Pasionatul de motoare care şi-a construit propria motocicletă. Cum arată „Ivan“, la care mecanicul a muncit 6 luni

Pasionat de mecanică, un târgoviştean de 33 de ani şi-a construit propria motocicletă. Sorin Ciprian Lepadat a fost pasionat de mic de motoare, mecanică şi fiare. Prima dată a meşterit la Simsoneta şi Mobra, pe când avea doar 14 ani.

A vrut sa urmeze liceul auto dar părinţii nu l-au lăsat, aşa că a terminat mate-info. După liceu a făcut un curs de mecanic de 6 luni, la Bucureşti, făcând naveta Bucureşti-Târgovişte, doar ca să inveţe meserie.

“După acest curs am dat la Politehnică în Bucureşti la secţia mecanică, unde am fost admis printre ultimi pentru că în liceu nu prea mi-au plăcut matematica şi fizica. Am plătit prima taxa şi înainte să încep şcoala cu 2 săptămâni am venit la prietena mea de atunci, care era din Bucureşti, şi am fost la facultate să văd în ce grupa sunt. Acolo am constatat că altcineva îmi plătise locul. Pentru mine a fost o mare dezamăgire! Am fost la decan în audienţă cu taxa plătită şi mi s-a spus să vin la anul. Nu m-am mai dus şi aşa am ajuns să termin geografia şi masterul în analiză şi expertiza riscurilor de mediu, fiindcă era singura facultate unde nu se ocupaseră locurile. În timpul facultăţi am lucrat ca mecanic şi am avut o satisfacţie destul de mare”, povesteşte Sorin.

Când a avut pentru sa motocicletă  

Sorin a avut prima sa motocicletă la vârsta de 17 ani. Era o Jawa de 250 ccm din ’86. “Muncisem în construcţii în Serbia că să o cumpăr. A făcut sacrificii mari, dar şi satisfacţia a fost pe măsură”, îşi aduce aminte.

De atunci a creat, împreună cu câţiva prieteni, un club de motociclişti, care se numeşte “Valah Motors RC”.  Cu toţii sunt pasionaţi de motoare, de gecile de piele şi adoră libertatea pe care ţi-o oferă acest gen de activitate. 

“Am avut peste 10 motoare. De princiupiu ţin la un motor, îi schimb piesele defecte, îl pun la punct, îl îngrijesc că să mă pot baza pe el la orice plimbare”, spune târgovişteanul.

Cum a început aventura cu Ivan, “copilul” său 

“Mai întâi am vrut un astfel de motor fiindcă bunicul meu a avut unul ca acesta. Am început să caut unul şi l-am găsit în Covasna, unde l-am cumpărat de la un bătrân. M-am documentat în schiţele de fabrică să văd cum trebuia arate, inclusiv pe partea de paletar de culori şi piese. Pe lângă asta am fost nevoit să mai cumpăr alte 2 motocilete ca să iau piese. Aşa am reuşit să îl fac pe acesta să arate aşa”, spune Sorin.  

Nu e o motocicletă performantă, după chiar el ne mărturiseşte. Atinge cel mult 100 km/h “la vale şi vânt din spate, iar viteza de croazieră e undeva la 60kmh”.

Cu regret spune că a fost nevoit să îl vândă. A făcut schimb cu un elveţian pe un aparat de sudură a aluminiului.

„L-am vândut în Elveţia. Am considerat că e fier pe fier. Suma era undeva la 1.500 de euro, banii pe care i-am băgat eu în motor. Îmi pare rău că l-am dat. Am muncit 6 luni la el aproape zi de zi! Cu omologarea nu am avut probleme pentru că a fost înscris şi doar îl făcusem cap coadă”, adaugă împătimitul de motoare. 

Sorin ar accepta oricând să se reapuce de treabă, dacă cineva i-ar propune să construiască un alt motor, de la zero. 

“Poate o să mai fac aşa ceva, dar nu o să mai vând pentru că  e multă muncă şi nu eşti apreciat pentru asta”, crede el.

Cum descrie viaţa de motociclist?  

“Nu este o viaţă prea uşoară, dar pot spune sincer că e cea mai frumoasă şi aventuroasă viaţă. Spun că nu e uşoar pentu că te loveşte ploaia din toate părţile, pe timp de caniculă ai iar de suferit sau poţi fi foarte uşor accidentat. E mai greu să zici că te urci iar pe motor să faci 500 km/zi după toate aventurile astea. Cunosc oameni care şi-au luat motocicletă de fun şi la prina ploaie au vândut-o pentru că au considerat că e mai confortabil în maşină”, mai spune Sorin Ciprian Lepădat.