20 decembrie 1989. Timişorenii au sărbătorit victoria, dar nu-şi imaginau ce pericole îi păşteau. Ceauşescu s-a adresat cetăţenilor de la TV

În urmă cu 25 de ani, zeci de mii de timişoreni de pe platformele industriale din oraş s-au îndreptat spre centrul oraşului strigând „Libertate!”, „Jos Ceauşescu!” şi „Jos Comunismul!”.

Primii care au ieşit de pe poarta fabricii, în dimineaţa zilei de 20 decembrie, au fost tot muncitorii de la ELBA, cei care au început, cu o zi mai devreme, greva generală. Aceştia au cules de pe drum muncitorii de la Kandia, Electromotor, Fabrica de Pălării şi Panglici. În scurt timp, au pornit spre oraş şi cei de pe platforma industrială din Calea Buziaşului, în frunte cu oamenii muncii de la Electrotimiş şi AEM, apoi şi cei de la UMT şi celelalte fabrici din oraş.

Zeci şi zeci de mii de oameni se îndreptau spre centru. Armata, cei de la M.I. şi trupele de Securitate nu aveau ce face. Nu puteau provoca cel mai mare masacru din Europa secolului XX. Forţele de ordine au primit ordine să se retragă în cazărimi pentru a întâmpina confruntările cu manifestanţii, dar şi pentru a pregăti planul de a elimimina Revoluţia.

Se striga „Jos cu Ceauşescu!”, „Noi suntem poporul”, „Armata e cu noi”, „Libertate”, „Azi în Timişoara, mâine-n toată ţara!”.  

În acest timp, Nicolae Ceauşescu se adresa naţiunii prin intermediul Televiziunii Române:

Lorin Fortuna a fost unul din personajele centrale ale Revoluţiei din decembrie 1989, de la Timişoara. A înfiinţat în ilegalitate, în balconul Operei, pe 20 decembrie, alături de Claudiu Iordache, Frontul Democratic Român (dizolvat în februarie 1990).

„Linişte, vă rog! Cetăţeni ai Timişorii, cei pe care ne vedeţi aici ne-am constituit într-un comitet de acţiune al Frontului Democratic Român. Drepturile şi libertatea se câştigă în mod organizat. Fără violenţă! Vă rugăm foarte mult, nu mai spargeţi vitrine, nu provocaţi încăierări, nu atacaţi armata! Armata colaborează, aţi văzut. Aşteptăm să vină reprezentanţii autorităţilor să discutăm în mod organizat cu ei. Cetăţeni ai Timişorii! Prima condiţie pe care o punem guvernului român este jos familia Ceauşescu! Dar pentru aceasta vom lupta paşnic, paşnic, nu uitaţi, paşnic. A doua condiţie cerem: eliberarea imediată a arestaţilor! A treia condiţie este identificarea morţilor. Vă rog, în acest moment, un minut de reculegere pentru victimele de la Timişoara! În genunchi, toată lumea! Armata, să stea pe loc! Armata să stea pe loc!”, au fost primele cuvinte rostite de Lorin Fortuna, cel care i-a luat locul prim-secretarului Radu Bălan, la conducerea judeţului şi devenit personajul numărul unu în Timiş până pe 21 ianuarie 1990.

„La Revoluţie au participat doar 10 la sută din populaţia ţări”

Autorităţile comuniste au pregătit o manifestaţie pro-Ceauşescu, iar pentru asta, în balconul Operei erau deja montare microfoane, staţiile de amplificare, în momentul în care cei care şi-au asumat să fie liderii revoluţiei au ajuns acolo. Ei au schimbat balconul de la Judeţeana de Partid, acolo unde au urcat prima dată. Culmea e că la Operă erau deja şi doi operatori.
 

 „Când am ajuns sus a început să îmi fie frică. Ştiam că am cucerit poziţia inamicului. Am ieşit pe balcon cu mâinile sus. În primele cuvinte am spus că sunt maistru la Electrotimiş. După care am exclamat: În sfârşit a explodat mămăliga! În acea seară, sufletul a fost Petre Boroşoiu. Era actor, iar eu i-am cerut să îşi facă meseria. Pe 21 decembrie, am plecat acasă să îmi iau rămas bun de la soţie şi fiica mea de patru ani. Nu credeam că voi mai avea ocazia să le mai văd vreodată. Nu mai era cale de întors. Un luptător ca mine nu putea să de înapoi”, a povestit Ioan Chiş, unul dintre revoluţionarii din Timişoara.

În prima noapte, în balconul Operei au mai rămas doar patru persoane, iar pe plaotul din faţă mai erau doar în jur de 100 de manifestanţi.

„Eu vă spun că la Revoluţie au participat doar 10 la sută din populaţia ţării. Succesul se datorează însă celor 90 la sută pentru că nu au participat la Revoluţie de partea lui Ceauşescu. În noaptea de 20 spre 21 decembrie 1989, în balcon am rămas patru oameni, iar în faţa Operei sub o sută!”, a mai spus Chiş.

Armata nu a fraternizat cu manifestanţii

După Revoluţie, s-a încercat să se acrediteze ideea că după 20 decembrie 1989 Armata a fraternizat cu demonstranţii. Nici vorbă de aşa ceva. Retragerea blindatelor şi a trupelor de pe străzi nu reprezenta decât eşecul în faţa numărului mare de oameni. “Generalii MApN şi M.I. au rămas fideli regimului Ceauşescu până la căderea acestuia, la fel ca şi ceilalţi membri ai comandamentului local”, a confirmat procurorul Romeo Bălan.

Până la căderea lui Ceauşescu, la Timişoara s-au înregistrat 72 de morţi şi 297 de răniţi, majoritatea împuşcaţi.
 

„După ştiinţa mea, la Timişoara, cu respectarea regulamentului de folosire a armelor, au trans miliţienii, securiştii şi armata, şi cred, şi alte persoane rămase neidentificate. Uzul de armă de către forţele nominalizate s-a făcut în legitimă apărare”, a spus generalul Victor Atanasie Stănculescu, în faţa procurorilor.

RECOMANDĂRI PE ACEEAŞI TEMĂ

19 decembrie 1989. Muncitorii de la ELBA refuză să intre în secţii. Se declanşează greva. Generalul Guşă este apostrofat de muncitori

VIDEO Cum au scăpat de pedepse miliţienii şi militarii care au ucis manifestanţii la Catedrală, în 18 decembrie 1989

18 decembrie 1989. Operaţiunea Trandafirul. Mărturii din morga de la Timişoara: „Erau morţi peste tot pe coridorul întunecat“

17 decembrie 1989. Ziua-n care Armata şi-a ciuruit poporul în Timişoara: „Am văzut-o pe mama împuşcată în cap. Tata era ghemuit, nimerit în stomac“

16 decembrie 1989. „În Piaţa Maria se găsesc 1.000 de persoane. Se acţionează cu două plutoane de securitate şi 100 de miliţieni care fac ordine” Omul celor două revoluţii: printre gloanţe, la Timişoara şi la Bucureşti FOTO Kilometrul zero al Revoluţiei din 1989. Asaltul asupra Bisericii Reformate din Timişoara EXCLUSIV VIDEO „Măcelarul din Timişoara”. Filmul interzis de Iliescu despre un martir al Revoluţiei transformat de comunişti într-un casap