Video Orașul minier condamnat să trăiască din turism. Colțul de Rai unde oamenii încă plâng după cărbune VIDEO
0Mulți localnici din orașul Uricani din Hunedoara (video) deplâng soarta fostei așezări miniere, chiar dacă a devenit stațiune turistică. Oamenii nu s-au împăcat cu ideea renunțării la minerit, într-unul dintre cele mai spectaculoase locuri din România.
În vara anului 2021, când orașul Uricani din Hunedoara a fost declarat stațiune turistică de interes local, autoritățile localității miniere din Valea Jiului din Hunedoara își puneau mari speranțe că situația fostei localități miniere se va schimba.
„În trei – patru ani, Uricaniul se va transforma dintr-un oraş cenuşiu, cum a fost după minerit, într-o adevărată staţiune. Va ajunge la circa 500 de locuri de cazare, vor fi amenajate zone noi de agrement, vor fi modernizate drumurile, cartierele - cu fonduri europene. Aici cade Retezatul pe noi, suntem la porţile lui, iar mulţi turişti preferă această zonă, mai izolată”, declara Dănuț Buhăescu primarul orașului Uricani, aflat la al cincilea mandat.
Nostalgie după minerit
În ciuda optimismului afișat de unii localnici, mulți dintre foștii mineri deplâng soarta noii stațiuni din Valea Jiului.
„Am cinci copii și toți sunt plecați să muncească în afara României. Doi locuiesc în Paris acum. Mai vin în concedii și stau câte o lună aici, le place orașul unde și-au petrecut copilăria și tinerețea, dar îmi spun că nu ar mai veni să locuiască aici pentru că nu sunt locuri de muncă, de când s-au închis minele”, spune Aurel, un fost miner din Uricani.
În anii ’90, peste 3.000 de oameni lucrau în cele trei exploatări miniere ale orașului cu peste 10.000 de locuitori (Câmpul lui Neag, Valea de Brazi și Uricani).
Alți localnici făceau naveta în orașele învecinate Lupeni și Vulcan, muncind tot în minerit, ori erau angajați la cariera de cuarț Șiglău (Uricani), ori la exploatările forestiere din valea Jiului de Vest, de la poalele Munților Retezat și Vâlcan.
Minele de la Câmpu lui Neag și Valea de Brazi au fost închise în anii ’90, iar mina Uricani și-a încetat definitiv activitatea în 2017. Terenurile lor au fost ecologizate, însă câteva construcții ruinate le amintesc localnicilor de industria care a susținut orașul în secolul XX.
„Am lucrat toată tinerețea în mina Uricani și am crescut șase copii. Era bine la început și la mină. Aveam capre pe dealuri și mai țineam și animale. Tinerii îmi spun acum că nu se mai poate face așa ceva, că nu mai poate crește nimeni animale, ca în trecut. Cred că nu mai vor oamenii să muncească”, spune Szilagy, un alt fost miner.
Pentru localnicii în vârstă, turismul propus ca soluție de redresare a orașului minier este greu de înțeles.
„Avem acești munți frumoși în jurul nostru, dar tot mai bune erau minele de cărbune. Ne-au asigurat locuri de muncă bine plătite și acum pensii destul de bune. Nouă ne ajung pensiile. Turiștii pot să vină să vadă ce este aici, să se bucure de aerul curat”, spune un alt fost miner.
Oferta turistică din Uricani
Numărul turiștilor care vizitează orașul Uricani din Hunedoara a crescut în ultimii doi ani, spune Sorin Inel, de la Centrul turistic al orașului Uricani. Ghidul din Uricani a amenajat și cartat mai multe trasee turistice tematice, care au stârnit interesul oaspeților zonei.
Unul dintre ele este cel al Sfincșilor și urieșilor, megaliții cu forme ciudate, unele asemănătoare unor chipuri umane, care împânzesc masivele calcaroase de la marginea orașului. Un alt traseu tematic se numește Ținutul Momârlanilor, iar altele sunt dedicate amatorilor de călătorii pe munte, de cățărări și de excursii cu bicicleta.
La poalele Retezatului, un loc aparte atrage și el turiști. Aici se află primul cartier de blocuri din orașul Uricani, construit la sfârșitul anilor ’50, după modelul cvartalelor din localitățile sovietice. Zona și-a păstrat aproape nealterată înfățișarea din trecut, chiar dacă unele blocuri au fost restaurate.
În fața unuia dintre blocuri, se înalță statuia a doi mineri fruntași, veche de peste șase decenii.
„O mulțime de turiști vin să o fotografieze. Are farmecul ei, este statuia primilor mineri din Uricani. În apropiere se află și statuia unei perechi de țărani, de momârlani, tot de prin anii ’50”, spune fostul miner Szilagy.
Într-un parc din acelați cartier, în mijlocul unui cvartal de blocuri, au fost amenajate copiile unor monumente faimoase: Masa Tăcerii și Poarta Sărutului.
Drumurile spre Parcul Național Retezat trec prin Uricani
În Uricani, trăiesc mai puțin de 7.000 de oameni, cu un sfert mai puțini decât în urmă cu un deceniu.
Orașul aflat în Valea Jiului din Hunedoara se află la circa 20 de kilometri de Petroșani și este traversat de Drumul Național 66 A, care trece prin Aninoasa, Vulcan, Lupeni și Uricani și se afundă apoi în sălbăticie, spre izvoarele râului Jiul de Vest.
Șoseaua continuă alți 20 de kilometri, traversând satele Valea de Pești și Câmpul lui Neag, și zonele Cheile Buții și Câmpușel de la poalele Retezatului Mic. Două trasee amenajate urcă din zona Uricani în Parcul Național Retezat. Alte drumuri duc în Munții Vâlcan, la Straja sau la barajul Valea de Pești.
La 20 de kilometri de Uricani drumul asfaltat se oprește la limita județelor Hunedoara și Gorj, la marginea rezervațiilor Retezat și Domogled – Valea Cernei (video).
În ultimii ani, mai multe complexe turistice și pensiuni au fost înființate de-a lungul drumului de pe valea Jiului de Vest.
Se încarcă comentariile...
