Controversele bisericii Densuș, unică în România. Cât de vechi este, de fapt, monumentul legendar VIDEO
0Biserica medievală Densuș a fost atestată din secolul al XIV-lea, însă numeroşi istorici și cărturari au susținut că este mult mai veche. Controverse au stârnit și împrejurările în care a fost zidită așezarea de lângă Ulpia Traiana Sarmizegetusa și rolul său inițial.
Biserica medievală Densuș (video) din Țara Hațegului a stârnit de-a lungul timpul fascinația oamenilor, prin înfățișarea și legendele sale, însă multe dintre informațiile cunoscute despre ea ar putea fi inexacte și chiar false. Atât vechimea, cât și împrejurările în care a fost zidită au stârnit controverse.
Încă din secolul al XVIII-lea, biserica de piatră aflatăâ la vreo 10 kilometri de ruinele Coloniei Ulpia Traiana Sarmizegetusa, a atras oameni de știință.
Primul călător faimos care a descris-o a fost baronul von Hohenhausen, un ofiţer austriac în Transilvania, care a călătorit în ținuturile Hunedoarei și a cercetat monumentele istorice de aici.
Scrierile acestuia au servit ca sursă de inspirație și documentare pentru alți cărturari care s-au ocupat de cercetarea ei.
Unii au ajuns la concluzia că biserica fusese clădită pe ruinele unui templu antic sau a unui mausoleu, ridicat de generalul Longinus, eroul roman din timpul războaielor cu dacii, care s-a sinucis, după ce fusese capturat de regele Decebal.
„Mausoleul acesta se susţine a fi cea mai veche zidire în Ardeal, care a rămas neruinată de timp, războaie sau alte întâmplări nefaste. El ar fi fost clădit în memoria şi pe mormântul beliducelui lui Traian, Geliu Longin, mort în Sarmizegetusa, în timpul războiului al doilea al lui Traian contra dacilor şi, după Dio Cassius, dus de către amicii săi şi înmormântat ad Densas, peste a cărui mormânt mai târziu s-ar fi clădit acest mausoleu, tot de către romani”, informa cărturarul Bizantinus Pop, tatăl cărturarilor Aron şi Nicolae Densuşianu, în secolul al XIX-lea.
Alți
istorici din secolele trecute au susținut că biserica fusese construită de
evrei, în timpul regelui Decebal, sau de goți, ipoteze considerate false de majoritatea cercetătorilor.
„Și, pe când Sarmizegetusa lui Traian și Decebal s-a prefăcut în pulbere, prădată de cine a voit, acest lăcaș al rămășițelor lui Longin trebuie să fi rămas aproape neatins, păstrat până astăzi în această formă ocrotitoare a religiei creștine, îmbălsămat în farmecul neînvins al legii nouă”, scria istoricul Nicolae Iorga, la începutul secolului trecut.
Printre cercetătorii care au susținut originea antică a bisericii medievale de lângă Ulpia Traiana Sarmizegetusa s-a numărat și preotul Ioan Mălinaș. Acesta a cercetat documentele și mărturiile din secolele trecute despre biserica din Densuș și a publicat în 1997 cartea „La umbra Sarmizegetusei Romane. Basilica din Densuș”, în care arăta că monumentul datează de aproape două milenii.
„Primul ctitor al Sanctuarului de la Densuș a fost și primul guvernator al Daciei, din teritoriile cucerite de Traian, în războiul din anii 101 – 102 d. Hr., adică generalul roman Cnaeus Pompeius Longinus, care și-a stabilit cartierul general, între anii 102 – 105, în acele locuri”, scria arhimandritul Ioan Mălinaș.
Potrivit autorului, după moartea generalului roman, edificiul a devenit santuar, dar și mausoleu pentru familia lui Longinus, iar aici erau depuse urne funerare și jertfe.
În timpul ocupației romane, până în anul 275, monumentul de la Densuș ar fi fost pus la dispoziția celor care veneau aici să se închine zeităților, în special zeului Marte, adăuga preotul, în cartea sa.
Sanctuarul ar fi fost utilizat și după retragerea romană din Dacia, iar în secolul IV ar fi fost transformat într-o basilică. A fost distrus, afirmă autorul cărții, odată cu invaziile popoarelor migratoare, apoi trei secole mai târziu, ar fi renăscut ca loc de închinare al creștinilor. „În faza actuală, biserica datează din secolul X-XI, fără pronaos, care se pare că este construit ulterior”, concluziona Ioan Mălinaș.
Biserica medievală Densuș, plină de enigme
Alți cercetători au respins această ipoteză.
„Maiorul de grănițeri Hohenhausen, care a umblat pe la Densuș în anul 1775, susține că templul ar fi fost consacrat zeului războiului, Marte. Între români, poate din cauza inscripției dedicată lui G. Longinus Maximus, s-a înrădăcinat părerea că această zidire ar fi un mausoleu ridicat de către împăratul Traian pe mormântul viteazului său general, Longin”, afirma dr. Jacob Radu, autor al volumului „Istoria vicariatului greco-catolic al Hațegului” (1913).
Preotul care a cercetat așezarea la începutul secolului trecut contesta afirmațiile militarului austro-ungar.
„Dacă e să spunem și părerea noastră, mai întâi ținem cu totul de lucru neverosimil ca să fi fost templu păgân, mai ales roman, sau mausoleul lui Longin. E de ajuns să fi văzut cineva și numai un templu antic roman ori un mausoleu sau monument sepulcral vechi ca la întâia privire a acestei zidiri ciudate, de pietre cioplite și scrise și de cărămizi, să spună că templu roman sau mausoleul unui general nu poate fi. Mai presus de orice îndoială o arată inscripțiile funerare aflate acolo, care sunt dedicate la diferite persoane, semn că sunt adunate din locuri diferite, adică de pe mormintele multora”, afirma dr. Jacob Radu.
Biserica medievală Densuș, veche de șase secole
Și istoricul medievist Adrian Andrei Rusu, care a cercetat biserica medievală, a respins, de asemenea, afirmațiile cu privire la datarea acesteia înainte de secolul al XIII-lea.
Cel mai probabil, susțin unii oameni de știință, lăcașul înființat pe un deal al satului Densuș, datează de la sfârșitul secolului al XIII-lea, și ar fi fost ridicat de familiile cneziale din ținutul Hațegului.
În zidurile de la Densuş au ajuns blocurile de calcar, leii de marmură şi monumentele funerare din fostul oraş antic Ulpia Traiana Sarmizegetusa şi, probabil, de la ruinele altor aşezări dacice şi romane din zonă.
„Este o biserică bizară, făcută din mărmuri şi coloane, culese de la Sarmizegetusa. Un mic stâlp din cei patru care susţin îngusta turlă e o stelă romană purtând numele lui Longinus. E o marmură cu o inscripţie elegantă, luminoasă, frumoasă precum o statuie. Ascunsă în umbră, abia luminată de câteva şuviţe de soare venind pe nişte ferestruici, aceasta face impresia unei opere divine furată de genii nocturne”, o descria academicianul George Călinescu.
Se încarcă comentariile...
