PORTRET Orădeanca Iulia Iova este psihologul care coordonează voluntari

S-a apucat de voluntariat la 14 ani. Mai bine de şase ani, tânăra a avut grijă de copiii orfani şi bolnavi din centrele sociale. Aşa a realizat că singurul moment în care se simte împlinită, este când face un bine.

Iulia a ajuns voluntar din întâmplare, la vârsta la care alţi adolescenţi îşi petrec timpul liber la cinema sau în parcuri. „Am fost foarte fericită pentru că am ajuns să lucrez cu copiii. Alături de ei, m-am maturizat şi eu”, spune Iulia. Tânăra a creat jocuri, a organizat excursii şi s-a străduit să-i facă pe micuţi să se simtă importanţi. „Oamenii cred că micuţii cu dizabilităţi nu-şi dau seama ce li se întâmplă. Însă, ei simt că sunt  marginalizaţi”, susţine Iulia. „Alături de ei, am învăţat să preţuiesc viaţa, să gândesc pozitiv şi am înţeles că ajutând, mă simt împlinită”, explică orădeanca.

De la calculatoare, la oameni

Cei zece ani de voluntariat au ajutat-o să-şi aleagă drumul în viaţă. Iniţial pasionată de matematică, tânăra, a realizat că domeniul IT, spre care se îndreptase în facultate, nu i se potriveşte. „În primul an de studiu la IT, am decis să mă apuc şi de psihologie cu gândul că aşa voi fi utilă celor din jur“, spune fata. În privinţa sectorului ONG, Iulia a decis că este momentul să evolueze.

„M-am înscris în asociaţia Caritas Eparhial, unde m-am implicat o perioadă în activităţi de colectare. Tot aici, am învăţat cum să scriu un proiect şi cum să-l implementez”, susţine tânăra. La doar 24 de ani, Iulia a ajuns să coordoneze 120 de voluntari, din cadrul aceluiaşi ONG. „Faptul că am făcut matematică mă ajută să fiu analitică, şi obiectivă, iar psihologia mă ajută foarte mult în comunicarea cu voluntarii”, spune Iulia. „Pentru că singura răsplată este satisfacţia sufletească, trebuie să-i implici în activităţi care să-i atragă şi să îi faci să înţeleagă cât sunt de utili pentru organizaţie”, spune fata.

Întrebări şi răspunsuri
Care sunt proiectele în care te implici acum?
Unul dintre cele mai importante este deschiderea unei cantine sociale, pentru oamenii străzii. Vom avea mare nevoie de voluntari, care să se implice de la pregătirea hranei, până la curăţenie.

Crezi că în străinătate oamenii sunt mai dispuşi să facă voluntariat?
Am călătorit destul de mult în ultima vreme şi pot spune că nu văd o mare diferenţă. Atâta timp cât lucrez în Oradea cu zeci de voluntari, tineri, refuz să cred că ei sunt o excepţie.

Care este visul tău în carieră?
Visez să am un cabinet individual de psihoterapie în care să lucrez cu copiii.

Profil
Născută. 14 martie 1986.
Familie. Necăsătorită
Studii. Facultatea de Psihologie, Facultatea de Automatică şi Calculatoare, Oradea