PORTRET: Alexandra Guţă păstrează tradiţiile, dar acceptă modernitatea

Tânăra crede că valoarea fiecărei comunităţi se păstrează prin ritualuri bine înrădăcinate. Asta nu înseamnă că nu chat-uieşte pe Messenger sau socializează pe Facebook.

Profil:

Născută. 22.04.1994, Deva
Studii. Elevă în clasa a X-a la Colegiul Naţional „Decebal” din Deva
Familie. Un frate mai mic

A vrut să afle mai multe lucruri despre obiceiurile care-i caracterizează pe hunedoreni şi dacă undeva în judeţ mai există vreun colţişor unde localnicii merg, în fiecare duminică, la biserică, îmbrăcaţi în costume populare. Această curiozitate a determinat-o să se înscrie la concursul „Cultură şi Civilizaţie în România”. Decizia nu a fost una de prisos, întrucât dorinţa de cunoaştere i-a fost răsplătită pe deplin. Echipajul din care a făcut parte s-a clasat pe locul I la nivel naţional.  „Mă aşteptam ca, alături de colegele mele, să urc pe podium, pentru că am muncit foarte mult. Nu credeam însă că o să luăm premiul cel mare”, a declarat Alexandra.

Tradiţii şi ritualuri

Tânăra consideră că tradiţiile sunt trăsăturile care caracterizează cu adevărat o persoană, care pot spune numele locului de unde se trage înainte ca aceasta să îl rostească. În cadrul competiţiei amintite, Alexandra a pus în scenă ritualuri din Ţinutul Pădurenilor - zona Feregi, cât şi din Roşcani şi Ţara Moţilor – zona Sălişte. Cel mai mult a încântat-o însă „udarea câmpului”, adică ritualul prin care locuitorii din Feregi stropesc terenurile agricole pe care le deţin pentru a avea parte de o recoltă cât mai bogată. „În mod deosebit m-au impresionat şi oamenii care, duminică de duminică, merg să asculte slujba religioasă la biserica din sat îmbrăcaţi în costume populare. Nu credeam că am să mai întâlnesc aşa ceva. La oraş nici nu se pune o asemenea problemă”, a precizat Alexandra.

Tânăra a adăugat însă că acest lucru nu trebuie să fie o sincopă în legarea de noi prietenii, întrucât fiecare loc are obiceiurile sale, fie că e vorba de mediul rural, fie de cel urban. Dovadă stă grupul folcloric „Poieniţa”, din care face parte. Deşi este tradiţional de la A la Z, ansamblul de muzică populară îşi desfăşoară activitatea mai mult pe scenele din Deva decât pe cele din satele aparţinătoare. Concursul „Cultură şi Civilizaţie în România”, ediţia 2010, şi-a spus cuvântul asupra Alexandrei şi în ceea ce priveşte partea de gastronomie. Cu toate că nu este expertă în bucătărie, eleva nu s-a dat înapoi de la a da viaţă plăcintelor „cârpite”. A urmat reţeta originală, adică brânză sărată şi brânză dulce la un loc, iar ajutor de bucătar i-a fost bunica. Chiar dacă plăcintele nu au fost la fel de autentice ca în satele uitate de lume, rezultatul a fost unul pozitiv.

Întrebări şi răspunsuri

Care este rolul modernităţii în tradiţie?
Cred că cele două se împletesc şi completează reciproc. Deşi în şifonier am un costum popular cu vechime, pe care-l port cu plăcere de fiecare dată când am ocazia, asta nu înseamnă că nu am adresă de e-mail, ID de Messenger sau cont pe Facebook şi Hi5.
Dacă ai putea, ai locui într-unul din satele pe care le-ai vizitat?
Nu ştiu dacă aş vrea să trăiesc acolo în permanenţă, însă cu siguranţă mi-ar plăcea să-mi petrec weekend-urile şi vacanţele departe de zgomotul din oraş.
Cum văd ceilalţi dorinţa ta de conservare a tradiţiilor?
Mă apreciază pentru asta, pentru că nu mulţi tineri au astfel de iniţiative.

Ce-i place
„Îmi place aerul de epocă, pornind de la vestimentaţie şi ajungând la piesele de mobilier. Îmi place să desenez, să joc rolul unui fotograf profesionist şi să ascult  muzică. Îmi plac foarte mult limbile străine, dar şi româna şi istoria”, a spus Alexandra.

Ce nu-i place
„Nu-mi plac fizica, matematica şi îmi este teamă de înălţimi. De asemenea, am fobie de spaţiile închise şi întunecate”, a precizat tânăra.