Cum a fost defăimat Horia Agarici, supranumit „Salvatorul Constanței“. Zvonurile plecate de pe front: purta cămașa verde sub haina militară
0Marele erou al Constanței, care a distrus trei avioane sovietice în timpul războiului, a fost nevoit ca toată viața să lupte pentru a demonstra că nu este legionar și antisemit. Zvonul, răspândit de simpatizanții legionari de pe front, l-a urmărit până la moarte.
Horia Agarici, supranumit „Salvatorul Constanței“, s-a născut la 6 aprilie 1911 Lausanne în Elveția. La 23 iunie 1941, locotenentul Horia Agarici (1911 – 1982), deloc apreciat de mai-marii săi, a distrus singur, de la manşa unui avion defect, trei avioane sovietice venite să bombardeze Portul Constanţa şi întreg litoralul. A fost primul militar român decorat pentru fapte de arme în cel de-al Doilea Război Mondial.
La 23 iunie 1941, o escadrilă de bombardament sovietică a venit să atace, dinspre mare, mai multe obiective din zona Constanţei: portul unde se aflau rezervoarele de petrol, Gara Maritimă, Spitalul Militar, Poşta, Halele Centrale.
Locotenentul Horia Agarici tocmai făcuse cale întoarsă pe aerodromul din Mamaia, deoarece avionul său, un Hawker Hurricane, se defectase în zbor, având scurgeri de combustibil la un rezervor. Escadrila 53 Vânătoare destinată apărării coastei, pe care Agarici o conducea, plecase să escorteze o formaţiune de bombardiere spre Buzău, când s-a dat alarma: o escadrilă sovietică vine glonţ spre Constanţa.
Riscând totul, locotenentul Agarici se urcă în avionul cu un singur rezervor plin şi pleacă singur să înfrunte inamicii. Dintre cele cinci bombardiere, românul distruge trei şi pe celelalte două le pune pe fugă.
Reuşeşte să aducă la sol avionul, cu ultimele resurse de combustibil. Este întâmpinat ca un erou şi devine cel mai brav ofiţer al Armatei Române din Al Doilea Război Mondial, primul militar român decorat pentru fapte de arme în cel de-al Doilea Război Mondial.
Medaliat de Ion Antonescu
În iulie 1941, generalul Ion Antonescu a venit la Constanța pentru a-i acorda lui Agarici o medalie de onoare și a stat de vorbă cu el timp de aproximativ o jumătate de oră. A fost prea mult pentru denigratori, scrie istoricul Florian Bichir în documentarul „Legendarul Horia Agarici între mit și propagandă“.
A doua zi, în escadrilă a circulat zvonul fals că Horia purta o legitimație verde de legionar. Se spunea că atunci când Ion Antonescu a venit pe plajă să-l decoreze pe Horia Agarici, aviatorul și-a desfăcut geaca și l-a rugat pe general să îi prindă decorația pe cămașa sa verde, de legionar.
Episodul nu este real, spune istoricul. Biroul II de Informații a investigat originea acestei legende și a ajuns la concluzia că ea a fost pusă în circulație de simpatizanții legionari de pe front. În al doilea rând, Ion Antonescu nu era omul care să tolereze o asemenea insultă din partea unui locotenent, iar pentru Horia Agarici, consecințe grave ar fi avut probabil urmat.
Ani de zile, Horia Agarici s-a luptat să scape de această acuzație, deși serviciile S.S.I. din 11 iulie 1941 stabileau că toate acuzațiile nu erau altceva decât propagandă legionară și că, „în realitate, Agarici nu a fost și nu este legionar“.
Memoriul lui Horia Agarici
Încă din 1943, Horia Agarici a scris un memoriu către ministrul Aerului Comandamentului. Iată ce conține Raportul nr. 12 Confidențial-Personal, din 18 martie 1943 către Ministrul Comandamentului Aerian, publicat de Florian Bichir: „Mă simt obligat să raportez respectuos că la o zi după vizita domnului Mareșal Antonescu la Escadrila 53 de la Constanța, din iulie 1941 până în astăzi, am suferit pe nedrept și continuu calomniile răspândite printre militarii și civili din întreaga țară, care ar trebui să demonstreze că sunt un legionar. Prima dată am aflat despre acest lucru a fost a doua zi după vizita relatată mai sus, de la Lt. av. Toma Lucian Eduard Toma Lucian (acum căpitan aviator, decedat), care, după ce a fost evacuat în orașul Constanța în seara vizitei sale, ne-a comunicat a doua zi, la masă, în fața întregului personal navigant al Escadrilei, următoarele, pe care le-a comunicat auzise în timp ce se întorsese în oraș: se spunea că Mareșalul m-a felicitat pentru bătălia de la 23 iulie 1941 și că dorea să mă distingă cu medalia Mihai Viteazul de onoare, și că atunci mi-aș fi descheiat haina, plin de emfază, cerând ca decorația mea să fie atașată la cămașa verde ... pe care se presupune că o purtam sub haina mea militară. Totul este o minciună, după cum știu toți ofițerii care au fost prezenți. Atunci când Mareșalul a avut amabilitatea de a vorbi cu mine, Mareșalul m-a felicitat, mi-a spus că el m-a decorat, iar apoi a fost destul de amabil să mă țină la curent cu privire la materialul de zbor și despre metodele de întreținere și de luptă. Mai târziu, când am văzut că această absurditate, care ne-a fost comunicată, se răspândise în toată în toată țara, l-am suspectat mai întâi pe lt. av. Toma Lucian însuși de a fi răspândit această zvon, dar nu am putut dovedi nimic“, scria Agarici.
Zvonurile au continuat și se spunea că Horia Agarici ar fi fost pedepsit, luat în lagăr, exilat, întemnițat în munți, etc.
„La un moment dat, tatăl meu, ieșit din minți, s-a dus la Marele Stat Major, la generalul Mazarini, și la alți ofițeri superiori, pentru lămuriri și pentru a suprima odată aceste zvonuri și pentru totdeauna. Acolo i s-a spus să nu-și facă griji, pentru că aceste zvonuri nu au nici un temei și că se bazează pe o înțelegere între legionari pentru a răspândi zvonuri conform cărora oricine a săvârșit vreun act de vitejie adus la cunoștința celor de la conducerea țării ar fi fost etichetat drept legionar“.
Ceea ce este și mai grav era faptul că existau persoane de rang înalt în funcții civile și ofițeri superiori, care credeau că poveștile despre legionari și Horia Agarici erau adevărate.
„Oricum, datorită faptului că nu sunt prea maleabil cu orice aranjament și datorită faptului că există o oarecare invidie, stârnită probabil în unele persoane, acest zvon poate fi folosit împotriva mea cu succes în orice moment, dacă nu îi pun capăt. Având în vedere cele de mai sus și pentru a putea să mă desfășura liniștit și cu toată puterea mea de muncă neîngrădită, în liniște și liniște sufletească, pe front, unde știu că voi merge, am onoarea de a vă cere să interveniți și să aprobați ca eu să mă obțineți permisiunea de a publica o notă de dezmințire timp de trei zile în trei ziare importante“, propunea Horia Agarici.
Din păcate, efortul său a fost în zadar, deoarece acuzația l-a urmărit până la sfârșitul vieții, fiind preluată de comuniști. Istoricul Florian Bichir a descoperit în dosarul informativ de urmărire, aflat în arhivele Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii mai multe note de filaj, în care aviatorul era numit „legionar“, „desechilibrat mintal“, dar şi „antisemit“.
Eroul Horia Agarici a murit în 1982, la Constanţa, la vârsta de 71 de ani. „Să nu uitaţi că cerul l-am iubit/ Ca un fanatic beat de înălţime/ Cu trup şi duh, în fulger de mişcare/ Zvârlind un corp spre infinit“, scrie pe piatra sa funerară.
Se încarcă comentariile...
