Plante, arbori și arbuști care pot redesena harta profitului. „Fiecare dintre speciile noastre este un model de afacere”

Cercetătorii de la Stațiunea de Cercetare Dăbuleni testează de peste 7 ani plante și arbuști care ar putea răspunde întrebării fermierilor din zonele afectate puternic de arșiță: ce mai putem produce în condițiile în care clima a devenit o provocare?

Specii altădată exotice ar putea aduce profit fermierilor români Foto: Arhiva Aurelia Diaconu

Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Cultura Plantelor pe Nisipuri Dăbuleni testează, de aproximativ șapte ani, pretabilitatea la condițiile zonei pentru diverse specii de plante și arbuști. În toamna 2026 o surpriză plăcută a fost fisticul, care a dat o producție bună după câțiva ani în care n-a performat. Alte specii și-au dovedit deja calitățile, cercetătorii le pot spune fermierilor interesați tot ce trebuie să știe despre tehnologia de cultură și întreținere, însă pentru a transforma o specie care s-a adaptat condițiilor de agro-mediu într-una profitabilă discuțiile rămân deschise. Directorul adjunct științific al Stațiunii,  dr. ing. Aurelia Diaconu, a explicat pentru „Adevărul” și unde încep rezervele.

Fisticul, vedeta anului

„Anul acesta chiar am avut fructe de fistic. Noi am studiat pretabilitatea lui ca specie luând în calcul factorii limitativi - seceta excesivă și gerurile, înghețurile târzii de primăvară care apar la noi frecvent și produc daune. Și fisticul are o capacitate de a rezista la temperaturi scăzute de minus 30 de grade Celsius. Ceea ce o face (n. red. – o specie) rezistentă la înghețurile de peste iarnă. Dar anul trecut a avut și fisticul probleme cu înghețurile târzii, cele care apar prin martie. Anul acesta a fost o iarnă moderată ca îngheț, 2005-2006, a trecut cu bine înghețul de peste iarnă și n-a mai avut înghețurile târzii. Fisticul a avut o producție bună anul acesta. Chiar cea mai bună de până acum”, a explicat Aurelia Diaconu.

Deși se testează de aproximativ 7 ani, a durat ceva până când fisticul a intrat pe rod. Stațiunea nu i-a rezervat o suprafață mare, fiind doar o plantație în scop experimental. Rezultatele, în schimb, sunt îmbucurătoare. Pe baza constatărilor cercetătorilor, cei care se vor încumeta să-l planteze se pot gândi ulterior și la diversele modalități în care fisticul poate genera venit.

„Noi mai întâi trebuie să analizăm pretabilitatea pentru zonă și după aceea trecem mai departe. Deocamdată este piața de fistic pentru consumul fisticului ca atare. Cel puțin n-am luat în calcul produsele din fistic, gen uleiuri sau alte întrebuințări. N-am abordat această problemă noi, până în prezent. Asta facem pentru fiecare specie. Le stabilim tehnologiile, pretabilitatea și după aceea venim mai departe cu utilizări și ce am putea să obținem din producția respectivă”, a explicat ing. Aurelia Diaconu.

Dr. ing. Aurelia Diaconu a vorbit despre speciile testate la Dăbuleni Foto: Arhiva Aurelia Diaconu

Lotul experimental nu este extins pentru că, explică inginerul agronom, în agricultură este nevoie de o medie pe mai mulți ani pentru a fi siguri de pretabilitatea unei specii.

„Anul acesta a fost unul favorabil. Anul trecut nu prea a fost favorabil. Și trebuie să facem o medie pe mai mulți ani, de aceea e greu de spus. Să vedem în câți ani avem o producție bună, ca să facem o medie. Cel puțin patru ani de recoltă”, a explicat Aurelia Diaconu.

În primii trei ani, fisticul nu a fructificat, iar în următorii a fructificat sporadic. Așa cum s-a întâmplat și cu alte specii pe care cercetătorii de la stațiunea din Dăbuleni le testează, oamenii din zonă au fost la rândul lor curioși și dornici să încerce fisticul.

Curmalele chinezești și-au făcut loc în dieta oltenilor Foto: Arhiva Aurelia Diaconu

Au făcut-o, cu ani din urmă, și cu migdalul, care este în studiu de mai mulți ani la Dăbuleni.

Acum, migdalul aproape că a devenit comun în zonă, este o specie pe care localnicii o cunosc.

„La început am pus soiuri timpurii și în ultimii ani le-a cam afectat gerul. Am venit cu o colecție cu soiuri mai tardive și ele au scăpat de înghețuri. De aceea trebuie să testăm, acesta este rolul nostru principal, să venim cu parte științifică și tehnică, aplicativă, în final”, a continuat Aurelia Diaconu.

„Avem în scop experimental, le oferim la expoziții, pentru degustare”

De fiecare dată când stațiunea popularizează rezultatele, apare întrebarea: și de unde putem să cumpărăm? Ing. Aurelia Diaconu dă drept exemplu cartoful dulce, sau cartoful mov, galben, alb, pe care consumatorii ar vrea să le poată cumpăra de pe rafturile magazinelor, or sunt disponibile doar cantitățile rezultate din câmpurile experimentale, adică cu mult sub cererea pentru consum.

Și kaki a devenit un fruct aproape obișnuit în Oltenia Foto: Arhiva Aurelia Diaconu

„Mulți ne întreabă, (...) dar nu producem cantități astfel încât să ne autorizăm pentru tot. nu s-ar justifica cheltuiala cu toate avizele și documentațiile necesare. (...) Noi, cercetarea, nu putem să le facem toate. Rolul nostru este să venim în sprijinul fermierilor cu soluții și mai departe ei să preia ceea ce se pretează și să facă o afacere. Practic, fiecare dintre speciile noastre este un model de afacere. Dar să fim siguri că se pretează și că produce niște rezultate economice, să zic, eficiente. Omul trebuie să știe la ce să se aștepte când se apucă de o specie nouă. Dar nu putem noi să venim să vindem. Avem în scop experimental, le oferim la expoziții, pentru degustare. Și avem unele la care producem mai mult, unele la care am creat soiuri și oferim material săditor, primăvara în special, ca fermierii să cultive mai departe. Nu le asigurăm noi necesarul. N-am putea, n-avem capacitatea”, a mai spus Diaconu.

Aici se produce, de fapt, ruptura, explică directorul științific al stațiunii, la transferul tehnologic de la cercetare la fermier. De ce? Pentru că exploatarea unei specii în scop de afacere presupune o infrastructură, or stațiunea nu și-o permite. Ca să poată furniza material săditor în condițiile cerute de piață, ar fi nevoie în primul rând de depozite potrivite pentru fiecare specie. Multiplicarea presupune și aceasta sere sau solarii. Stațiunea are, pe de altă parte, multe specii în testare, și agricole și horticole.

„Schimbările climatice ne obligă să schimbăm și structura de culturi, să venim cu culturi profitabile”

„Noi trebuie să creăm rezultate pe care să le oferim și mai departe trebuie să le ia fermierii, să le ducă cu succes și noi să-i îndrumăm. Avem și niște proiecte de transfer tehnologic. Am mers cu niște specii în curte la fermier, în mai multe zone din țară, se încheie proiectul. Acum, în noiembrie, o să-l finalizăm împreună cu fermierii pe care i-am avut în proiect și e un început. Sunt convinsă că ușor-ușor progresul va pătrunde și schimbările climatice ne obligă să schimbăm și structura de culturi, să venim cu culturi profitabile”, a continuat Aurelia Diaconu.

Curmalul chinezesc se cultvă și la stațiune și în curțile localnicilor Foto: Arhiva Aurelia Diaconu

O astfel de cultură poate fi curmalul chinezesc, Ziziphus Jujuba, o specie de succes la Dăbuleni. Este, spune Aurelia Diaconu, o cultură de pe urma căreia, în China, trăiesc 10 milioane de locuitori. A fost testat, în România, și la șes, și la munte, și este o specie care în viitor va ocupa mult teren și în zona de sud a României, o zonă cu arșiță vara și ierni aprige.

„Este specia care rezistă în astfel de condiții. Iarna rezistă până la minus 26-30 grade, rezistă și la canicula de peste 38 de grade, mai puțin în perioada înfloritului, acolo, dacă e umiditate relativă foarte scăzută sunt probleme, dar are o capacitate de a înflori două luni și prinde și momente bune. Și cât ar fi vara, prinde și momente de fecundare a florilor și de legare a fructelor”, a completat Aurelia Diaconu.

Provocarea este în schimb acoperirea volumului de muncă, pentru că este personal puțin în cercetare. „Foarte greu găsim cercetătorii și e foarte mult de lucru. Salariile vin și ele pe măsura avansărilor, după o perioadă. Noi suntem și departe de oraș, tinerii vor la oraș. Noi suntem cam la țară, la Dăbuleni, deci e oraș, dar e un oraș mai mic”, a mai punctat Diaconu.

Pe lângă acest curmal chinezesc, cel care i-a convins pe localnici, dar nu numai, care-l cultivă cel puțin pentru consumul propriu, se mai pretează cultivării în zonă și cartoful dulce.

Pentru acestea în schimb este nevoie de infrastructură, care înseamnă irigare prin picurare.

Și curmalul chinezesc, dar și cartoful dulce, produc chiar și în condiții de căldură extremă, dar cu irigare prin picurare. „Micii fermieri care pun legume, fructe, își amenajează un teren pentru irigat și se gândesc să ocupe locul cât mai bine. Și noi chiar avem niște modele de bune practici de utilizare a solurilor nisipoase din sud, unde am pus culturi intercalate printre ziziphus. Ziziphusul vine și umbrește cât de cât, reduce temperatura la nivelul solului, și așa culturile se ajută una pe alta. Și totodată avem culturile de fasoliță, arahide, de cartof dulce, care lasă o masă de materie organică semnificativă care duce la îmbunătățirea însușirilor fizico-chimice ale solului și așa venim cu o exploatare rațională într-un ecosistem adaptat schimbărilor climatice, cu culturi valoroase”, a detaliat Aurelia Diaconu.

Fasolița este mai rezistentă la secetă Foto: Arhiva Aurelia Diaconu

Fasolița este o specie care rezistă cu mult mai bine la secetă, comparativ cu fasolea. „Dacă fasolea nu leagă la temperaturi de peste 28-30 de grade și la umiditate relativă scăzută, fasolița leagă păstăi și produce boabe care asigură necesarul de proteină. Soia și fasolea merg mai puțin, dar fasolița produce normal și poate fi folosită atât în hrana oamenilor cât în rețetele furajere”, a completat Aurelia Diaconu.

Fasolița se recoltează mecanizat Foto: Arhiva Aurelia Diaconu

Tot în testare sunt și plante medicinale, a mai precizat Diaconu.

Curmalul chinezesc poate fi plantat în zonă, a fost concluzia cercetărilor, la fel și cartoful dulce sau fasolița. Despre fistic sunt deocamdată prea puține date, nu s-a testat la câți ani intervin accidente climatice și cum rezistă acestora. Cât despre migdal, dacă sunt soiuri mai tardive, poate fi și acesta o alegere bună.

Piața de desfacere, mai problematică decât obținerea producției

Deși cercetătorii le pot oferi fermierilor din zonă, și nu numai, diverse variante de plante care au răspuns provocărilor climatice din ultimii ani, iar oamenii chiar au început să le cultive, pentru a gândi oricare dintre specii ca potențial de afacere mai este nevoie de ceva: piața. Este ingredientul pe care fermieri din zona Dăbuleni nu-l au încă la dispoziție.

Cartoful dulce s-a dovedit rezistent la secetă Foto: Arhiva Aurelia Diaconu

„Dacă nu ai o piață de desfacere, niște contracte, nu faci o plantație. Trebuie să știi exact ce faci cu marfa. Așa și afinul merge în zona noastră. Sunt niște firme străine care au cumpărat terenul în zonă, au închiriat, și cultivă afin, folosesc forța de muncă din zonă, au contracte, vine TIR-ul în capul locului, cu frig, le-a încărcat și le duce unde au contracte. Nimeni nu se apucă să facă o investiție fără niște contracte. Fermierii noștri merg mai mult pe speciile tradiționale, dar vor veni generațiile următoare, care se vor adapta și ecosistemului în care trăim și vor merge pe contracte”, a conchis ing. dr. Aurelia Diaconu.