Cluj: PORTRET - Clujeanul Gabriel Galgoczy, „panteră“ în jungla urbană

Cluj: PORTRET - Clujeanul Gabriel Galgoczy, „panteră“ în jungla urbană

Tânărul practicant de parkour susţine că acesta că nu este doar un sport, ci este o artă în care nu există concurenţă.

PROFIL
Nume: Gabriel Galgoczy
Născut: 27 februarie 1989, în Gherla
Studii: Facultatea de Ştiinţe Politice, Administrative şi ale Comunicării, secţia Jurnalism
Familie: necăsătorit.

Gabriel Galgoczy este unul dintre puţinii tineri care practică parkour în Cluj Napoca. În total, sunt aproximativ 10 clujeni pasionaţi de acest „mod de exprimare”, cum îl defineşte, prea puţin cunoscut de restul oamenilor. Parkour-ul este o disciplină care presupune trecerea cât mai eficientă peste anumite obstacole urbane, pentru a ajunge dinte-un loc în altul, folosind doar muşchii şi agilitatea.

Practicanţii acestui sport se numesc traceuri.  În această categorie se încadrează şi Gabriel, care după ce a încercat mai multe sporturi, a ajuns să practice parkourul. „Pentru mine, parkourul este un mod de exprimare. Înainte am practicat cam toate sporturile pe care le puteam practica şi am ajuns la concluzia că nu sunt altceva decât nişte reguli în care nu am putut găsi niciun scop”, spune el.

Un sport care solicită tot corpul

„Sporturile sunt în mare parte divizate, şi prin asta mă refer la faptul că solicită numai anumite părţi ale corpului, pe când în acest sport, un traceur îşi foloseşte tot corpul. În mod normal, la un antrenament se folosesc opt sau nouă grupe de muşchi din 10, ceea ce înseamnă foarte mult”. Complexitatea parkourului nu este doar fizică, ci şi mentală, crede Gabriel. „Îmi place acest sport pentru că nu se rezumă doar la scolicitarea fizicului, ci şi a mentalului. Practicarea acestui sport înseamnă şi obişnuinţă de a-ţi calcula fiecare mişcare, iar asta mă ajută în fiecare zi”.

Niciun început nu este uşor

Ca în orice domeniu, începutul nu este uşor nici în parkour. De această problemă s-a lovit şi Gabriel când a început să practice acest sport: „La început a fost greu şi din cauza gândirii limitate a oamenilor. Totuşi, mi-am luat un prieten şi am început să facem asta, dar la scurt timp ne-am dat seama că ceva nu mergea şi am început să ne documentăm despre acest sport. Aşa i-am cunoscut pe traceurii clujeni şi am început să vin la antrenamente în Cluj. La ceva timp după, au început să se vadă progrese, unii spun chiar că am evoluat prea repede. Acum am ajuns să fac asta de doi ani şi jumătate şi nu mă gândesc să mă opresc”

Riscurile meseriei se fac simtiţe şi în domeniul sportiv, atunci când vine vorba de Parkour: „Riscurile apar mai mult atunci când nu ştii cum să te antrenezi corect şi complet. Riscurile cele mai mari sunt accidentările la articulaţii. Eu, personal nu am avut fracturi sau luxaţii, dar zgârieturile sau tăieturile sunt însă la ordinea zilei.”

Ce nu-ţi place la societatea românească ?
Nu-mi place faptul că românii sunt laşi. Probabil că şi istoria este de vină, însă mă deranjează că nu spun adevărul verde-n fa'ă

Cum vrei să se dezvolte Parkour-ul pe viitor?
În primul rând vreau doar să pot să-l practic. Apoi, aş vrea să ajungă cât mai multă lume să-l practice, fără ca altcineva să profite din punct financiar din asta pentru că atunci nu ar fi decât un alt sport comercial

CITEŞTE AICI TOATE ŞTIRILE DIN CLUJ

Urmăreşte ştirile din Cluj pe Twitter ori prin RSS, contactează-ne prin Yahoo! Messenger sau e-mail, vizualizează pe YouTube producţiile video realizate de redactori. Fii mereu în legătură cu redacţia prin intermediul Facebook, Hi5 sau MySpace