Pământ din tranşeele Primului Război Mondial, trimis statului ceh. Ţărâna este tot ce a rămas din legionarii care au luptat alături de români
0În Primul Război Mondial, alături de români a luptat şi o legiune de cehi care şi-au dat viaţa pentru pământul Dobrogei. Mormintele lor sunt necunoscute, iar statul ceh a cerut României expedierea a doi saci din ţărâna în care se află eroii.
În Primul Război Mondial, o legiune de cehi a luptat alături de români la bătăliile din Dobrogea, jertfindu-şi viaţa pentru apărarea teritoriului. Ei au făcut parte din Divizia 1 de voluntari sârbi care fusese formată la Odessa, la finele lui iunie 1915.
Contextul în care slavii au ajuns să fie înrolaţi ca voluntari îl explică pentru „Adevărul“ colonelul în rezervă Remus Macovei, preşedintele Oficiului Naţional al Eroilor – fiiala Constanţa.
„Din toamna anului 1914, Rusia se confruntase cu existenţa în lagărele sale a zeci de mii de prizonieri de război din ţările estice - sârbi, slovaci, sloveni, croaţi, cehi, polonezi şi români, care nu luptaseră cu mare tragere de inimă. Ei au cerut să participe alături de Antantă la eliberarea ţărilor din care proveneau. Rusia a acceptat cu oarecare reţinere, pentru că se temea că aceeaşi schemă putea fi aplicată de Puterile Centrale cu prizonierii ruşi deţinuţi în lagăre, dar şi pentru că nu avea încredere în bunele intenţii ale prizonierilor de război. În plus, Rusia era semnatară a Convenţiei de la Haga, care interzicea folosirea prizonierilor de război în scopuri care să afecteze ţările de origine. Ca urmare a înrolării prizonierilor, familiile rămase în ţară ar fi putut suferi represalii. Şi nu în ultimul rând, aristocraţia rusă considera sacru jurământul militar“, relatează col. (r) Macovei.
Divizia 1 Voluntari Sârbi era cea mai mare forţă armată constituită din voluntari, fiind încadrată în Corpul 47 de Armată al Rusiei. Avea în compunere aproape 18.000 militari care se pregăteau să lupte în Dobrogea, conform acordului ruso-român. Înzestrarea militară era, însă, una dintre marile hibe ale Primului Război Mondial, ai căror combatanţi foloseau arme din războaiele trecute - cum ar fi pentru români cel de Independenţă din 1877-1878.
Realitatea de pe câmpul de bătălie a fost dură: după înfrângeri grele şi pierderi mari de vieţi omeneşti, o victorie a fost smulsă adversarilor bulgari. Această victorie a fost înregistrată la Pietreni, fosta localitate Cocargea, din judeţul Constanţa, în zilele de 18-19 septembrie 1916, fiind posibilă datorită unui eroism supraomenesc al militarilor români, sârbi şi cehi. Neputând ţine piept asaltului, bulgarii se retrag din bătălie, incendiind totul în urma lor. Planul feldmareşalului neamţ August von Mackensen de a cuceri uşor Dobrogea eşuase.
Mii de militari din Divizia I Voluntari Sârbi au murit pe câmpul de luptă. Printre ei se numărau 13 cehi: locotenenţii Stanislav Culik, Josef Jindrak, Otakar Mullner, Josef Novotny, Jaroslav Rehak, Josef Frantisek Sponar, Josef Varta, Vaclav Zdimera, Frantisek Zeis şi soldaţii Stanislav Gregr, Antonin Hajek, Cenek Salavec, Jan Sysel. Unul singur, locotenentul Vaclav Zdimera, a fost îngropat într-un mormânt din Cocargea, imediat după terminarea luptelor. Astăzi, mormântul lui nu mai există. Restul se odihnesc în pământul Dobrogei, una cu ţărâna pentru care au luptat.
Autorităţile cehe au cerut celor române să le înmâneze saci cu pământ din localităţile unde au luptat eroii din Primul Război Mondial. Din Deleni şi Cobadin, doi saci cu pământ luat din tranşee, a câte 25 kilograme, au plecat spre ţara eroilor cehi.
„După răboi, militarii cehi căzuţi în luptă au fost decoraţi cu medalii sârbe ce le-au fost transmise urmaşilor lor. La ceremonialul de la 8 septembrie 1926, la inaugurarea Monumentului alb dedicat militarilor sârbi, au participat trei ofiţeri cehi - Terya, Kasanek şi Veijmeike, care luptaseră pe frontul Dobrogei în cadrul Diviziei 1 Voluntari Sârbi“, arată preşedintele ONCE Constanţa.
Colonelul (r) Macovei evocă un fragment dintr-un articol publicat în ziarul „Vremea” din 8 septembrie 1916 de Vasile Canarache, ziarist care avea să devină directorul Muzeului de Arheologie din Constanţa.
„De o săptămână se plimbă pe străzile Constanţei un ofiţer sârb în convalescenţă. Eroul este îmbrăcat cu o tunică foarte simplă, mototolită, perforată şi plină de sânge. Îşi poartă mâna fixată cu un bandaj, iar partea de sus a mânecii e îmbibată cu sânge închegat şi găurită de un glonţ. Tunica lui este icoana cea mai sfântă a sacrificiului său pentru patrie, cu care locotenentul nu se ruşinează a se plimba pe stradă, ci dimpotrivă îi face fală. De câte ori văd pe acest erou, de atâtea ori ochii îmi lăcrimează şi mă simt atât de mic în faţa ofiţerului acesta, încât mi se pare că dacă m-aş închina ca celui mai sfânt dintre Dumnezeiţi, totuşi nu pot recunoaşte măreţia lui şi a patriei sale“.
Cehi în uniforma din Primul Război Mondial, la comemorarea din Dobrogea - 2016 Sursa foto ONCE Constanţa
Pe aceeaşi temă:
Plugarii de la Turtucaia, eroii dispăruţi fără urmă în Primul Război Mondial
Se încarcă comentariile...
