Ce personalități consideră municipalitatea că ar merita să aibă statuie. De pe listă lipsesc „salvatorii Constanței“
0Primăria Constanța solicită constănțenilor să enumere personalitățile marcante ale orașului care ar merita să aibă o statuie. De pe listă lipsesc cei supranumiți „salvatori ai Constanței“, respectiv Horia Macellariu și Horia Agarici.
Specialiști și reprezentanți a mai multor instituții constănțene din domeniile culturii, artelor și istoriei au propus mai multe personalități care ar merita să aibă o statuie în orașul Constanța. Acestea sunt următoarele: Împăratul Constantin cel Mare, Regele Carol I, Regele Ferdinand, Remus Opreanu și Cella Serghi. De pe lista scurtă a Primăriei Constanța lipsesc mari eroi, cum ar fi Horia Macellariu sau Horia Agarici, supranumiți „salvatori ai Constanței“.
Primăria Constanța anunță însă faptul că lista este deschisă. Sugestiile pot fi trimise de toți cei interesați la adresa de email birouldepresa@primaria-constanta.ro. În curând, va fi organizată o dezbatere la care sunt invitați să participe toți cei interesați de aspectul orașului în care trăiesc.
Horia Macellariu a devenit „criminal de război“
Horia Macellariu s-a născut pe 10 mai 1894 la Craiova, fiind descendentul unui neam de boieri din Ţara Românească stabiliţi în secolul al XVI-lea la Miercurea Sibiului.
Contraamiralul Macellariu a condus cu succes în Marea Neagră Forţa Maritimă în operaţiuni de minare, de siguranţa convoaielor, de aprovizionare şi evacuare din Crimeea, cunoscută sub denumirea de „Operaţiunea 60.000“.
După sosirea sovieticilor în ţară, a fost numit comandant al Dobrogei, iar apoi încadrat la Subsecretariatul de Stat al Marinei, comandant al Şcolilor Marinei. După trecerea în rezervă, la 23 aprilie 1945, amiralul începe să fie vânat de Comisia Aliată de Control din România, fiind trecut pe lista criminalilor de război. I se fac două denunţuri pe baza cărora a fost trimis în ancheta Tribunalului Poporului, care însă nu îi găseşte nicio culpă.
Ulterior, este acuzat din nou pentru că a făcut parte din Mişcarea Naţională de Rezistenţă Anticomunistă creată de generalul Aurel Aldea. Într-o declaraţie dată în 1948, recunoaşte că a contactat ofiţeri de Marină cu scopul de a „întreţine trează flacăra naţională şi credinţa“. Tot el s-a implicat în organizarea manifestaţiei de la 8 noiembrie 1945 pro-monarhie, desfăşurată de ziua numelui regelui Mihai şi i s-a încredinţat conducerea Mişcării de Rezistenţă din Bucureşti.
Comuniştii i-au percheziţionat locuinţa din Bucureşti pe 27 mai 1946 şi, după ce a aflat că membri ai organizaţiei „Sumanele Negre“ au fost arestaţi, se ascunde la familiile foştilor subalterni din Bucureşti.
La 18 noiembrie 1946 a fost condamnat de Curtea Militară de Casaţie şi Justiţie la muncă silnică pe viaţă „pentru complotare întru distrugerea unităţii statului“, la 25 de ani de muncă silnică „pentru complicităţi la păstrarea de armament, muniţiuni şi exploziv“, la 10 ani de „detenţiune riguroasă“, cinci ani de degradare civică şi 50.000 de lei cheltuieli de judecată pentru răzvrătire. Amiralul Horia Macellariu a fost dat în urmărire generală.
Umblând pribeag prin Bucureşti, a fost ridicat de pe stradă, în februarie 1948. „Vreo 20 de oameni din mulţimea trecătorilor s-au năpustit asupra mea cu pistoale şi m-au înconjurat. Era ziua în amiaza mare“, a povestit el ulterior.
Ancheta a durat mai multe luni.
„Dosarul rezultat este format din declaraţii scrise de mine, dar dictate de anchetatori cuvânt cu cuvânt, sub presiune. Eu nu mai eram eu, conţinutul declaraţiilor nu-mi aparţineau, aşa mi-a venit în cap să arat acest lucru pentru viitorime: am semnat acele documente cu numele meu scris cu litera «M» mare, când adevărata mea iscălitură, cunoscută de toţi şi scrisă pe tot ce semnasem de-a lungul vieţii, era cu litera «m» mică“. A fost eliberat în anul 1964, în urma graţierii tuturor deţinuţilor politic.
Horia Agarici, eroul care a vânat bolșevici
La 23 iunie 1941, locotenentul Horia Agarici (1911 – 1982), deloc apreciat de mai-marii săi, a distrus singur, de la manşa unui avion defect, trei avioane sovietice venite să bombardeze Portul Constanţa şi întreg litoralul. A fost primul militar român decorat pentru fapte de arme în cel de-al Doilea Război Mondial.
La 23 iunie 1941, o escadrilă de bombardament sovietică a venit să atace, dinspre mare, mai multe obiective din zona Constanţei: portul unde se aflau rezervoarele de petrol, Gara Maritimă, Spitalul Militar, Poşta, Halele Centrale.
Locotenentul Horia Agarici tocmai făcuse cale întoarsă pe aerodromul din Mamaia, deoarece avionul său, un Hawker Hurricane, se defectase în zbor, având scurgeri de combustibil la un rezervor. Escadrila 53 Vânătoare destinată apărării coastei, pe care Agarici o conducea, plecase să escorteze o formaţiune de bombardiere spre Buzău, când s-a dat alarma: o escadrilă sovietică vine glonţ spre Constanţa.
Riscând totul, locotenentul Agarici se urcă în avionul cu un singur rezervor plin şi pleacă singur să înfrunte inamicii. Dintre cele cinci bombardiere, românul distruge trei şi pe celelalte două le pune pe fugă. Reuşeşte să aducă la sol avionul, cu ultimele resurse de combustibil. Este întâmpinat ca un erou şi devine cel mai brav ofiţer al Armatei Române din Al Doilea Război Mondial, primul militar român decorat pentru fapte de arme în cel de-al Doilea Război Mondial. Păstorel Teodoreanu şi Gherase Dendrino i-au compus o melodie al cărui refren era: „A plecat la vânătoare Agarici / Să vâneze bolşevici“
Regimul comunist l-a pedepsit pentru că provocase distrugeri sovieticilor. După război, în timpul ocupaţiei sovietice, Horia Agarici a fost arestat, degradat şi întemniţat la Aiud, în 1955, fiind condamnat la 25 de ani de muncă silnică pentru „crime de război“. A trăit într-un apartament de la parterul unui bloc comunist, cu 4 etaje, în Constanţa. A murit la 13 iulie 1982, fiind înmormântat în Cimitirul Central din Constanţa.
Se încarcă comentariile...
