Mihai Eduard Ologu, voluntar pentru protecția mediului

Este student la Facultatea de Ecologie și Protecția Mediului –UPIT și îi coordoneză pe colegii săi în acțiuni de ecologizare a Piteștiului și împrejurimilor. Nu-i e rușine să se aplece după mizeria altora și și-ar dori să-i facă pe oameni mai prietenoși cu mediul.

 Pe clasa a VIII-a, Mihai a fost șef de echipă la o acțiune de ecologizare a pădurii  de lângă spitalul de Pneumofiziologie și Recuperări ,,Sf Andrei" de la Valea Iașului și a fost șocat de ce i-a fost dat să vadă printre copaci.

 “E greu de descris ce am gasit pe acolo!  Dureros chiar!  A fost prima dată când mi-am dat seama cât de neglijentă este lumea cu mediul. Odată cu terminarea școlii generale, părinți mei m-au indrumat către un liceu cu profil de resurse umane și protecția mediului, pe ideea că ar fi de viitor, deși, la ora actulă, nimic nu mai e de viitor în țara asta. Le-am urmat sfaturile și usor, usor am prins drag de ce ne învața la școală. A-nceput să-mi placă mediul inconjurator, cu toate că până acum n-am găsit pe cineva care să-mi explice ce inseamnă mediu, în adevărtul sens al cuvântului. Am prins drag de asa- zisul mediu și am început să fiu, eu însumi, mai responsabil și, apoi, am început să-i responsabilizez pe prietenii mei, încercând să fac același lucru cu toți din jurul meu.”, spune Mihai.

  Ambițiosul student  a înțeles  repede ce-neamnă să-ți pese și a început să-și ia rolul în serios.

“Protecția mediului înseamnă cu totul altceva decât ce am auzit eu, nu numai să arunc gunoiul la tomberon sau să reciclez hârtia, plasticul sau sticla. E o chestie mult mai amplă care începe de la apa de robinet care, lasăta să curgă un minut degeaba, înseamnă , în cele din urmă,viața câtorva oameni pentru care această resursă e limitată, până la lucruri mărunte pe care le facem, zilnic, fără să ne dăm seama cât de grave sunt pentru mediu.“, spune  Mihai, care a ales să urmeze cursurile Facultății de Ecologie și Protecția Mediului a Universității din Pitești . S-a implicat, în cei trei ani de studenție, în tot felul de acțiuni de curățare a zonelor verzi. În cea mai recentă dintre ele, organizată cu prilejul “Săptămânii Mondiale a Mediului”, coordonată chiar de el și sprijinită de Dacia și Agenția pentru Protecția Mediului Pitești, a mobilizat 80 dinte colegii săi.

“Ne-am înarmat cu cu saci și mănuși de cauciuc și am pornit spre Trivale. Am luat la pas zona forestieră din jurul grotei. Am găsit tot felul de lucruri, de la pamperși, lenjerie intimă, peturi, sticle și veselă, până la încățăminte, pături, parchet și tâmplărie. În nici o oră am reușit să strângem aproape 70 de saci de gunoi. Destul de mult, pentru o zonă nu foarte extinsă.”, spune Mihai

  Au strâns, împreună, 150 de saci cu gunoi în doar trei ore. N-au stiut dacă să râdă pentru performanța lor  sau  dacă să plângă pentru mizeria pe care au găsit-o în Trivale.

“Mi-aș dori să am la îndemână pârghiile necesare pentru a-i face pe oameni să arunce  hârtia în coș, nu pe lângă. Prin astfel de actiuni, eu și colegii mei încercăm  să atragem atenția asupra gradului extraordinar de mare al poluarii și să-i sensibilizăm cumva pe oameni să ni se alăture sau cel puțin să fie mai responsabili cu mediul.” spune Mihai.

Profil

 Născut:  5 august 1989, Pitești;
 Studii: Facultatea de Ecologie și Protecția Mediului a Universității din Pitești, anul III;
 Familie: necăsătorit.
 Ce-i place:
 Îmi place sportul, în general, dar mai ales fotbalul, îmi plac dansurile populare, îmi place muntele și-mi place și marea.
 Ce nu-i place:
 Nu-mi plac oamenii superficiali, nu-mi place minciuna și nu-mi plac ipocriții

  Întrebări și răspunsuri

Ai avut vreodată rețineri în a te apleca după gunoiul altuia?
“Nu mi-e greu a mă aplec să iau gunoiul altuia. Nu am oase în burtă și, în plus, mai fac și o genoflexiune, o fandare , mai pun sângele în mișcare. “, spune Mihai, zâmbind.

 Simți că ai câștigat ceva și pe plan personal, prin domenul pe care ți l-ai ales?
“Odata cu facultatea am observat că lumea mediului și protecției mediului e mult mai interesanta decât o credeam, Cu toate că nu sunt vizibile faptele care le fac, cel puțin studiind în domeniu eu stiu ce faptă bună am făcut și cât valorează corectându-mă în comportament”