Locul în care însemnele comunismului sunt păstrate cu sfinţenie. „Secera şi Ciocanul“ şi stema României socialiste din stadionul aflat în curtea bisericii
0Stema României socialiste şi „Secera şi ciocanul“ au fost păstrate la loc de cinste pe clădirea unuia dintre cele mai ciudate stadioane din România: arena comunei Ghelari, o aşezare cunoscută din cele mai vechi timpuri pentru bogăţia zăcămintelor de fier.
Stadionul din Ghelari se numără printre cele mai neobişnuite arene sportive din ţară. În anii regimului comunist a fost amenajat pe un deal, deasupra livezilor şi gospodăriilor localnicilor, chiar în spatele unei biserici reformate, vechi de peste un secol.
De-a lungul timpului, biserica a avut de suferit, după ce vitraliile dinspre arenă au fost sparte de mingile trase în timpul meciurilor. Mai multe dintre ferestrele aşezământului religios, cu tencuiala căzută şi pereţii crăpaţi, au fost zidite cu cărămizi. Astfel s-a rezolvat problema apropierii bisericii de fotbal. „Duminică aveau loc şi slujbe şi meciuri, astfel că oamenii care ieşeau din biserică rămâneau să vadă jocurile. Apoi, unii mergeau la birturi, care erau şi ele în apropierea stadionului”, povesteşte un localnic.
Arena sportivă poate trece drept o curte a vechii bisericii, însă mai ciudat este că pe faţada clădirii stadionului au rămas, de zeci de ani, stema României comuniste şi „Secera şi Ciocanul”. Unii dintre localnicii din Ghelari privesc cu simpatie simbolurile epocii trecute.
Înainte de 1990, în minele de fier din zona Ghelarului lucrau peste 2.000 de oameni. În aşezarea pe care comuniştii o voiau transformată într-un orăşel, s-au construit blocuri, cămine culturale, ateliere şi şcoli. Au venit să muncească aici oameni din toate zonele ţării, iar aşezarea a avut anii săi de prosperitate, în timpul regimului comunist”, îşi aminteşte, Ioan, un fost miner, din Ghelari, nostalgic după mina închisă definitiv în 2005. Arena „comunistă” este mai mereu pustie, la fel şi tribuna construită din dale de beton, degradată de timp şi de hoţii de fier vechi.
Mărirea şi decăderea Ghelariului
Exploatarea minieră de fier din Ghelari a împlinit un deceniu de la data când numele ultimilor 100 de angajaţi au fost trecute pe lista disponibilizărilor. La vremea închiderii definitive, în semn de revoltă faţa de soarta minei, oamenii au pus pe foc caschetele, lămpaşele, cizmele şi uniformele de mineri. Cei care ajung astăzi în Ghelari găsesc în valea în care funcţiona exploatarea doar scheletele clădirilor acesteia. Puţine ziduri au rămas intacte în peisajul postapocaliptic al industriei. Unele încă poartă mesajele de îndemn la muncă adresate angajaţilor, în vremea în care sute de oameni coborau zilnic în subteran.
Deasupra intrării principale în mină mai poate fi văzută inscripţia „Noroc bun, om al adâncului, curajului, bărbăţiei şi hărniciei“, care datează dinainte de anul 1900, când Mina „Franz Joseph“ era în administrarea Imperiului Austro-Ungar. Istoria exploatării de fier din zona Ghelariului îşi are rădăcinile în vremea dacilor. Potrivit istoricilor, zona bogată a Ghelariului furniza fier pentru atelierele din Sarmizegetusa Regia. Din secolul IX datează cuptorul de prelucrare a fierului, descoperit în Valea Caselor, la marginea comunei, care a ajuns în patrimoniul British Museum din Londra. Mai multe descoperiri arheologice printre care şi cea a inscripţiei în latină „Natus Ibi, Ubi Ferum Nascitum“ (Născut acolo unde se naşte fierul) atestă vechimea şi importanţa istorică a minelor din Ţinutul Pădurenilor.
Timp de secole, zăcămintele de fier din Ţinutul Pădurenilor au făcut Hunedoara cunoscută în lume. În anii 1960 – 1970, mina Ghelari avea aproape 4.000 de angajaţi, iar la începutul anilor 1990, aproape 2.000. În prezent, de istoria minieră a localităţii mai amintesc rămăşiţele clădirilor din vale şi monumentele-simbol, de la intrarea şi din centrul comunei.
Şi alte localităţi au simboluri comuniste
În mai multe localităţi hunedorene, deceniile trecute de la răsturnarea regimului lui Nicolae Ceauşescu nu au putut şterge simbolurile comunismului. Zidurile unor foste clădiri industriale din Hunedoara încă mai păstrează urmele inscripţiilor „Trăiască Partidul Comunist”, iar turnul gării din Hunedoara a rămas împodobit cu steaua simbol a Uniunii Sovietice. În oraşele Văii Jiului, însemne ale vechiului regim şi chiar ale Partidului Muncitoresc Român din vremea lui Gheorghe Gheorghiu Dej, mai pot fi văzute în numeroase locuri.
Vă recomandăm şi:
Zece ani se împlinesc de la închiderea "oficială" a exploatării miniere din Ghelari (Hunedoara), unul dintre cele mai bogate zăcăminte de fier din România. Minele din Ghelari au fost celebre timp de mai multe secole, însă în prezent, la un deceniu de la ultimele disponibilizări, terenul pe care funcţiona exploatarea e ocupat doar de ruine.
Valea Jiului şi Petroşani se arătau călătorilor din secolul al XIX-lea ca locuri sălbatice şi bogate în minerale, unde peste decenii aveau să se amestece vechii stăpâni ai ţinutului care se ocupau cu păstoritul şi „barabele“ – străinii veniţi şi stabiliţi apoi în vale pentru a-şi câştiga existenţa în minele de cărbune. David Ansted, un geolog englez care călătorise în anii 1860 în Valea Jiului, anticipa prosperitatea zonei carbonifere.
Angajaţii Castelului Corvinilor au făcut o descoperire impresionantă. Recent, în tmpul unui inventar realizat în arhivele muzeului, au dat peste un album de fotografii vechi, de la sfârşitul XIX, în care sunt prezentate Uzinele de fier ale Hunedoarei şi minele din împrejurimi. Albumul a fost publicat la Expoziţia Universală din 1889 de la Paris, ca o imagine a celor mai importante realizări industriale ale Imperiului Austro-Ungar.
Se încarcă comentariile...
