Video Olarii și Cocoșul de Hurez în „New York Times”. Ceramica românească, la mare căutare peste hotare VIDEO
0Capitala Ceramicii Populare Românești și „Cocoșul de Hurez” au devenit subiectul unui articol în „The New York Times” cu titlul: „Ceramica din lumea veche poate supraviețui gusturilor moderne?”.
Prestigiosul cotidian american, cea mai titrată organizație de știri din lume, cu nu mai puțin de 112 premii Pulitzer la activ, a dedicat un amplu reportaj, cu foto și video (VEZI ARTICOLUL COMPLET AICI), ceramicii românești din cel mai important centru al țării - Horezu Vâlcea - și implicit artizanilor săi, precum și celui mai important festival din țară dedicat ceramicii tradiționale românești „Cocoșul de Hurez” care s-a desfășurat la finele săptămânii trecute, în cea de a 51-a ediție.
„Un stil de ceramică realizat de secole într-un orășel românesc a devenit recent o marfă fierbinte”, a titrat „The New York Times” (NYT). Jurnaliștii americani au fost prezenți în luna mai în România pentru a vorbi cu olarii horezeni, pentru a le afla poveștile și tainele unui meșteșug milenar care pe aceste tărâmuri se practică neîntrerupt de mai bine de trei secole.
Prezența americanilor în Vâlcea nu este deloc întâmplătoare având în vedere că ceramica de Horezu a fost inclusă în Patrimoniul Cultural Imaterial UNESCO din 2012.
De la Sorin Giubega, singurul ceramist din România care a primit titlul de „Tezaur Uman Viu”, la Constantin Bîscu, de la Laurențiu Pietraru la Constantin Pietraru, de la Maria Ștefănescu la Aida Frigură, jurnaliștii au aflat secrete de familie, dar și cum a ajuns să fie ceramica românească atât de prețuită peste hotare.
Puțini cunosc faptul că în ultimii ani, odată cu creșterea interesului pentru ceramică, produsele marca Horezu au început să acapareze atenția retailer-ilor aflați în trend, orientați spre design, din întreaga lume, precum: „Lost & Found” din Los Angeles; „FindersKeepers” din Copenhaga; „International Wardrobe” din Berlin; „Cabana” din Milano și „Casa De Folklore” din Londra.
Ceramica de Cucuteni strămoșul ceramicii de Horezu - și cei 50 de artizani ai săi
Articol din NYT a apărut chiar în perioada derulării Târgului Ceramicii Populare Românești „Cocoșul de Hurez”, de la finele săptămânii trecute, ocazie cu care s-a amintit că olarii din Horezu își vor prezenta și vinde marfa atât la „Cocoșul de Hurez” , cât și la târgul „Cucuteni 5000”, cultură după care s-a inspirat și ceramica din mileniul nostru.
Jurnaliștii americani au stat de vorbă și cu artizanii horezeni în mâinile cărora lutul prinde viață, ocazie cu care au aflat că meșteșugul se practică de secole în familie și se predă de la o generație la alta.
„Horezu găzduiește o comunitate de aproximativ 50 de artizani care realizează un stil tradițional de ceramică cu metode care sunt practicate de mai bine de 300 de ani”, au remarcat jurnaliștii de peste Ocean, subliniind că meșteșugul din Vâlcea este inclus în Patrimoniul UNESCO.
În casa lui Sorin Giubega, spre exemplu, au descoperit ceramică modelată de strămoși, în urmă cu mai bine de un secol, printre borcanele cu miere și gem.
Casele olarilor din Horezu, tapetate cu farfurii din ceramică în loc de faianță
La Horezu, americanii de la NYT au remarcat că atelierele și casele olarilor sunt tapetate la interior și în afară cu farfuriile din ceramică pe care artizanii le expun la mare cinste ca pe niște cărți de vizită, pe post de reclamă. Și în casa ceramistului Constantin Bîscu au găsit farfurii din ceramică pe pereții din interior, iar de tavan atârnând ulcioare.
Și au mai descoperit că tehnicile tradiționale după care încă se mai lucrează la Horezu, dar și faptul că în familiile de ceramiști fiecare are un rol bine stabilit: unii modelează argila, alții o decorează cu motive ancestrale : de la spirala vieții, la pânzele de păianjen, șerpi, pești, cocoși, pomul vieții plin cu mere etc..
„Este precum scrisul de mână, același, dar diferit”
Despre Constantin Bîscu jurnaliștii au precizat că poate modela la roata olarului până la 300 de obiecte pe zi, amintind că în Capitala Ceramicii Tradiționale Românești încă se folosesc uneltele străvechi precum cornul de bou și pana de gâscă, pentru a vopsi piesele în nuanțe palide de verde, albastru, fildeș, roșu și maro, iar vasele sunt arse și acum în cuptoare pe lemne.
VIDEO cu un colaj de capturi din reportajul New York Times la Horezu:
Tot cu ocazia reportajului de la Horezu, jurnaliștii New York Times au aflat că materia primă este procurată de către ceramiști de pe un deal din Horezu unde familiile dețin terenuri de generații, iar culorile sunt extrase tot din pământ și amestecate cu diverse pulberi de cupru și cobalt.
„Toți facem același lucru, dar fiecare avem propriul stil”, a dezvăluit Aida Frigură (44 de ani), specializată în decorațiuni pe ceramică. „Este precum scrisul de mână”, a mai spus aceasta.
Nu mică le-a fost mirarea americanilor să constate că meșteșugul este dus mai departe de familii în cuplu, precum soții Giubega - Sorin (63 de ani) și Marieta (48 de ani), Bîscu - Constantin (49 de ani) și Mihaela (42 de ani), Popa - Constantin (62 de ani) și Georgeta (57 de ani), etc..
„Cererea de ceramică de Horezu peste hotare este foarte mare în acest moment”
S-a menționat și despre cele două străzi din Horezu - una dedicată comercialului - DN67, iar alta ceramiștilor și obiectelor tradiționale - Strada Olari. Pe cea dintâi le-a atras atenția clădirea sub forma unui imens ulcior ce aparține inspiratului ceramist Laurențiu Pietraru.
Despre faima și prețuirea de care se bucură ceramica de Horezu peste hotare, jurnaliștii americani au aflat amănunte tot de la o româncă - Alice Munteanu, proprietara „Casa De Folklore”, din Londra: „Cererea este foarte mare în acest moment”.
Ceramica de Horezu în Restaurantul Clover din Paris
Recent aceasta a vândut veselă de masă făcută în Horezu proprietarilor Restaurantului Clover din Paris.
Proprietara FindersKeepers, Herle Jarlgaard (35 de ani), le-a mărturisit jurnaliștilor americani că a descoperit ceramica de Horezu, în 2021, într-o piață de vechituri din Italia, unde a dat peste o farfurie pictată pe spatele căreia era gravat cuvântul „Horezu”. Cu greu a reușit mai apoi să-i contacteze pe olarii vâlceni. Până la urmă a luat legătura cu Maria Ștefănescu, grație contului de Instagram pe care i-l făcuse fiul acesteia, polițist în București, pentru a-i promova munca. De atunci cumpără ceramică angro de la aceasta, iar până în prezent a achiziționat produse de aproximativ 50.000 de dolari.
Cu cât se vinde ceramica de Horezu peste hotare
Ceramica de Horezu are prețuri destul de „piperate” peste hotare. Spre exemplu, produsele mici din ceramică de Horezu, care în magazinul ceramistului Laurențiu Pietraru, spre exemplu, se vând cu 2 dolari, la FindersKeepers ajung la 25 USD/bucată, în timp ce piesele mai mari pot ajunge la 75 USD, față de cel mult 54 dolari în Horezu.
Ceramica ajunge în Copenhaga cu camionul. „Devin foarte neliniștită când comenzile sunt pe drum. Nu dorm!”, a recunoscut doamna Ștefănescu referindu-se la faptul că acestea sunt fragile. Ceramista a mărturisit că poate decora până la 50 de piese pe zi, dar și că nu-și poate estima costurile, având în vedere cheltuielile mari cu electricitatea pentru cele două cuptoare, precum și banii pe care-i dă celor care modelează lutul.
Tradițional versus modernism
Jurnaliștii NYT au vorbit despre ceramica UNESCO de Horezu și cu reprezentanții celor mai importante instituții de profil: Virgil Nițulescu, directorul Muzeului Țăranului Român din București și Corina Mihăescu, antropolog la Institutul de Etnografie și Folclor din București. Cea din urmă a recunoscut că recunoașterea UNESCO i-a determinat pe mulți tineri să se apuce de acest meșteșug, iar colegul său a amintit că includerea în patrimoniul mondial a reprezentat un moment de mândrie pentru România.
Doar că pentru a rămâne în patrimoniul UNESCO, o dată la șase ani trebuie făcut un raport cu măsurile luate pentru a menține vie tradiția olăritului, uneltele și tehnicile vechi folosite de olari.
Ultimul raport a fost realizat anul trecut de către dr. Corina Mihăescu. Iar provocările influențelor moderne nu sunt deloc de neglijat a recunoscut aceasta. Spre exemplu, unii olari au înlocuit cuptoarele tradiționale pe lemne cu cele electrice, pentru a limita utilizarea metalelor grele precum plumbul și cadmiul folosite pentru glazurarea obiectelor ceramice, conform reglementărilor europene. Alții preferă să folosească lut gata preparat, ori pictează cu motive și culori neconvenționale, precum Maria Ștefănescu care pe principiul „clientul nostru, stăpânul nostru”, decorează cu roșu aprins, galben și roz, culori îndrăznețe - în detrimentul celor specifice ceramicii de Horezu.
În 20 de ani de existență, până acum de două ori a fost retras sprijinul pentru comunitățile / produsele protejate, a recunoscut Tim Curtis, șeful programului de patrimoniu cultural imaterial al UNESCO.
Jurnaliștii au menționat și despre Centrul Cultural Olari care urmează să fie deschis la Horezu și care va găzdui conferințe și demonstrații ale olarilor și au amintit și despre ceramica contrafăcută adusă din Bulgaria.
Se încarcă comentariile...
