Târgu-Jiu: Livia Lişiţă făureşte icoane cu acul şi cu aţa
0
De mică i-a plăcut lucrul manual şi, de câţiva ani, realizează goblenuri cu icoane. Livia Lişiţă îşi petrece timpul cu jocuri logice.
Profil:
Născut: 25 decembrie 1974, Târgu-Jiu, Gorj;
Educaţie: Facultatea de Management Financiar Contabil din cadrul Universităţii „Spiru Haret“, specializarea finanţe-bănci, anul II;
Experienţă: zece ani ca lucrător comercial;
Stare civilă: Căsătorită, are un băieţel de trei ani;
Ce îi place:Tot ceea ce este frumos în lume. De când era la grădiniţă, Liviei îi plăcea lucrul manual. Adoră muzica şi internetul. Îi plac oamenii care apreciază arta şi lucrurile tradiţionale.
Ce nu-i place: Faptul că romînii sunt nevoiţi să trăiescă în condiţii grele, salarii mici şi locuri de muncă puţine. Nu-i place că la angajare, patronii ţin cont de vârstă şi experienţă. Livia Lişiţă consideră că din acest motiv, mulţi tineri nu reuşesc să-şi găsească un serviciu.
Care este cel mai fericit eveniment din viaţă?
Cel mai fericit eveniment din viaţa mea a fost când s-a născut băieţelul meu. Nu aş putea să stau departe de el.
Vă amintiţi de primul goblen realizat?
Da îmi amintesc cu multă plăcere că primul model a fost un peisaj. S-a numit „Apus de Soare“, cu care mă mândresc şi acum.
Încă de la grădiniţă era pasionată de lucrul manual. Livia Lişiţă îşi aminteşte că lucra cu mult drag pe etamină, apoi a fost fascinată de mileuri din macrame. De la mama sa a moştenit pasiunea pentru cusut. „Mai târziu, la generală, mama s-a apucat să coase boboci roşii pe etamină ca să le pună pe mese sau pe pereţii din camere. Aşa de mult îmi plăceau încât, le luam la şcoală şi spuneam colegelor că sunt făcute de mine. Ulterior, mama m-a învăţat şi pe mine să cos flori şi boboci pe etamină şi apoi mileuri din macrame. Atunci erau la modă, din păcate, acum nu se mai poartă“, spune Livia Lişiţă. La ţară, păstrează şi acum foarte multe covoare cusute de ea, la mână.
Materialele pentru un goblen o costă 100 de lei
În urmă cu cinci ani a trecut prin cea mai grea perioadă a vieţii. Fetiţa i-a murit în pântec înainte cu câteva ore de naştere. A încercat să-şi aline durerea lucrând goblenuri.
Are deja o colecţie de goblenuri pe care ea însăşi le-a realizat, iar cel mai mult este atrasă de icoane, pe care le-a cusut în mai multe exemplare. „ Nu îmi place să stau degeaba, trebuie să am tot timpul ceva de lucru. Pentru mine este o pasiune. Dar păcat că aici la noi, în Gorj, acestea nu sunt căutate. Am încercat să creez modele pline de eleganţă, modele cu Fecioara Maria şi pruncul, Isus Hristos, îngeri precum şi peisaje, în diferite culori. Îmi plac foarte mult culorile vii pentru că le fac mai naturale şi mai frumoase. Materialele sunt dinTimişoara, înainte le cunpăram din Piteşti dar s-au scumpit. Numai un singur goblen mă costa 100 de lei“.
Vrea să lucreze pentru străini
Ca să poată să-şi vândă creaţiile, Livia Lişiţă, a cerut sprijinul autorităţilor. „Am vrut să-mi promovez goblenurile şi m-am gândit să apelez la directorul Centrului pentru Conservarea Culturii Tradiţionale Gorj. Am expus goblenurile, săptămâna trecută, la târgul meşterilor populari organizat la Târgu-Jiu“.
Femeia vrea să-şi dezvolte pasiunea pentru cusutul goblenurilor. Şi-ar dori să continue să lucreze goblenuri ca să le vândă în străinătate. „Un târgujian mi-a spus că a văzut pe internet mai multe modele de goblenuri şi ar vrea ca eu să fiu acea persoană care să le realizeze“. Livia Lişiţă consideră că arta şi produsele tradiţionale confecţionate în ţară sunt apreciate mai mult de către persoanele din străinătate. Una dintre cele mai mari dorinţe ar fi să-şi găsească un serviciu la bancă. Deşi a depus mai multe CV-uri până acum nu a avut succes. Este fascinată de sudok şi rebus. Aproape de fiecare dată merge la magazin să cumpere ziarele care au suplimente de integrame şi rebus. „Îmi plac aceste jocuri logice. Îmi dezvolt şi îmi completez cultura generală“, încheie Livia Lişiţă.
Se încarcă comentariile...
