Drama teribilă a lui Petru, cel mai „bătrân” copil din Iași: maladia cumplită de care suferă. Prin ce chin trece
0Din cauza unei maladii cumplite, un tânăr trăiește un coșmar. Petru Botezatu este considerat cel mai "bătrân" copil din județul Iași. La 38 de ani are înfățișarea unui băiețel: cântărește 25 de kilograme și are o înălțime de 120 centimetri.
Povestea emoționantă lui Petru Botezatu a fost relatată de bzi.ro. Încă de la naștere, viața acestuia a fost marcată de suferință. Tânărul a trecut momente grele în copilărie, deoarece s-a trezit într-o casă de copii, iar după ce a împlinit vârsta de 18 ani a fost adus acasă. Este îngrijit de unul dintre cei 11 frați ai săi, pentru că părinții au murit, iar tânărul nu se poate descurca singur. La 38 de ani gândește ca un copil de 3 ani. El suferă de nanism, dar și de retard mintal. Nanismul este definit ca o afecțiune genetică sau medicală în cazul în care un adult este o persoană de statură mică, 147 centimetri, sau mai puțin. Înălțimea medie a adulților în rândul persoanelor cu nanism este de 122 centimetri. Condițiile medicale prezente la naştere sau care apar în timpul creșterii globale limitează timpuriu și dezvoltarea.
Mașinuțe și păpuși, singura bucurie
Din cauza afecțiunii sale, Petru nu a mers la grădiniță sau la școală. Este retras și nu interacționează prea mult cu cei din jur. Cât e ziua de lungă, se joacă singur cu mașinuțe și păpuși. El locuiește în satul Horlești, comuna Rediu, iar de când a murit tatăl său este îngrijit, Sandu Botezatu, în vârstă de 41 de ani, unul dintre frații săi.
"El este exact ca un copil mic. Până acum 6 luni, Petru a locuit cu tatăl meu aici, pentru că eu mergeam la muncă prin diferite părți, pentru că nu sunt căsătorit și nu am o altă locuință. După ce a murit el, fratele meu nu mai avea cu cine să stea și m-am oferit să vin aici, chiar dacă nu mă pot angaja din cauza asta. Încercăm să trăim așa cum putem, dar este foarte greu”, Sandu Botezatu.
În urmă cu câteva luni, Petru a trecut printr-o altă încercare. Unul dintre frați a venit și a incendiat casa în care locuia, tragedie care i-a adus și mai multă suferință.
"Un frate, care locuiește lângă noi, s-a enervat, fiindcă noi stăm în casa părinților, și a dat foc. Am fost o perioadă la o soră de-a noastră, dar lui nu i-a plăcut deloc. Nu mai avea jucăriile lui, radio-ul, absolut nimic. S-a consumat foarte mult, iar acum, când ne-am întors aici, s-a bucurat tare mult. Deși nu avem condiții și trăim de pe o zi pe alta, suntem liniștiți”, a explicat Sandu.
Din puținul lor venit, o pensie de handicap și un ajutor care însumează 1.800 de lei lunar, se gândesc să reconstruiască două camere pentru a putea să aibă un trai decent.
Se încarcă comentariile...
