiv noaptea, calculez ore, le răsucesc, ca să iasă normele colegilor. În scurtul timp în care adorm, visez excelul ăla nenorocit. Și răscalculez și o iau de la capăt după fiecare informație nouă, după fiecare ”clarificare”. Da, și mie mi-a venit să fug, deși îmi e mai caracteristică lupta ! Pentru că e prea mult!
Apoi, mi s-a făcut rușine, pentru că a pleca acum ar fi o formă perfidă de lașitate. Pentru că le-am promis colegilor mei că voi lupta pentru fiecare oră, pentru fiecare normă, pentru fiecare om și trebuie să cred că voi reuși. Azi am plâns de câteva ori și-s departe de a fi cea mai lacrimogenă persoană.
Am o colegă. Patruzeci și ceva de ani de învățământ, o mână de om, un conglomerat de sensibilitate și rigoare, cu o energie pe care n-aș putea-o egala. Inventatoarea acelui Centru de excelență Matematică în artă și arhitectură, care vă place tuturor mult. Doamna profesoară mai are dreptul, conform Constituției (știți voi, fițuica aia pe care nimeni nu pare să dea doi bani) să predea încă un an înainte de a se retrage către o binemeritată pensie. Conform ministrului cu ”m” mic, colega mea ar trebui scoasă, probabil în șuturi, pe ușa din dos a școlii. Și nu accept, dați-mă afară!
„Și eu ce fac acum? A luat altcineva postul meu”
Un alt coleg s-a transferat la noi și-ntr-o altă școală în primăvară. Noi mai avem să-i dăm câteva ore, cealălaltă școală nu. Un profesor cu doctorat, bărbat, își frângea astăzi mâinile, bâlbâindu-se, transfigurat: ”Și eu ce fac acum? A luat altcineva postul meu.”. Iar eu am gândit: și o a treia persoană a luat postul celui care s-a transferat pe-al dumneavoastră, post al căruia a fost luat de o a patra persoană...și tot așa, în cascadă.
O colegă a luat 10 la titularizare, o doamnă deosebită și-un profesionist fără cusur și va lua, dacă va mai prinde ceva, ore la coada ierarhiei. Noi aveam vreo 3 propuse vacante în specializarea dumneaei. Mi-a fost rușine că nu m-am gândit că ar putea să o ajute cea de-a patra, pe care o introdusesem în catedra unei colege titulare. O las vacantă, doamna profesoară, să ne-ajute Dumnezeu să fiți dumneavoastră cea care îi va învăța pe copiii de la Arte civismul și reclamarea drepturilor, făcute cu o reală gândire critică!
Dar cel mai abitir mă strivește roata aia zimțată a gândului care nu mă părăsește de câteva zile: colega noastră din Timiș, doamna învățătoare care, după ce a aflat de la director că nu mai are post și că cel mai apropiat ar fi la zeci de kilometri distanță, a ieșit din biroul directorului, a făcut AVC și a murit!”, a scris profesoara pe Facebook.
„Apăruse în presă treaba că își pierd personalitatea juridică școlile care nu au peste 500 de elevi”
Am stat de vorbă despre cele întâmplate cu directoarea Școlii Găvojdia, Emilia Goian. „Doamna era OK, 56 ani, se verifica, era sănătoasă, cel puțin la prima vedere. Nu a avut concedii medicale. Ea a făcut AVC-ul la începutul lui iulie, când nu era așa agitație. Am discutat cu ea în a doua săptămână de vacanță, dacă nu mă înșel, ce facem. Apăruse în presă treaba că își pierd personalitatea juridică școlile care nu au peste 500 de elevi. Și atunci asta a fost discuția. <Păi, noi de unde să avem 500, că ne pierdem PJ-ul>. Ne-am gândit că se vor comasa, asta era ideea. Ce va fi dacă ne pierdem PJ-ul? Ce înseamnă asta? Că putem să ne unim, poate să vină ea la mine (n. red. – învățătoarea preda la Școala primară Jena, arondată școlii Găvojdia), clar, la Găvojdia, sau și mai rău. <Păi, noi ar trebui să ne unim și cu Cricova, și cu Știuca, adică două UAT-uri diferite, să fie o singură școală>. Asta, vă spun, am vorbit la o poveste, stând la școală și văzând ce s-a știut în presă. Dar nu s-a știut că se comasează la noi, că nu se comasează, că... Noi la faza aceea am fost atunci și am zis – lasă, cine știe ce-o fi -. Ce a mai discutat ea în altă parte eu n-am de unde să știu, dar n-am văzut-o terorizată, sau să se sperie, sau să mă întrebe unde-s posturi. Și vineri, înainte de a pleca ea acasă, a venit și mi-a zis – măi, Emilia, la Gavojdia hai că vin, dar în altă parte eu nu mă duc, pentru că nu vreau să vin la 4.00 de la școală. Mai bine îmi iau un an concediu fără plată și îmi văd de treabă. - Și zic – lasă, că om vedea ce o mai fi -. Și după mi-a povestit de nepoțica ei. (...) Eu vinerea am vorbit cu ea și ea marți a făcut AVC-ul”, a relatat prof. Goian.
Învățătoarea le împărtășise colegilor că are în plan să mai stea la școală doi ani, până când va acumula 40 de ani de vechime la catedră, după care să ceară pensionarea. „Cu patru zile înainte de a se întâmpla era senină, n-am văzut-o așa disperată. Dar a fost într-un stres, ca noi toți. De exemplu acum, cu nebunia asta, suntem într-un stres continuu. (...) Termene foarte scurte, muncă foarte multă. Nu cred că trebuia să se facă pe repede înainte. Trebuie să faci foarte multe într-un timp foarte scurt. În momentul în care faci pe repede înainte eu zic că nu le faci chiar cum trebuie. Să sperăm că o să fim sănătoși și că le putem duce pe toate”, a mai spus prof. Goian.
La Școala Găvojdia sunt, cu tot cu structura arondată, cinci posturi de educatoare și învățătoare, a explicat directoarea, iar în unitate sunt patru cadre didactice titulare, așa că nu se punea problema ca cineva să rămână fără post. Dacă în schimb s-ar decide desființarea școlii primare prin absorbție se pune problema navetei, atât pentru copii, cât și pentru cadrele didactice. „Avea ea un stres că trebuie să plece din Jena, unde avea domiciliul, să vină la Gavojdia. Șocul este. Stai, ai încheiat școala, totul este OK... Adică nimeni nu se aștepta chiar de pe o zi pe alta să se facă schimbările. Aici eu zic că e problema și e șocul pentru fiecare dintre noi. Când auzi: 20 de ore, îmi mai trebuie două ore, oare le am? Oare unde trebuie să mă duc? Se mărește numărul de copii din clase. Oare, dacă nu am atâția cât îmi zic ei, oare mă comasează, oare mă bagă la simultan?”, a explicat Emilia Goian prin ce a trecut și încă trece alături de colegi.
„Am mers pe criteriile morale”
În județul Timiș, ca în toate județele, calculele continuă, ca și căutarea de soluții. Totul va fi însă gata până joi, 14 august, așa cum li s-a cerut inspectoratelor școlare.
Inspectorul școlar general al IȘJ Timiș, Aura Danielescu, spune că și în Timiș vor fi comasări de școli, însă nu acestea ridică probleme legate de catedre. „Problema nu este cea de comasări, pentru că sunt două lucruri distincte: comasările înseamnă atunci când își pierde personalitatea juridică o unitate de învățământ și trece cu personalitate juridică la o altă unitate, și atunci vorbim de reorganizări de rețea și de comasări, și un alt aspect este atunci când se reduce planul de școlarizare de pe satele aparținătoare de comună. Acolo de fapt sunt probleme, pentru că neexistând copii... Adică avem 12 copii care pot să existe într-o formațiune de studiu și cu aprobarea IȘJ formațiunile pot fi diminuate cu doi. Tot ce este sub 10 noi nu mai avem un cadru legal să-i mai lăsăm să funcționeze. Și atunci aici apar situațiile în care în acest moment încă umblăm prin sate, ca să vă spunem realitatea. Bat colegii mei din poartă-n poartă încât să identifice copii care sunt cu vârstă cuprinsă între 2-3 ani, pe care să-i aducem la grădiniță, astfel încât să trecem de numărul de 10 și să nu ajungem să desființăm în felul acesta satele. Încă nu pot să vă spun în acest moment câte sate am afectate la Timiș, vă spun că eu caut soluții”, a declarat prof. Danielescu.
Șefa IȘJ Timiș a precizat că a găsit mai multe articole în lege pe care le poate exploata, lucru pe care nu l-a făcut în anii trecuți, gândindu-se la reducerea de cheltuieli, doar că acum e vorba de mai mult decât reducerea cheltuielilor. „În acest moment, se pune problema ca colegii mei, cadre didactice titulare, și copiii în primul rând, să fie puși în pericolul de a pleca dintr-o localitate. E ușor să spui - copiii se duc 3-4 km, sau 5 km -, dar cum se duc? Adică ducem un copilaș de 3 anișori într-un microbuz fără scaun special, fără centuri. Obligația noastră, prima și cea mai morală, este aceea de a avea grijă de securitatea și de siguranța acestor copii. Și atunci primul lucru la asta de gândim. Așa că eu de asta, în acest moment, nu am chiar toate datele, nu am încă rezultatul școlilor mici, pentru că încă discutăm”, a mai spus Danielescu.
Părinții acceptă cu greu, a mai precizat inspectorul școlar general, naveta pentru copii, cu atât mai puțin la vârste mici. „Nu e ușoară naveta. În sensul că noi nu transportăm numai 10 copii. În localitățile în care avem sate răsfirate sunt situații în care trebuie să transportăm într-o zi 90 de copii. Atâta îi ducem și-i aducem încât aproape stăm numai pe microbuze. Și de aici apare problema. Dar eu la Timiș sunt sigură că până joi rezolv în cea mai mare parte situațiile acestea care sunt delicate. Am mers pe criteriile morale pe care a trebuit să le aplic, pe ele le-am avut prima dată în vedere, după care vedem în rest ce se poate face pentru ei”, a conchis prof. Danielescu.
Se încarcă comentariile...
