Video „Drumul Marmurei” din Munții Poiana Ruscă intră în șantier. Regiunea părăsită de localnici îi atrage pe turiști

Încep lucrările la primii kilometri din „Drumul Marmurei”, o șosea montană care traversează ținutul sălbatic al Munților Poiana Ruscă, unde multe sate au fost părăsite de localnici, dar sunt tot mai căutate de turiști.

Șoseaua Transluncani a dus la înființarea unor zone de agrement. Foto: Daniel Guță. ADEVĂRUL

Primii kilometri ai „Drumului Marmurei”, șoseaua care va lega județele Caraș-Severin, Timiș și Hunedoara prin Munții Poiana Ruscă, vor intra în șantier.

A fost semnat contractul de execuție pentru un tronson de 16,5 kilometri din drumul montan proiectat pentru revigorarea turismului în zonă. Alte trei tronsoane sunt în faza licitației, iar până în 2028 întregul drum de aproape 60 de kilometri va trebui modernizat, cu ajutorul fondurilor europene.

Noul drum străbate comunități izolate, dar cu numeroase atracții turistice. În Timiș, trece prin Valea lui Liman, una dintre cele mai apreciate zone de agrement ale unui județ cu puține zone montane, un loc al taberelor școlare încă din anii '70.

În Caraș-Severin, noua șosea va coborî pe sub cariera de marmură de la Ruschița, una dintre cele mai mari din România. În Hunedoara, drumul ajunge în Ținutul Pădurenilor, regiunea cu sate arhaice înconjurate de pădurile de la poalele Ruscăi.

Munții Poiana Ruscă, tot mai sălbatici

Pe lângă rolul turistic al șoselei, ea este văzută de unii localnici ca o investiție necesară pentru a încetini depopularea uneia dintre cele mai afectate regiuni din România de acest fenomen.

Munții Poiana Ruscă, întinși pe aproape 2.500 de kilometri pătrați în vestul României, au fost mult timp un teritoriu sălbatic, acoperit de păduri arhaice, cu un relief fragmentat de văi adânci și soluri sărace pentru agricultură, condiții care au făcut dificilă apariția unor așezări mari. Până la mijlocul secolului al XVIII-lea, ținutul montan învecinat cu Munții Apuseni și Carpații Meridionali era cunoscut ca un loc care oferea adăpost cetelor de haiduci și populațiilor amenințate de războaie.

Începând din secolul al XVIII-lea, pădurile întinse și resursele minerale din adâncuri au atras tot mai mulți oameni. La începutul secolului XX, ținutul montan ajunsese să fie considerat suprapopulat în raport cu condițiile de relief. Aproape 30.000 de oameni trăiau în cele peste 100 de localități din Hunedoara, Timiș și Caraș-Severin, înființate în jurul minelor de fier, plumb și argint, în apropierea carierelor de piatră, talc și marmură, a uzinelor și topitoriilor sau în mijlocul pădurilor din Munții Poiana Ruscă.

După Al Doilea Război Mondial, cele mai multe sate montane au început să se depopuleze. Fenomenul a fost întârziat doar în câteva comune, ca Nădrag, Ghelari, Teliuc, Rusca Montană și Tomești, transformate pentru câteva decenii în centre muncitorești cu mii de locuitori, atât localnici, cât și oameni aduși de regimul comunist din alte regiuni ale țării.

După 1990, fenomenul depopulării nu le-a mai cruțat nici pe acestea. Minele din Munții Poiana Ruscă au fost închise, industria dezvoltată în jurul lor a dispărut, iar oamenii au migrat spre orașe sau în alte țări.

Numeroase sate au fost abandonate complet, iar pădurea le-a înghițit treptat. În prezent, cele peste 50 de localități din Munții Poiana Ruscă mai numără împreună aproximativ 15.000 de locuitori, iar unele comune au ajuns la o densitate de numai circa trei locuitori pe kilometru pătrat. Cea mai mică dintre ele, comuna Bătrâna din județul Hunedoara, are doar 50–60 de locuitori.

Baruri în vârf de munte, pe Transluncani

Părăsite de tot mai mulți localnici, satele din Munții Poiana Ruscă au devenit în ultimii ani tot mai căutate de turiști, după ce mai multe drumuri forestiere au fost asfaltate.

„De când a fost construită șoseaua de la Hunedoara până aici, de vreo 40 de kilometri, vin tot mai mulți turiști, mai ales vara, pentru a vedea satul nostru înconjurat de păduri și dealuri frumoase, care a păstrat case din lemn vechi de peste un secol. Unii rămân peste noapte la pensiuni, iar ziua cutreieră pădurile din jur”, spune Toma, un vârstnic din Poiana Răchițelii, unul dintre satele izolate din Ținutul Pădurenilor, aflat la circa 1.000 de metri altitudine, în Munții Poiana Ruscă.

În județul Timiș, o șosea montană lungă de 5–6 kilometri, deschisă circulației în 2019, îi atrage pe călători prin serpentinele sale. A fost numită Transluncani și urcă din satul Luncanii de Jos, aflat în comuna Tomești, pe valea Begăi, spre pajiștile de la poalele vârfului Padeș, de 1.382 de metri, cel mai înalt al masivului, aflat în apropierea limitei județelor Hunedoara, Caraș-Severin și Timiș.

În trecut, zona era străbătută de un drum agricol, folosit de localnici pentru a ajunge la sălașele lor. Acum, puțini săteni din Luncanii de Jos și Luncanii de Sus mai cresc animale. În schimb, pe platoul montan unde ajunge Transluncani au fost amenajate zone de agrement, iar numărul turiștilor a crescut de la an la an.

Primii kilometri pot intra în șantier

Unul dintre cele mai importante proiecte de infrastructură vizează modernizarea „Drumului Marmurei”, format din sectoare ale DJ 684 și DJ 684A, un traseu spectaculos care va lega prin Munții Poiana Ruscă județele Hunedoara, Timiș și Caraș-Severin.

→

Imaginea 1/20: Transluncani Foto Daniel Guță ADEVĂRUL (2) jpg

„Am semnat contractul de execuție pentru primul tronson al Drumului Județean 684, Luncanii de Jos – limita cu județul Caraș-Severin, parte a celei mai spectaculoase șosele care unește trei județe: Timiș, Caraș-Severin și Hunedoara. Vorbim despre cel mai mare proiect de infrastructură rutieră locală din istoria județului, de aproximativ 100 de milioane de euro, cu finanțare de la bugetul Consiliului Județean Timiș și din fonduri europene. Lotul pentru care s-a semnat contractul are o lungime de 16,5 kilometri și va străbate munții prin cea mai pitorească zonă a Timișului. Sectorul de drum ar trebui să fie finalizat la începutul anului 2028”, informa recent Alfred Simonis, președintele Consiliului Județean Timiș.

În județul Timiș, proiectul cuprinde două tronsoane cu o lungime totală de 27 de kilometri. Contractul semnat vizează cei 16,5 kilometri dintre Luncanii de Jos și limita județului Caraș-Severin. Pentru tronsonul Coșava–Tomești–Luncanii de Jos, lung de aproximativ 10,4 kilometri, procedura de atribuire se află încă în desfășurare. Acest drum este deja asfaltat.

În județul Caraș-Severin, proiectul este împărțit în alte două loturi: tronsonul Voislova–Ruschița–limita județului Timiș și legătura dintre DJ 684 și județul Hunedoara, la DJ 687D. Cele două sectoare însumează aproape 29 de kilometri și au fost scoase la licitație de Consiliul Județean Caraș-Severin.

Noua șosea va lega peste munți văile Begăi, din Timiș, Cernei, din Hunedoara, și Bistrei, din Caraș-Severin. Întregul proiect prevede modernizarea a aproximativ 56 de kilometri de drum și este implementat de Agenția pentru Dezvoltare Regională Vest, în parteneriat cu consiliile județene Timiș, Caraș-Severin și Hunedoara, Consiliul Județean Timiș fiind lider de proiect.

Drumul Marmurei

Drumul Județean 684 este numit și „Drumul Marmurei” datorită marii cariere de marmură de la Ruschița, pe lângă care va trece. Traseul pornește din localitatea timișeană Coșava, unde se intersectează cu DN 68A Deva–Lugoj, la câțiva kilometri de Autostrada A1, și urcă prin Tomești și Luncanii de Jos spre izvoarele Begăi.

De la limita județelor, drumul coboară spre Ruschița, trece pe lângă cariera de marmură, traversează localitățile Ruschița și Rusca Montană și ajunge la Voislova, unde se intersectează cu DN 68 Hațeg–Caransebeș–Lugoj.

O ramificație de circa 6,2 kilometri, pe DJ 684A, va urca dintre Rusca Montană și Ruschița spre Gura Bordului, la limita județelor Hunedoara și Caraș-Severin. Acolo, traseul se va intersecta cu DJ 687D, care coboară prin satele de pe Valea Cernei spre Lacul Cinciș și municipiul Hunedoara.