Pepenii de Dăbuleni, comoara nisipurilor Olteniei pe care o valorifică alții. Cercetătorii vor ca lubenița de aici să devină brand de țară
0Lubenița (pepenele verde) de Dăbuleni ar putea deveni produs cu Indicație Geografică Protejată (IGP). Planul este discutat de ceva vreme, tot ce lipsește este asocierea producătorilor de pepeni verzi astfel încât să-și rezolve problema care trenează de zeci de ani: desfacerea.
De cel puțin 40 de ani, într-o zonă aridă a Olteniei se face profit din legumicultură. Pepenii de Dăbuleni, primul produs de succes de pe nisipurile Olteniei, au devenit faimoși în toată țara. Astăzi, cercetătorii Stațiunii de Cercetare Dezvoltare pentru Cultura Plantelor pe Nisipuri Dăbuleni și-ar dori ca pepenii care pleacă de aici să fie recunoscuți în toată țara și, de ce nu, și peste hotare, iar brand-ul „Pepene de Dăbuleni” să-i îmbogățească pe producători, nu pe samsarii care vând pepenii de câteva ori mai scump decât le achită truditorilor.
Stațiunea de Cercetare a creat de-a lungul ultimilor 40 de ani trei soiuri de pepene verde (lubeniță), în 1986, 1989 și, respectiv, 2004, plus unul de pepene galben și unul de dovleac pentru copt. Soiurile de pepeni sunt semitardive și au răspuns preț de câteva decenii nevoilor producătorilor, iar gustul deosebit le-a adus faima. În ultimii ani, piața i-a obligat însă pe producători să se orienteze către hibrizii extra-timpurii, pentru că singurul avantaj care le-a mai rămas, după ce cultivarea pepenilor s-a extins la nivelul țării și în alte regiuni, este timpurietate.
„Toate soiurile noastre au fost create într-o vreme în care nu se punea accent pe timpurietate, ci pe producție și calitate. Acum, în goana după profit - până la urmă e normal, de astea cultivi, ca să câștigi bani, iar pepenii, cu cât ieși mai repede, mai devreme, cu ei, cu atât ai șanse mai mari să-i vinzi, și să-i vinzi și la un preț mai bun - se folosesc hibrizii. Altfel, întârziem și apar în restul țării, în est – Galați, Brăila, dar și în vest – Timișoara, Arad. Înaintea lor nu puteam ieși cu hibrizii pe care i-am avut noi creați atunci, pentru că erau semitardivi, așa că zona s-a orientat către hibrizi timpurii, de la firme străine. Soiurile noastre se vând către cei care nu sunt orientați spre timpurietate”, a explicat ing. Ștefan Nanu, directorul științific al stațiunii de cercetare din Dăbuleni.
„Problema cu care se confruntă ei este valorificarea”
Ce ar mai putea face producătorii din zona Dăbuleni, și ar constitui cu siguranță un plus în fața competitorilor, este să-și protejeze pepenii obținând certificarea pentru indicație geografică protejată (IGP) și să se asocieze pentru a-și valorifica producția.
„Problema cu care se confruntă ei este valorificarea. Nu toți prind locuri în piață să vândă acolo, dacă vând direct în piață. Ei fac producție, dar diferența o face prețul cu care se valorifică. Este o problemă majoră valorificarea producției. Noi ne-am ocupat cât am putut, de câțiva ani de zile, am zis să conștientizeze fermierii că trebuie să se asocieze. Fără asociere, ei nu vor câștiga. Pentru că producția se vinde la noi cu 60 de bani, cu 80 de bani, de la Dăbuleni, la en-gros-urile de lângă București prețul este 2,5 lei/kg și în piață în București se vinde și cu 5 lei/kg. Și cel care preia și cel care vinde la piață câștigă mult mai mult decât cel care muncește”, spune directorul stațiunii din Dăbuleni, ing. Aurelia Diaconu.
Cercetătorii din cadrul stațiunii au invitat reprezentanții Ministerului Agriculturii și ai direcțiile agricole din zonă, s-au făcut în ultimii ani evenimente în cadrul cărora s-au făcut degustări și s-a întors problema pe toate fețele, concluzia fiind aceea că brand-ul „Pepene de Dăbuleni” trebuie protejat.
„Le-am spus producătorilor că trebuie să se asocieze și trebuie să aplice la brand-ul Pepenele de Dăbuleni cu Indicație Geografică Protejată. Noi am început, suntem în al treilea an, am făcut degustări, am zis trebuie să definim un areal. L-am stabilit, l-am și prezentat de fiecare dată și am reluat și acum definirea arealului”, a adăugat Diaconu.
Din arealul în care se cultivă pepenele de Dăbuleni fac parte localitățile: Dăbuleni, Călărași, Sadova, Mârșani, Daneți, Amărăști de Jos și Ocolna. „Trebuie un istoric pentru cei care aplică, iar de acest istoric ne ocupăm tot noi. Le dăm tipul de pepene, le dăm istoricul, am stabilit arealul, de anul trecut de comun acord cu primarii, precum și multe alte detalii. Și în acest an am avut invitat un domn care se ocupă de cooperative și de asociații, să prezentăm ce ar avea de făcut. Ei trebuie să facă asocierea, pentru că noi nu putem să facem asta în locul lor. Dar am ajutat, de dragul lubeniței”, a mai spus Diaconu.
Chiar dacă prima opțiune, în ultimii ani, o reprezintă hibrizii care le permit producătorilor să pună pe piață cu o săptămână, chiar două, mai devreme pepenii, în continuare cele trei soiuri create la Stațiunea de Cercetare Dezvoltare pentru Cultura Plantelor pe Nisipuri Dăbuleni au căutare.
Cât mai trece până când legumicultorii vor renunța la pepeni în favoarea unei alte culturi care să le aducă un profit mai bun, cum mulți deja au făcut-o, este greu de spus, însă se observă restrâgerea suprafețelor. Ing. Ștefan Nanu este convins însă că tradiția cultivării pepenilor nu va dispărea în zona Dăbuleni, cu atât mai mult cu cât astăzi chiar se poate spune că producătorii s-au specializat cu adevărat în tehnologia de cultivare. Asta nu înseamnă că nu va fi un efort foarte mare, având în vedere că oamenii vând pepenii cu același preț de aproape 10 ani, în condițiile în care, în acest an, doar costurile pentru răsad au crescut la 3,8 lei/plantă (de la 2,5 lei).
Conform datelor prezentate în cadrul manifestării recente de la Stațiunea de Cercetare Dezvoltare pentru Cultura Plantelor pe Nisipuri Dăbuleni, dedicată pepenilor, în România sunt 439.000 hectare de soluri nisipoase, propice acestei culturi, din care doar în Dolj sunt 104.000 hectare. La nivel mondial, cel mai mare producător de pepeni este China, cu 63,6 milioane tone anual, urmat la foarte mare distanță de India – 3,6 milioane tone și Turcia – 3,1 milioane tone. În România, conform datelor INS prezentate de cercetătorii stațiunii din Dăbuleni, în 2023 pepenii verzi și galbeni s-au produs pe 10.200 hectare, producția fiind de 179.000 tone.
În 2022, producția națională de pepeni verzi a fost de aproximativ 146.000 tone, de la un maxim de peste 520.000 tone în 2018, conform altor date publice.
Ce caracteristici au soiurile de pepeni create la Dăbuleni
DULCE DE DĂBULENI este un soi de pepene verde semitardiv, viguros. Prezintă fructe mari (5,0 – 8,0 kg) de formă globuloasă. Suprafaţa fructului este netedă, cu dungi mijlocii de culoare verde închis şi desen fin dantelat. Miezul este colorat uniform, roşu zmeuriu şi are gust plăcut. Are comportare bună faţă de majoritatea bolilor. Capacitatea de producţie este de peste 80 t/ha.
DE DĂBULENI este un soi de pepene verde semitardiv, cu fructe mari (6 – 13 kg) de formă alungită. Culoarea exterioară a fructului este verde albicios cu nervaţiuni, miezul este colorat în roşu deschis. Are comportare bună faţă de majoritatea bolilor. Capacitatea de producţie este de peste 40 t/ha.
Oltenia este un soi de pepene verde semitardiv creatde asemenea la SCDCPN Dăbuleni, foarte viguros, tolerant la atacul agenţilor patogeni. Fructele sunt mari 6-12 Kg, vărgat cu dungi de culoare verde alternând cu dungi de culoare verde deschis. Capacitatea de producţie 80-100 t/ha.
Se încarcă comentariile...
