Samsarii piețelor se apără de pecetea de speculă: „Noi scăpăm producătorii de marfa pe care magazinele o refuză“
0Diferențele mari între prețul unui produs de la poarta fermei și cel din piață, chiar în vârf de sezon, redeschid o discuție veche. Producătorii se simt trași pe sfoară, comercianții spun că nu puține sunt zilele în care vând la prețuri sub cele de achiziție.
Prețurile legumelor oscilează de la o zi la alta și, deși ne aflăm în vârf de sezon, când ajung în piețe și comercianții și producătorii țin să obțină un profit bun. Primii, pentru că au costuri pe care cei care îi acuză că se îmbogățesc pe munca altora le ignoră, cei din urmă pentru că știu, la rândul lor, cât de mult au investit și cu ce eforturi reușesc să producă. Când prețul este mulțumitor pentru cei care-l percep, lucrurile sunt liniștite, când însă producătorii văd că legumele pleacă de la ei cu un preț și ajung în piețele mari din țară să fie vândute și cu prețuri de trei-patru ori mai mari, spiritele se încing.
„La televizor spun că iei cu 30 de bani, când te duci acolo iei cu 1,8 lei”
În cea mai mare piață agroalimentară din Slatina, producători sunt foarte puțini și aceștia vând pe sezon, în funcție de ce produc. Comercianții, care din asta trăiesc, sunt însă permanent preocupați să achiziționeze la preț cât mai mic și să aibă marfă variată, pe toată perioada anului.
„La televizor zic că iei cu 30 de bani, când te duci acolo iei cu 1,8 lei/kg lubenița, de exemplu. O transporți, o depozitezi, o manipulezi și câștigi ce rămâne. Am carte de muncă, plătesc impozit, TVA, taxe...”, spune o doamnă care vinde în piața Zahana.
Prețul lubeniței, luni, 14 august 2023, cu o zi înaintea sărbătorii de Sfânta Maria, atunci când oltenii împart bucate pentru sufletul morților (iar pepenele verde nu lipsește), este 2,5 lei/kg. La același preț se vinde și în supermarket, dar și la producători.
„La noi, aici, producătorii sunt doar cei din colț. Au aceleași prețuri, că omul muncește și vrea să câștige. Cei care ne dau nouă au surplus de ce pot vinde ei la piață. Noi de asta nici nu avem grămezi mari, pentru că luăm din fiecare câte puțin, noi stăm aici tot timpul anului, iar clientul trebuie să găsească în fiecare zi tot ce dorește, altfel merge în altă parte”, mai spune comercianta.
Printre comercianți, spun și producători și comercianți deopotrivă, mai sunt și vânzători care le spun clienților că vând legume și fructe produse în ferma proprie, când de fapt fac doar comerț. „Sigur că vinzi mai bine dacă spui că e al tău. Oamenii vor să răsplătească munca”, este explicația.
„Uitați-o pe mamaie. Cinste ei, are peste 70 de ani și stă în piață, iar copiii dumneaei cumpără de pe unde pot. Dar ea nu e producător, deși spune că e. Cred că n-a avut niciodată lubeniță în grădina ei”, comentează un alt comerciant.
„Este foarte mult și nu putem să facem față”
Chiar și producătorii prezenți în piață cu marfa proprie recunosc că apelează, în anumite perioade, la intermediari, pentru că în vârf de producție nu fac față vânzărilor.
„Am avut un hectar și jumătate la tunel și acum la liber. Mai dăm și la en-gros. Am dat înainte și cu 1,7 lei, și cu 1,5 lei... Atunci când o scoatem pe piață este foarte mult și nu putem să le facem față. Și dăm la en-gros”, spune un producător.
Producătorii au dat însă marfa în anumite perioade și la preț mult mai mic, în timp ce comercianții vindeau cu profit considerabil.
„Am fost obligați să dăm și de acasă. Acum este bine, e la 1,7 lei/kg (n. red. – în regim en-gros), dar în perioada în care am dat noi a fost și 0,9 și 1 leu și se vindea cu 3,5 lei în piață. Acum am două standuri aici și trebuie să plătesc și oameni acasă, dar e mai bine când vindem noi”, dezvăluie o tânără care s-a întors de curând din Irlanda, împreună cu soțul său, pentru a face agricultură în țara lor.
Ei au cultivat pepeni verzi și usturoi pe câteva hectare și vânzarea le-a mers foarte bine, aproape neașteptat de bine. „Anul ăsta am fost puțin dezorientați, pentru că nu am știut cum e mai bine să facem. Socrii vindeau de acasă, sau cu căruța în sat, nu se gândeau prea mult la costuri, la profit. Noi, acum, de când am preluat afacerea, ne-am făcut niște calcule. În fiecare zi vedem ce-am scos, în fiecare săptămână facem un inventar, calculăm cât am investit. Costurile pentru ce am dat la intermediar nu se acoperă, dar mai recuperăm din ele acum. Ne-am reglat rapid, n-am mai fost obligați să dăm de acasă. Cumva ne-am lansat bine pentru primul an”, mai spune tânăra.
După sezonul pepenilor vor vinde varză, iar câștigul, destul de bun pentru primul an, îl vor reinvesti, pentru că au o singură dubă pentru transport și deja se vede că e nevoie de mai mult. Tânăra și soțul său își doresc să ajungă în timp să facă agricultură așa cum se face în străinătate, unde au lucrat, cu diferența că acolo statul îi sprijină pe producători inclusiv la investiția inițială.
La Slatina, prețuri de două ori mai mici față de piețele mari din țară
Comercianții care vând în piața din Slatina spun că doar trăiesc din asta, nu pot face profit considerabil. Fiind județul cu foarte mulți producători de legume, prețurile sunt în oricare moment al anului sub cele din marile piețe din țară, chiar și atunci când e criză de legume și intermediarii nu mai știu ce să facă pentru a se aproviziona.
„La Sibiu vânăta este 7 lei kilogramul. Doar Slatina rezistă la prețul ăsta. Până ieri a fost 2,5 lei, astăzi e 3 lei. E o piață pe malul Oltului (n. red. - o piață en-gros în zona producătorilor de legume), sunt 30 de dube care nu au ce încărca, dorm acolo de vreo trei zile. Sunt din Târgu-Mureș, Sibiu, Mediaș, nu au ce încărca, cine vine, vine cu 20 de baxuri, cu 10 baxuri. E cererea foarte mare față de ofertă. Și vinete, ardei, se vând cu 8 lei/kg la încărcare acasă și sunt 7,5 lei/kg în piață. În țară sunt prețuri foarte mari. Îmi spunea unul – domnule, e vecinu-meu la Sibiu, 12-14 lei/kg pe masă. În București-Pucheni e mai scump în en-gros ca aici la kilogram. Nu e marfă, e cerere foarte mare și ofertă foarte mică.(...) Noi dăm 31 milioane pe lună taxa, două mese, nu se negociază. Atât e taxa lunară”, explică un comerciant cu ce se confruntă pentru a avea tot timpul la vânzare legume autohtone.
Comerciantul amintește că atât de huliții samsari sunt cei care achiziționează de la producători și marfa pe care supermarketurile nu ar primi-o niciodată.
„Se câștigă, dar e bătaie de cap. Să alergi, să iei marfă multă, tonaj mare. La motorină, în trei săptămâni au pus aproape un leu. Am alimentat azi-noapte cu 7,37 lei. Și ia uitați-vă calitatea. E ca ăla din față? Nu e. Aici te cerți cu clientul. Pe când la market spun: mie îmi pui în lădiță numai dimensiunea asta. Restul îl arunci sau îl dai la gâște. Producătorul adevărat pune în piață prețul mai mare decât noi, pentru că spune: bă, păi voi mâine luați altă marfă, eu pe astea le am, mâine ce fac? (...) La noi, intermediarii ăștia, merge o calitate așa, dar marketul nu discută. Pentru două mere cu două puncte, mi-a spus că ori pleacă cu tirul înapoi, ori îl penalizează. <Nu-mi dai tu, iau din Polonia, care e treaba?>, îi spune cel de la supermarket. Și mai e ceva. Pe noi ne-a omorât de când au băgat bonurile pe card, mai venea omul și cu bonuri în piață”, mai spune comerciantul.
Se încarcă comentariile...
