Cum arată pista de biciclete Timisoara-Zrenjanin pe teritoriul sârbesc. Pe scurt: aproape la fel ca în România FOTO
0
Până la finalul acestui an, pista de biciclete între Timişoara şi Zrenjanin, pe malul canalului Bega, ar trebuie să fie gata. Partea românească este funcţională de mai bine de cinci ani, numai că sârbii s-au apucat de construit infrastructura velo mult mai târziu. Acum sunt şi ei gata
Până la finalul acestui an, pista de biciclete între Timişoara şi Zrenjanin, pe malul canalului Bega, ar trebuie să fie gata. Partea românească, de la Timişoara până la graniţă (37 de kilometri) este funcţională de mai bine de cinci ani, numai că sârbii s-au apucat de construit infrastructura velo mult mai târziu. Acum sunt şi ei gata. Mai urmează să se realizeze punctul de trecere a frontierei. Apoi, se va putea pedala de la Timişoara până în oraşul Zrenjanin din Banatul sârbesc.
GALERIE FOTO
Jurnalistul Bartha Csaba, de la Radio Timişoara, a profitat de relaxarea condiţiilor de călătorie în Serbia şi a încercat pista de biciclete de la vecini.
Cum arată pista din Serbia? „Pe scurt: la fel ca în România”, spune Bartha Csaba.
Există însă mici diferenţe. „Are porţiuni bune şi mai puţin bune: cu pietriş, cu vegetaţie care iese din crăpăturile asfaltului, cu porţiuni unde s-a denivelat sau a crăpat asfaltul, însă sunt zone unde vegetaţia a ”inundat” marginile pistei (după Novi Itebej, mai aproape de graniţa cu România). Depinde şi de gospodarii comunelor din apropiere. Sunt zone unde mărăcinii de pe marginea drumului au fost cosiţi cam la 0,5 metri pe ambele laturi şi sunt zone unde creşte în neştire, mai ales între localităţi”, a scris Bartha Csaba pe pagina sa de Facebook.
Bartha Csaba a plecat din Timişoara au maşina, a trecut graniţa pe la Jimbolia şi a condus apoi aproximativ 30 de kilometri la Novi Itebej, comună situată pe malul canalului Bega, la aproximativ la 5-6 kilometru de graniţă, pe pista de biciclete.
A lăsat maşina în localitate a dat jos bicicletele de pe portbagaj şi a început aventura, care a durat aproximativ şapte-opt ore, din care aproape patru ore de pedalat.
Jurnalistul a remarcat şi aspectul că sârbii au o relaţie mai strânsă cu Bega.
„Există multe pontoane, amenajări pentru pescari, ştranduri semi-amenajate în fiecare localitate, unde poţi face baie în Bega. Apa este verzuie, pare să fie curată. Vegetaţia este abundentă pe malurile canalului, în general cu mult stuf, păduri mici, sălcii, iar in stânga pistei de biciclete terenuri agricole frumos întreţinute. Este o plăcere să asculţi ciripitul păsărilor, să auzi cucul şi să vezi câte o barză sau un stârc. Interesant de observat, foarte multe instalaţii hidrotehnice, lacuri artificiale, bine întreţinute, se vede că sunt utilizate probabil pentru irigaţii şi se află în stare bună. Spre Zrenjanin, Bega se lăţeşte, seamănă puţin cu Delta noastră”, a povestit Bartha Csaba, un împătimit al ciclismul care obişnuieşte să pedaleze atât în ţară cât şi în străinătate.
„Traficul a fost foarte redus pe pistă. Ne-am întâlnit cu maxim 10-15 persoane (probabil localnici) care pedalau pe traseul de 2x36 kilometri. Din păcate, pista este folosită şi de motociclişti, dar şi de maşini. Nu ne-am intersectat cu maşini, dar mulţi pescari aveau maşinile parcate pe marginea pistei, lângă o rulotă sau o gheretă improvizată la umbra unei sălcii, cu lanul de porumb în spate. Deci, nu aveau altă cale de acces pentru a ajunge acolo decât pista de biciclete, a mai povestit jurnalistul care are la radio şi o emisiune pe tema ciclismului”, a mai scris jurnalistul.
Pe de altă parte, pe pista de biciclete din România există mai multe popasuri, locuri în care bicicliştii se pot opri să mănânce, să bea şi să se relaxeze (La Căpiţe, Popas, Livada sau La Plaja Nouă). La vecini nu sunt, a remarcat Bartha. Drept că şi la noi au apărut de abia după câţiva ani.
„Noi am prins temperaturi de 32-35 de grade. Pe tronsonul sârbesc sunt mai multe locuri cu umbră, însă nicăieri nu am găsit o terasă, un popas pentru a ne putea hidrata sau completa rezervele de apă, eventual să mâncăm. Probabil, cu timpul, dacă se va deschide punctul de trecere frontieră între România-Serbia şi traficul va creşte pe pista de biciclete, vor apărea şi câteva mici terase. Înainte de Zrenjanin, cam la 10 kilometri, pista de biciclete se îndepărtează de Bega şi se racordează la reţeaua de biciclete a comunei Klek, mai apoi a oraşului, care este destul de veche, dar se lucrează în unele locuri la reînnoirea acesteia. Zona pietonală a oraşului Zrenjanin este plină de terase unde poţi să serveşti o îngheţată, un suc sau o bere, dar nu am găsit restaurante. Acestea există, dar mai ascunse, pe străduleţe paralele cu pietonala. Însă se poate mânca bine şi ieftin”,, a mai povestit Bartha Csaba.
Conform proiectului european, pista de biciclete de partea sârbească este de la graniţă până în localitatea Klek. De acolo, sârbii aveau deja o pistă spre Zrenjanin, capitala Banatului sârbesc.
Cum se va lega Timişoara de Dunăre. „Se va putea ajunge cu vaporul la Belgrad, Budapesta sau Viena“
Se încarcă comentariile...
