Craiova: PORTRET / Rodica Nicoleta Ion lasă poezia să-i modeleze viaţa

Rodica Nicoleta Ion

A publicat un volum de versuri, iar numele i-a fost trecut într-o antologie de poezie, detalii care au măgulit-o, dar pe care nu le-a lăsat să o schimbe ca om.

Făptură fragilă, însoţită mereu de timiditate şi încercată de melancolie, Rodica Ion a reuşit să surprindă de multe ori cu forţa mesajelor strecurate în cuvintele ce-i construiesc versurile. Pune acest lucru pe seama existenţei sale nu întotdeauna armonioasă şi lipsită de probleme.
Puternic ancorată în realitatea pe care o trăieşte în fiecare zi, autoarea volumului „Stele de catifea - versuri de album“ mărturiseşte că a reuşit să păstreze echilibrul între lirism şi viaţa socială datorită pasiunii pentru scris.

„Bucurii sau necazuri, le pun pe hârtie“, spune ea.

Venind din timpuri în care elevii  făceau un cult pentru unii dintre profesorii lor, numindu-i cald dascăli, sau se temeau de rigoare şi severitatea lor, Rodica Ion recunoaşte că un merit în apropierea sa de scriitură l-ar avea şi profesorul de română din liceu, Petre Ciobanu.

„Era foarte dur cu noi şi nu reuşeam cred niciunul să-l înţelegem atunci. Eu l-am înţeles târziu şi m-am bucurat să îl văd cu alţi ochi la câţiva ani de la terminarea liceului. Prefaţa cărţii «Stele de catifea» este scrisă de dumnealui“, îşi continuă povestea.
Pentru că experienţa publicării primului volum nu a fost nici uşoară, nici lipsită de peripeţii, a decis să opteze şi pentru un format electronic al cărţilor. Ca să-şi poată culege singură textele, s-a înscris la cursuri de profil. Pentru că mult timp a publicat pe internet, a început să aibă ecouri la ce scria, să primească aprecieri de la iubitorii poeziei şi şansa de a fi unul dintre poeţii menţionaţi în antologia realizată de Valentina Becart.

Călăuzită de emoţie

Şi-ar fi dorit ca doar proza şi poezia să-i fie ocupaţii în viaţă, însă nu s-a putut şi timpurile de acum nu dau semne că ar fi posibil. De multe ori s-a văzut nevoită să înveţe o meserie nouă ca să poată supravieţui. A mers la cursuri de patiser, de coafură, chiar la training-uri despre masaj.
Oriunde ar fi lucrat, apropierea de oameni i s-a părut marele câştig.

„Am învăţat câte ceva de la fiecare. Multora le-am scris versuri care i-au ajutat să treacă peste momente dificile. M-am bucurat de respectul oamenilor şi este lucrul pe care-l spun şi copiilor mei ca fiind foarte important în general, în viaţă“, mărturiseşte mama a doi băieţi de care este mândră şi cărora se asigură că le oferă o educaţie trainică.

„Şi ei îmi sunt deseori profesori buni. Suntem o echipă, iar pentru ei mă rog mereu să trec bine de obstacolele vieţii“, se confesează autoarea romanului „Dialog cu fericirea“ şi a cărţii pentru copii „Lumea de dincolo de noi“, pe care să speră să le publice cândva şi să nu rămână doar în format electronic.

Născută
16 septembrie 1967, Craiova.
Studii
Liceul de Industrie Alimentară, Craiova, Curs de stenodactilografie şi operator birotică.
Familie
Divorţată, are doi copii.

Ce-i place
Apreciază sinceritatea, corectitudinea, loialitatea. Caută mereu să se înconjoare de oameni care ştiu să îşi asume responsabilităţi, care manifestă respect faţă de cei din jurul lor şi nu înşeală încrederea care le este acordată la un moment dat.

Ce nu-i place
Dispreţuieşte minciuna şi înşelătoria, oamenii parşivi şi răi. Vede în nesiguranţă un duşman al celui ce încearcă să îşi construiască un echilibru în viaţă. Nu poate înţelege de ce oamenii nu sunt lăudaţi atunci când merită, tendinţa fiind mai mereu aceea de a-i desfiinţa.

E viaţa mai uşoară când e povestită în vers?
Are atât de multă poezie în ea încât nu ştii care se regăseşte în care. Pentru mine viaţa este aşa cum este ea, aşa cum mi-a fost dată, cum mi-am făcut-o eu, aşa cum s-a schimbat în anumite momente. Cu siguranţă se vede altfel când o scriu în versuri.

În poezie vă ascundeţi de cotidian şi mendrele lui?
Scriu din vremea când eram o adolescentă, aveam tot ce-mi trebuia, un mediu social stabil, deci nu aveam vreun motiv să îmi caut refugiu în versuri. Posibil ca astăzi să mai fac astfel, deşi îmi place să cred că scriu pentru sufletul meu şi nu ca să scap de ceva.