FOTO Tratarea cancerului cu particule de aur, soluţie testată la Cluj prin metoda „Frankenstein”. Experimentele se fac pe organe extirpate
0O echipă de medici clujeni lucrează în laborator la descoperirea unei posibile metode de vindecare a cancerului de ficat, cu ajutorul nanoparticulelor de aur. Echipa de cercetători a găsit o metodă, despre care spun că este în premieră mondială, mai eficientă de experimentare decât cea care foloseşte şoarecii, este vorba despre testarea direct pe organe umane extirpate.
Statistica spune că 6 din 10 bolnavi de cancer la ficat nu pot fi operaţi, iar cifrele sunt şi mai sumbre în cazul cancerului la pancreas, 8 din 10 pacienţi fiind neoperabili. Răspunsul la această problemă poate fi aurul. Mai exact, nanoparticulele de aur care, odată ajunse la tumora canceroasă, vor fi încălzite cu ajutorul razelor laser şi vor necroza celulele bolnave.
Aceasta este, pe scurt, descrierea a două dintre proiectele derulate la Centrul de Nanomedicină al Institutului Regional de Gastroenterologie şi Hepatologie „Octavian Fodor“ din Cluj-Napoca. Proiectele demarate în 2012 (cel legat de pancreas) şi în 2013 (cel legat de ficat) beneficiază de finanţare din partea Ministerului Sănătăţii în valoare de două milioane de lei şi se vor încheia în 2015, respectiv în 2016. Rezultalele obţinute pe cobai şi pe organe extirpate sunt încurajatoare, spun specialiştii.
Boli periculoase
Coordonatorul proiectului şi preşedintele Societăţii Române de Nanomedicină, profesorul doctor Cornel Iancu, a explicat pentru „Adevărul“ de unde a pornit ideea proiectelor. Cele două tipuri de cancer, de ficat şi de pancreas, sunt extrem de periculoase, întrucât au un procent mic de operabilitate şi, chiar dacă sunt extirpate, durata de viaţă după operaţie este extrem de mică.
„În momentul de faţă, singura soluţie de vindecare în aceste cazuri este intervenţia chirurgicală, restul sunt paleative. Astfel, 80% din bolnavii cu cancer la pancreas sunt inoperabili, iar la ficat vorbim de 60-70%. În plus, durata medie de supravieţuire după operaţie este la pancreas de circa 6-8 luni, iar la la ficat aceasta poate ajunge la ani de zile“, a explicat Iancu. În acest context, cercetătorii de la Centrul de Nanomedicină din Cluj-Napoca au conceput un sistem de a utiliza aurul pentru tratarea acestor tipuri de cancer.
„Am imaginat un alt model experimental, pe care nu l-am întâlnit nicăieri în lume, care presupune specimene de organe extirpate. Astfel, piesa operatorie e păstrată şi apoi în aceasta se perfuzează nanoparticulele" Cornel Iancu, coordonatorul proiectului
Noutăţile clujenilor
Folosirea nanoparticulelor de aur în tratarea diferitelor boli se experimentează în laboratoarele din toată lumea de circa 10 ani. „Am ales aurul pentru că nu e toxic pentru organism. În plus, e un material accesibil de procurat şi nu e scump pentru că trebuie foarte puţin“, a explicat Iancu. Noutăţile cu care au venit clujenii se referă la sistemul complex de a aduce nanoparticulele de aur la ţesutul canceros, iar apoi de a le activa, şi la o metodă inovativă de a realiza experimentele, care este mult mai eficientă decât cea care foloseşte cobai. Astfel, clujenii au brevetat un sistem prin care, teoretic, nanoparticulele de aur sunt injectate în sistemul circulator al pacientului şi sunt transportate de albumina din organism la tumora canceroasă din ficat. Odată ajunse aici şi odată ce sunt internalizate în tumoră, nanoparticulele sunt încălzite cu raze laser până la 42-43 de grade, operaţiune ce duce la necrozarea, distrugerea celulelor canceroase. „Partea dificilă este ca toate nanoparticulele de aur să ajungă în tumoră şi nu am reuşit încă acest obiectiv. Pentru aceasta e nevoie ca celula canceroasă să aibă un receptor pe care să se fixeze nanoparticulele“, a explicat Iancu.
Experimentul „Frankenstein“
O altă noutate a proiectului de la Cluj este faptul că experimentele se fac pe organe sau părţi de organe umane extirpate în urma operaţiilor. „Am imaginat un alt model experimental, pe care nu l-am întâlnit nicăieri în lume, care presupune specimene de organe extirpate. Astfel, piesa operatorie e păstrată şi apoi în aceasta se perfuzează nanoparticulele. Am făcut un astfel de experiment pe pancreas şi rezultatele de laborator au fost bune. Modelul ne va ajuta foarte mult“, a susţinut Iancu.
Cât mai durează până la realizarea experimentelor pe oameni
Clujenii implicaţi în proiect au obţinut rezultate bune pe şoareci, pe ţesuturi şi pe organe extirpate, însă pentru a se utiliza în medicină sistemul trebuie testat pe oameni. „Eu cred că nu va mai dura foarte mult până să fie testată soluţie pe oameni, deoarece nanoparticulele de aur sunt biocompatibile, au fost deja omologate şi există prin lege dreptul de a fi folosite la oameni, pentru că nu sunt toxice“, a explicat coordonatorul proiectului, Cornel Iancu. Totuşi, el nu a putut să precizeze câţi ani mai trebuie să treacă până la punerea în aplicare a metodei. „Trebuie să determinăm pe unde se elimină particulele care nu se fixează pe tumoră“, a mai spus cercetătorul.
Iancu e de părere că e posibil ca un alt laborator din lume să pună în practică ideea care a pornit de la Cluj. „În România se alocă în jur de 300 de milioane de euro pe an în cercetare, în timp ce numai la o universitate de prestigiu din SUA se alocă circa un miliard de dolari. Ideea noastră poate fi punctul de plecare pentru altcineva, important e că noi ne-am brevetat partea noastră de cercetare, care a fost recunoscută. În SUA au apărut articole elogioase pe această temă, la Bruxelles, de asemenea“, a concluzionat cercetătorul. El lucrează alături de o echipă de tineri, formată din Teodora Mocan (asistent universitar), Lucian Mocan (medic chirurg şi asistent universitar), Ioana Ilie (medic endocrinolog), Cristian Matea (inginer chimist), Flaviu Tăbăran (asistent universitar). Toţi se ocupă de cercetare în timpul liber, întrucât au fiecare slujbe în alte părţi. Din echipă fac parte şi studenţii Iulia Cojocaru, Anamaria Cobică, Coman Carina.
Citeşte şi
VIDEO Sânge artificial fabricat la Cluj: invenţie de premiu Nobel, şanse slabe de finanţare
Cum a ratat un român premiul Nobel? Povestea lui Gheorghe Benga