Brutus, eroul de la Mărăşeşti al neamului românesc. Rănit grav în luptă, a cerut să se întoarcă, ca să moară pe front
0
Printre eroii neamului se numără şi căpitanul Brutus Drăgănescu, fiu de medic, care, deşi rănit grav în Primul Război Mondial, a cerut să fie trimis înapoi pe front de îndată ce se pune pe picioare.
Brutus I. Drăgănescu s-a născut în 16 septembrie 1884, la Constanţa, în familia doctorului Ioachim C. Drăgănescu. A urmat cursurile primare la Constanţa, liceul la Craiova, iar Facultatea de Drept a absolvit-o la Bucureşti. Brutus a profesat întâi avocatura, apoi a intrat în magistratură devenind judecător.
Când ţara a avut nevoie de combatanţi, Brutus Drăgănescu a răspuns chemării şi s-a înrolat. El a participat la Campania din 1913, în calitate de sublocotenent de rezervă în Regimentul 9 Vânători din 1907. Judecătorul a fost înaintat la gradul de locotenent în septembrie 1913. Apoi la intrarea României în Primul Război Mondial, cunoscut şi ca Războiul de Întregire naţională, Brutus I. Drăgănescu a fost mobilizat comandant de companie în Regimentul 9 Vânători.
În toamna lui 1916, în Dobrogea se dădeau lupte grele pentru teritoriu. La Amzacea, în septembrie 1916, a fost o cruntă încleştare a armatelor inamice, în care locotenentul Brutus Drăgănescu a fost grav rănit. Militarul a fost nevoit să părăsească linia frontului. Decorat pentru curajul său cu Ordinul „Coroana României“ cu spade, Brutus nu renunţă, însă, la luptă. El cere imperativ să revină pe front şi primeşte încuviinţarea de la superiori, astfel că se întoarce printre caramazii săi în decembrie 1916. În aprilie 1917, Brutus I. Drăgănescu este înaintat la gradul de căpitan.
Militarii de la Oficiul Naţional pentru Cultul Eroilor, care au cercetat registrele de război, descriu modul eroic în care a luptat căpitanul Brutus I. Drăgănescu:
„În a cincea zi a Bătăliei de la Mărăşeşti (24 iulie/6 august-21 august/3 septembrie 1917), atacul artileriei române s-a dezlănţuit pe toată linia de la şoseaua Focşani-Mărăşeşti şi până la Siret. Regimentul 9 Vânători comandat de căpitanul Drăgănescu a aşteptat cu nerăbdare momentul atacului. Militarii au ieşit din tranşee, pornind cu avânt în terenul de şes, fără niciun adăpost. În clipa în care trupele se aflau sub tirul nimicitor al artileriei duşmane, căpitanul Brutus Drăgănescu a sărit din tranşee, în fruntea companiei sale, căzând cu trupul sfâşiat de o schijă. Ordonanţa sa l-a transportat, sub focul inamic, la ambulanţa regimentului, însă nu a mai putut fi salvat. A fost înmormântat pe malul Siretului, alături de camarazii căzuţi în aceeaşi zi“.
Căpitanul-erou Brutus I. Drăgănescu a fost distins cu Ordinul „Steaua României“ cu spade, ca recunoştinţă pentru serviciile militare aduse statului român. ONCE specifică atitudinea presei care a elogiat vitejia bravului căpitan. Astfel, la 19 august 1917, ziarul Neamul Românesc l-a considerat pe căpitanul Drăgănescu o dovadă a spiritului de jertfă: „Judecătorul Drăgănescu era un excelent militar, o fire esenţialmente războinică, care purta în piept răsplata vitejiei dată de însăşi mâna Suveranului, iar pe trup - dovada neştearsă a spiritului de jertjă consfinţit de rana căpătată la Amzacea”.
Pe aceeaşi temă:
Se încarcă comentariile...
