Cine a fost Sfânta Agata, tânăra fecioară aruncată pe cărbuni aprinşi

Sfânta Agata

La 5 februarie, în fiecare an, se sărbătoreşte Sfânta Agata, martira care a fost tortuată de un consul după ce l-a refuzat de soţ.

Conform cărţii „Vieţile Sfinţilor“, volum apărut la Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice Bucureşti, Agata s-a născut între anii 249-251, în Catania şi făcea parte dintr-o familie nobilă şi bogată. Frumuseţea sa a atras atenţia consulului Quintian, care a cerut-o de soţie. Dar Agata îşi dăruise viaţa unui alt soţ: Iisus Christos. Consulul, hotărât să-şi ducă planul la îndeplinire, nu şi-a pierdut curajul şi a alergat chiar la serviciile unei renumite femei uşuratice, pe care o chema Afrodisia. 

Aceasta s-a folosit de băuturile fermecate pe care mentalitatea populară le considera sigure în aranjarea cununiilor şi a încercat totul pentru a o face pe Agata să se îndrăgostească de cel care-i cerea mâna. Dar, curând, Afrodisia a trebuit să se declare învinsă de credinţa Agatei.

Quintian nu s-a resemnat şi a încercat să o înspăimânte pe tânăra fată cu ameninţări, care însă nu i-au schimbat gândurile. Dată pe mâna călăilor, Agata a fost supusă unor groaznice torturi, istorisite cu deosebit realism de tradiţiile populare. Quintian, în furia lui, a dat ordin să fie torturaţi sânii fragedei copile, care a răspuns cu celebra afirmaţie: „Tiran nemilos, nu te ruşinezi să torturezi la o femeie acel sân de la care ai supt viaţa, atunci când erai copil?“

În cele din urmă, a fost aruncată pe cărbuni aprinşi. Se spune că în acel moment a început un cutremur. Quintian, înspăimântat, a dat ordin ca Agata să fie aruncată în închisoare, unde şi-a sfârşit viaţa în jurul anului 250.

Sfânta Agata este invocată de către oraşul care i-a dat naştere, ca apărătoare împotriva lavei incandescente a vulcanului Etna, a cărui erupţie ar fi încetat la invocarea numelui Agatei, chiar în anul următor morţii sale.