Farul din Constanţa, aprins de un singur om

stins la ore exacte, urmând un grafic prestabilit. Azi îl aprind la 20.44", a spus mecanicul-lăcătuş în vârstă de 58 de ani.Tehnică de anii "50Punctul de control al farului se află la

stins la ore exacte, urmând un grafic prestabilit. Azi îl aprind la 20.44", a spus mecanicul-lăcătuş în vârstă de 58 de ani.

Tehnică de anii "50
Punctul de control al farului se află la parterul unui bloc din apropiere, acolo unde mecanicul are la dispoziţie o miniuzină. Într-o sală se găsesc două motoare ruseşti din anii '50, care se pornesc cu manivela, un cazan înalt cât camera, de unde provine apa care răceşte motoarele şi două convertoare cilindrice. "Aici intru doar dacă se opreşte curentul, caz în care farul se repune în funcţiune cu manivela", a spus mecanicul. Într-o altă cameră tronează două panouri din aceeaşi eră cu motorul. "Astea sunt radiofarurile, dintre care doar unul mai funcţionează", a explicat Gheorghe Mărăşescu. Simţind ceaţa lăsată în urmă de conceptele familiare lui, mecanicul a detaliat: "Farul funcţionează atât pe baza unui cod luminos, cât şi a unor semnale radio. Acestea permit navelor să deducă coordonatele portului". Potrivit lui Gheorghe Mărăşescu, orice far are un cod unic. "Farul de faţă emite două sclipiri de durate diferite, la intervale diferite. Prima sclipire este de 0,2 secunde, după care urmează un întuneric de 6,6 secunde. A doua sclipire durează 0,4 secunde, fiind succedată de un întuneric de 22,4 secunde. şi totul se repetă", a dezvăluit mecanicul-lăcătuş. Echipamentele vechi şi prăfuite, dar şi desele contre cu vecinii, care pun pe seama activităţii lui ba o inundaţie, ba un televizor bruiat, îl fac pe "farist" să întârzie mult în vârful uriaşului din beton. Însă urcuşul este greu.

Oraşul văzut din vârf
Dacă la bază farul are un diametru de 6 metri, spre vârf se ajunge la 1,5 metri. Multe scări sunt aproape verticale, iar, pe alocuri, din pereţi ies şuruburi cât palma. "Aici şi-a spart capul, odată, Margareta Pâslaru", a povestit Gheorghe Mărăşescu, adăugând că artista, alături de Dan Spătaru, au cântat din cabina farului cu ocazia inaugurării construcţiei. Ajuns lângă becul farului, un glob masiv, format din mai multe prisme perfect şlefuite, care luminează până la 40 de kilometri în larg, mecanicul a devenit alt om. Privind în jos, spre oraş, a ţinut un adevărat curs de urbanistică locală, indicând datele la care au fost construite majoritatea clădirilor din jur şi explicând ce nu merge bine în port. "Cum să nu mă gândesc la lucrurile astea când le-am văzut pe toate construindu-se?", a mai lansat Gheorghe Mărăşescu o întrebare retorică. Apoi şi-a continuat "jocul" cu oraşul-machetă.