VIDEO Stacey Ferreira, tânăra ajunsă milionară la 18 ani: „Este o greşeală să-i considerăm pe mileniali leneşi şi proşti“
0
Stacy Ferreira a fondat la 18 ani o firmă dezvoltată ulterior de miliardarul Richard Branson cu 1,2 milioane de dolari. Antreprenoarea ajunsă acum la vârsta de 24 de ani a vorbit pentru „Adevărul“ despre priorităţile „milenialilor“, tineri născuţi între 1980 şi 2000.
„La o căutare a cuvântului «mileniali» pe Google primele rezultate care îţi apar sunt: milenialii sunt leneşi, pretenţioşi şi proşti. Eu cred că este vorba despre o uriaşă neînţelegere”, a explicat Stacey Ferreira reporterului „Adevărul” după discursul pe care l-a ţinut la evenimentul TEDx Eroilor, care a avut loc în weekend-ul 5-7 mai, la Cluj-Napoca.
Tânăra de 24 de ani originară din Arizona este un adevărat ambasador al milenialilor (tinerii născuţi din anii 80 până în anii 2000) datorită faptului că întruchipează filosofia de viaţă a acestei generaţii, care percepe succesul foarte diferit faţă de părinţii lor. Milenialii îşi setează obiective foarte ambiţioase şi vor să le atingă repede, urmând propriul drum. Staceya renunţat la colegiu pentru a-şi conduce propria firmă în domeniul tehnologiei, iar la 18 ani a reuşit să atragă o investiţie de 1,2 milioane de dolari de la celebrul om de afaceri Richard Branson.
În 2013, şi-a vândut firma şi a scris o carte despre mileniali (2 mliarde sub 20: Cum dărâmă milenialii barierele vârstei şi schimbă lumea – 2 Billion Under 20: How Millennials Are Breaking Down Age Barriers And Changing The World). Acum este CEO la Forge – o companie care se ocupă cu resursele umane şi tehnologie. Unul dintre principalele mesaje pe care le transmite angajatorilor, lucru despre care a vorbit şi la TEDx Eroilor, este importanţa de a oferit angajaţilor un program flexibil care are ca efect creşterea productivităţii şi a satisfacţiei la locul de muncă şi scăderea nivelului de stres.
Eşti un model pentru tinerii din SUA şi din România, dar un tânăr sceptic ar putea să spună că ai avut succes datorită faptului că trăieşti în America, acolo unde există mult mai multe oportunităţi, printre care se numără investitori precum Richard Branson. Crezi că pot tinerii să-ţi urmeze visul în ţări în care nu există astfel de oportunităţi?
Cu siguranţă că da. Cred că în orice aspect al vieţii este important să îţi creezi sau să îţi găseşti oportunităţi şi să rişti pentru a le valorifica. Deşi povestea mea este unică este un exemplu care confirmă acest lucru. Am putut să mă întâlnesc cu Richard Branson la o vârstă fragedă, dar este interesant modul în care s-a întâmplat asta: am văzut un tweet de-al său pe Tweeter, în care scria: <<îţi dau întâlnire în Miami la un cocteil, donează 2.000 de dolari pentru acţiuni de caritate >>. În acea perioadă mă pregăteam de primul an de colegiu, nu aveam bani, pusesem bazele primei mele companii şi părinţii mi-au spus: <<dacă vrei să ai compania ta şi să nu mergi la un internship trebuie să pleci de acasă şi să înveţi să fii independentă financiar >>. Din acest punct de vedere mi-am asumat un risc: am împrumutat 4.000 de dolari, pentru că fratele meu a venit cu mine, şi am mers să-l întâlnim pe Richard Branson, care nu trăieşte în SUA, ci în Marea Britanie şi pe insula Necker. Cred că acestea sunt oportunităţi care apar peste tot în lume, nu numai în SUA. Sunt multe oportunităţi, mulţi oameni care vor să dea înapoi societăţii şi care vor să fie mentori pentru tinerele generaţii, trebuie doar să-i identifici pe aceşti oameni şi să-ţi asumi riscul de a-i întâlni şi de a face lucrurile să se întâmple.
Richard Branson a investit 1,2 milioane de dolari în afacerea lui Stacey.
Un subiect des discutat atunci când se vorbeşte despre mileniali este dorinţa acestora de a avea un impact asupra lumii. Ce înseamnă asta pentru tine, ce impact vrei să ai asupra lumii?
Cred că impactul, per total, pe care vreau să-l am se referă la faptul că vreau ca oamenii să se bucure de viaţă, orice ar însemna asta pentru ei. Ştiu că este o noţiune foarte largă, dar cred că avem responsabilitatea, având în vedere lucruri precum tehnologia de azi, să facem câteodată pasul înapoi şi să ne deconectăm, pentru a ne aminti că există o lume în afara smartphone-ului nostru, că sunt oameni cu care ar trebui să avem o relaţie autentică. Vreau ca oamenii să aibă posibilitatea să experimenteze asta şi să se bucure de asta în condiţiile pe care ei le stabilesc. Pentru mine e important să găsim o modalitate prin care oamenii să presteze munca pe care o au de făcut astăzi, dar de asemenea, să se bucure de viaţa lor; să aibă acea libertate şi flexibilitate care să le permită să vadă şi cealaltă parte a vieţii, care înseamnă altceva decât muncă sau să fii conectat la un smartphone.
Dacă ai putea să schimbi sistemul de educaţie, care ar fi măsurile importante pe care le-ai lua pentru a face posibil ca oamenii să poată să se bucure mai mult de viaţă?
Două lucruri. În primul rând, aş începe educaţia bazată pe proiecte mult mai devreme în viaţa elevilor. Odată ce ajungem la universitate şi începem cu adevărat să lucrăm la ceea ce eu numesc proiecte tangibile. În SUA, dacă studiezi informatica, un astfel de proiect ar fi să realizezi primul program de calculator sau dacă studiezi Marketing, să lucrezi cu o companie la un proiect de marketing. Acestea sunt proiecte tangibile deoarece creează un portofoliu şi te fac să-ţi dai seama cam ce vei face în lumea reală după ce termini şcoala. Cred că educaţia bazată pe proiecte trebuie să înceapă mult mai devreme. Cred că aceste lucruri ar trebui să înceapă din liceu şi din gimnaziu. Cu cât mai multe proiecte faci, cu atât mai multe înveţi despre pasiunile tale. Astfel, vei învăţa destul de repede ceea ce-ţi place să faci şi vei elimina lucrurile care nu ţi se par interesante.
Al doilea lucru pe care l-aş face este să-i fac pe elevi să petreacă mai mult timp lucrând împreună. La şcoală se întâmpla la multe materii să citim un text sau cineva să prezinte ceva, dar cred că e mai important să realizăm mai multe activităţi de grup şi să avem mai mult timp pentru a împărţi idei cu colegii, asta creează o mai mare conexiune între colegi, lucru important deoarece aceştia sunt oamenii pe care e important să-i cunoşti mai târziu, când poate ai un job la care vrei să renunţi, iar un prieten din liceu lucrează undeva unde ţi-ar plăcea şi ţie să lucrezi.
Cred că realizarea acestor relaţii e importantă, la fel cum e important să învăţăm să lucrăm împreună cu ceilalţi colegi. Mai ales atunci când oamenii au un program flexibil şi nu lucrează într-un birou, comunicarea este cheia succesului. Datorită acestui lucru cred că elevii care învaţă să lucreze împreună cu colegii la proiectele de la şcoală sau la temele primite sunt astfel pregătiţi pentru succes în viitor.
Stacey Ferreira susţine că un program flexibil la locul de muncă duce la creşterea productivităţii.
Spune-ne cum îţi împarţi timpul între muncă şi viaţa personală?
În fiecare zi, programul meu e un pic diferit în funcţie de particularităţile zilei respective. Într-o zi normală mă trezesc destul de devreme dimineaţa şi mă duc la sala de sport. Vorbind despre echilibrul muncă - viaţă personală, acesta este lucrul care mă echilibrează, să am la dispoziţie o oră pentru mine în fiecare zi, să ascult muzică sau să ascult un podcast. Apoi, în mod obişnuit, ajung la birou în jur de ora 8, când aau loc o serie de şedinţe cu echipa, lucrez la campanii de marketing, vorbesc la telefon sau rezolv problemele generale care apar. În fiecare zi e un pic diferit în funcţie de necesităţi. Asta e o zi tipică. Apoi, cam pe la 18.30-19 plec de la birou, ajung acasă pentru a găti cina, mă uit la un show de televiziune şi apoi mai muncesc un pic de acasă.
Unul dintre clişeele pe care le vedem în filmele americane se referă la „visul american”. Care este visul tău american?
E o întrebare grea pentru că visul meu american se schimbă în funcţie de cum mă simt. Cred că pentru mine este vorba despre a avea un program flexibil. Mie îmi place foarte mult să călătoresc, îmi place să văd alte păţi ale lumii, îmi place să întâlnesc oameni noi şi să ies în afara din ceea ce eu consider că este zona mea de confort. Deci, visul american înseamnă pentru mine să pot munci din greu, să am un impact şi să contribui la lucrurile care mă pasionează, dar în acelaşi timp să am flexibilitatea care să-mi permită, dacă vreau, să pot merge într-un oraş nou pentru a întâlni oameni noi sau să merg într-o altă ţară pentru a întâlni oameni noi şi pentru a experimenta viaţa într-un mod diferit decât o fac în domeniul de activitate.
În cartea despre mileniali pe care ai scris-o, ai relaltat mai multe poveşti aleunor tineri care au avut succes. Spune-ne povestea care te-a impresionat cel mai mult.
Este vorba despre o fată din carte, Page McKenzie, care între timp a devenit o prietenă de-a mea. Când am întâlnit-o pentru prima dată eram fascinată de ea, deoarece ea a crescut în partea de nord-vest al SUA şi a decis că după liceu nu se va duce la facultate, ci îşi va înfiinţat propriul canal YouTube şi va fi o vedetă YouTube. Atunci, şi despre asta vorbesc şi în conferinţa TED, am întrebat-o „poţi să-ţi construieşti o carieră fiind vedetă YouTube? adică stai în spatele computerului, vorbind şi făcând diferite filmuleţe?
Este aceste un mod legitim de a-ţi câştiga veniturile?” Povestea ei m-a impresionat foarte mult pentru că şi-a asumat acest risc, a decis să nu meargă la facultate, a decis să pună bazele canalului său YouTube, iar în timpul celor 4 ani pe care i-ar fi petrecut obţinând o diplomă de facultate, ea a ajuns să aibă peste 300.000 de abonaţi, a obţinut două oferte de a scrie cărţi şi a scris două cărţi despre canalul ei de YouTube, iar apoi a produs un film. Povestea ei, încă suntem prietene şi urmăresc ceea ce face, m-a impresionat foarte tare pentru a luat un hobby şi l-a transformat într-o adevărată carieră fără a avea studii superioare. Cred că e fascinant că a fost în stare să facă aşa ceva şi că a avut curajul să vorbească cu celelalte persoane importante din viaţa ei şi le-a spus: „nu voi merge pe drumul tradiţional, voi face ceva diferit”. A crezut că poate s-o facă şi apoi a făcut ca lucrurile să se întâmple.
Care a fost pentru tine momentul în care au decis că vrei să mergi pe drumul tău şi nu să urmezi drumurile bătute de alţii. Care a fost cel mai dificil moment prin care a trebuit să treci pentru a reuşi să-ţi urmezi visul?
Cred că am fost norocoasă într-un fel pentru că de la început m-au atras antreprenoriatul şi tehnologia. Am un frate cu doi ani mai mare şi, crescând împreună, am văzut în el o sursă de inspiraţie. El obişnuia să joace jocuri video şi mă invita să mă joc cu el. El m-a făcut să-mi placă tehnologia şi când am absolvit liceul, noi doi am înfiinţat prima noastră afacere. La acea vreme priveam asta ca pe un debut în afaceri, dar şi ca un proiect secundar, intenţionând amândoi să ne întoarcem la universitate şi să obţinem o diplomă ca toată lumea. Asta se întâmpla în vara în care ne-am întâlnit cu Branson şi, una peste alta, el a făcut investiţia împreună cu doi dintre prietenii lui, iar acesta a fost impulsul pentru începutul carierei mele antreprenoriale. Nu aş putea spune că a fost vreun moment în viaţa mea în care am stat şi m-am gândit că vreau să pornesc pe un drum diferit faţă de ceilalţi, ci pur şi simplu aşa s-a întâmplat. Uitându-mă în urmă mă simt norocoasă că s-a întâmplat aşa, pentru că astfel am reuşit să-mi găsesc pasiunea.
În cartea ta arăţi că percepţiile conform cărora milenialii sunt leneşi, pretenţioşi şi proşti sunt greşite. Cum crezi că sunt de fapt milenialii?
Dacă cauţi „milenial” pe Google primele rezultate pe care le găseşti sunt „leneşi, pretenţioşi şi proşti”. Cred că e vorba despre o uriaşă neînţelegere. Cred că unul dintre lucrurile care se întâmplă azi este că profesiile se schimbă şi ceea ce se aşteaptă de la oameni din perspectiva locului de muncă se schimbă. Astăzi un computer poate face munca pe care acum 20 de ani o făceau oamenii şi cred că de aceea există atitudinea aceasta că: „eşti leneş pentru că nu mai trebuie să faci asta şi pentru că nu înţelegi cum era în trecut”. În realitate, totul evoluează şi aceste lucruri se schimbă. Cred că generaţia milenialilor e diferită pentru sunt crescuţi într-o altă perioadă, cu o tehnologie diferită, care permite automatizarea unor lucruri care trebuiau făcute înainte. Acum sunt noi provocări, care cer un pic mai multă gândire creativă ataşată la vechile locuri de muncă.
Carte de vizită
Stacey Ferreira (24 de ani) este o tânără antreprenoare americană, care la 18 ani a fondat prima ei companie - „MySocialCloud”, pentru care a reuşit să atragă o investiţie de 1,2 milioane de dolari de la celebrul om de afaceri Richard Branson. A renunţat la colegiu pentru a se dedica companiei. În 2013, şi-a vândut firma şi a scris o carte despre mileniali (2 mliarde sub 20: Cum dărâmă milenialii barierele vârstei şi schimbă lumea – 2 Billion Under 20: How Millennials Are Breaking Down Age Barriers And Changing The World). Acum este CEO la Forge – o companie, al cărui co-fondator este, care a dezvoltat o aplicaţie care permite gestionarea resurselor umane ale companiilor carefolosesc angajaţi part time. Ea este speaker pentru Departamentul de Stat al SUA şi a vorbit în toată lumea despre antreprenoriat, mileniali şi economie.
Citeşte şi:
Se încarcă comentariile...
