Superstiţii la sărbătoarea Mucenicilor, ziua în care munca este interzisă. De ce beau bărbaţii 44 de pahare cu vin şi cum se prepară cei mai gustoşi sfinţişori
0În ziua Sfinţilor 40 de Mucenici din Sevastia, pe 9 martie, femeile, după ce ies de la biserică, dau de pomană pentru sufletul morţilor mucenici, preparate specifice acestei zile. Pentru că sfinţii martirizaţi au fost mai întâi aruncaţi în lac, mucenicii din aluat se prepară, în Bărăgan, ca o fiertură. Din aluat se fac opturi mici, care se fierb ca pastele făinoase, într-un sirop.
Mucenicii, fie ei fierţi sau copţi, se dau de pomană de sufletul morţilor. În Moldova sau Banat, colacii se coc în tavă, în formă de opt sau de om, glazuraţi cu miere sau cu sirop de zahăr iar în toată zona de sud se mănâncă numai în zeamă.
„Astăzi, dintre toate practicile străvechi, mai persistă obiceiul ca femeile să coacă 40 de figurine din aluat, numite „sfinţisori“ sau „mucenici“, reminiscenţe ale idolilor neolitici ai fertilităţii. „Sfinţisorii“ sunt făcuţi din aluat dospit şi au forma antropomorfă a cifrei opt, cifra echilibrului cosmic. Ei pot fi copţi în cuptor, ca în Moldova, ori fierţi în sirop îndulcit, simbolizând lacul în care au fost aruncaţi Sfinţii Mucenici”, spun specialiştii de la Centrul Judeţean de Tradiţie Ialomiţa.
Nu se lipesc bolile de ei
În această zi, în tradiţia populară, bărbaţii beau 44 de pahare cu vin. Ritualul străvechi de primăvară este născut din credinţa că vinul băut se transformă în sânge şi dă bărbaţilor putere de muncă pentru întregul an şi să nu se lipească bolile de ei. Picăturile rămase din vinul băut de 9 martie erau risipite de oamenii de la sate peste pomi şi vii, ca să aibă recolte bogate.
De unde provine însă diferenţa dintre cei 40 de Mucenici şi cele 44 de pahare cu vin? După tradiţia creştină, Sfinţii martiri au fost 40, după cea geto-dacică, au fost 44, atâtea fiind şi zilele dintre 9 martie şi 23 aprilie, când este sărbătorit Sfântul Mare Mucenic Gheorghe. Acestei sărbători i se mai spune şi “Ziua celor fără nume”, a tuturor celor care nu-şi au prenumele dintre sfinţi sau Ziua bărbaţilor.
“În această zi se rememorează uciderea celor 40 de mucenici care trăiau pe vremea împăratului Licinius şi care au fost martirizaţi pentru că au refuzat să renunţe la creştinism”, spune părintele Eugen Ramon Ilie, proiereul Călăraşiului.
Aluat nedospit, fiert în apă
În mai multe localităţi din Călăraşi, printre care Nicolae Bălcescu, Alexandru Odobescu, Gălăţui, Dichiseni şi Unirea, se fac, pentru memoria Sfinţilor, colăcei din făină de grâu. Forma arhaică aduce în atenţie simbolismul creştin.
La Călăraşi, mucenicii se frământă din aluat nedospit, se modelează şi se fierb în apă. Când sunt gata, zeama lor se îndulceşte cu zahăr sau cu miere şi se adaugă nucă pisată, coajă de lâmâie şi scorţişoară.
„Indiferent de modalitatea de preparare, important este ca să se facă cel puţin 40 de Sfinţi, asemenea celor 40 de martiri din Sevastia. Se dau de pomană copiilor şi sărmanilor, în credinţa că astfel va „rodi grâul“ şi oamenilor „le va merge bine în acel an“, spune părintele Eugen Ramon Ilie.
Ofrandă în bucate
Mucenicii pe care îi gătesc gospodinele sunt o ofrandă adusă sacrificiului întru credinţă a 40 de ostaşi creştini. Se mai numesc măcinici, sfinţişori sau bradoşi în unele colţuri ale ţării. În unele zone se prepară sub forma unor colăcei copţi în cuptor, în formă de opt sau de om, glazuraţi cu miere sau cu sirop de zahăr.
Legenda ogorului cu mazăre
Conform unei vechi legende, de ziua Sfinţilor 40 de Mucenici nu este bine să munceşti. Legenda spune că, în vremuri de demult, de ziua Sfinţilor, un ţăran semăna mazăre pe ogor. Mucenicii l-au văzut şi i-au cerut lui Dumnezeu să-l pedepsească. Domnul a fost însă îngăduitor şi le-a cerut să îl ierte, ba chiar să îi sporească fiecare dintre ei recolta. Omul s-a bucurat mult când s-a trezit că are de 40 de ori mai multă mazăre. În anul următor, lacom, şi-a semănat câmpul tot în această zi. Însă, de data aceasta, sfinţii l-au pedepsit şi i-au dat 40 de săptămâni de boală.
Obiceiuri strămoşeşti
La români, sărbătoarea celor 40 de Sfinţi a dat naştere mai multor obiceiuri frumoase creştine, dar şi precreştine, căci ziua celor patruzeci de mucenici este aproape de data echinocţiului de primăvară (atunci când ziua este egală cu noaptea). Pentru ca să fie îmbelşugat anul agricol care a început, ţăranii au obiceiul să scoată afară plugul, peste care aruncă un ou, semn al rodirii. În multe sate ale ţării se adună în mijlocul curţii gunoiul din ogradă şi din casă, i se dă foc, iar tinerii sar peste el, ca să fie feriţi de rele şi de boli tot anul. Cenuşa este pe urmă presărată în jurul copacilor şi în grădină.
Cei 40 de soldaţi creştini din lacul Sevastia
Conform scrierilor teologice, cei 40 de mucenici erau soldaţi creştini, aflaţi în slujba împăratului roman păgân Licinius. Trei dintre ei, Chirion, Candid şi Domnos erau foarte pricepuţi în studiul Scripturilor. Aflând despre credinţa lor, Agricolae, guvernatorul Armeniei, i-a silit să se închine idolilor. Refuzând, au fost întemniţaţi timp de opt zile, bătuţi cu pietre şi ademeniţi cu daruri. Prin semne divine au fost însă întăriţi în dreapta credinţă. În cele din urmă, guvernatorul i-a condamnat la moarte prin îngheţare în lacul Sevastiei. Unul din cei 40 a cedat şi a ieşit din lac, dar a murit pe loc. I-a luat însă locul un alt soldat. În acea noapte s-au petrecut mari minuni: apa lacului s-a încălzit, gheaţa s-a topit şi 40 de cununi strălucitoare au pogorât asupra mucenicilor.
Lăsaţi să-şi dea sufletele
În zori, au fost scoşi vii din lac, li s-au zdrobit fluierele picioarelor şi au fost lăsaţi să-şi dea sufletele. Pentru a nu mai rămâne nimic din trupurile mucenicilor, ele au fost arse, iar oasele au fost aruncate într-un râu din apropiere. După trei zile, episcopul Petru din acea cetate a mers noaptea pe malul râului împreună cu alţi creştini şi au adunat de acolo toate oasele sfinţilor, căci erau luminoase, astfel încât puteau fi văzute şi în întuneric. Ele s-au păstrat până astăzi, părticele din moaştele celor patruzeci de mucenici găsindu-se în multe locuri ale lumii şi chiar şi în ţara noastră, în câteva biserici, unde credincioşii ortodocşi li se închină cu evlavie.
Cele mai bune reţete:
Mucenici munteneşti
Pentru aluat: 1 cană faină albă, liguriţă de sare, cană lapte.
Pentru zeamă: zahăr sau miere după gust, 3-4 litri de apă pentru fiert, cană de nuci măcinate, 1 linguriţă scorţisoară şi linguriţă coajă de lămâie.
Din lapte, făină şi sare se face un aluat care trebuie să fie elastic. Se frământă zece minute. Se lasă să se odihnească o jumătate de oră la temperatura camerei. Modelaţi suluri lungi şi groase de 0,5 cm. Faceţi apoi inele mici şi răsuciţi-le în formă de opt. Puneţi-le pe o tavă şi uscaţi-le în cuptor 10 minute la foc potrivit. Între timp pregătiţi zeama. Se pun la fiert 3-4 litri de apă la care adăugaţi zahăr după gust şi coajă de lămâie. Când fierbe, reduceţi focul la jumătate şi adaugaţi „8-urile“ din aluat. Amestecaţi cu grijă să nu se lipească. Lăsaţi-le să fiarbă 10-15 minute. Daţi la o parte de pe foc şi doar apoi adaugaţi nucile şi scorţişoara. Se serveşte la temperatura camerei sau rece de la frigider.
Mucenici moldoveneşti
Pentru aluat: 1 kg faină, 20 g drojdie, litru de apă (puteţi amesteca apa cu lapte) şi un praf de sare.
Pentru glazură: 2 ouă, 1 cană de miere, 1 cană de apă şi 250g nuci măcinate.
Se face un aluat moale din faină, drojdie şi apă (apa/lapte). Se frământă 10 minute. Se lasă la crescut o oră. Apoi se modelează în forma de 8-uri de dimensiunea dorită (lungi de-o palmă şi groase de 2 cm). Se lasă încă o jumătate de oră la crescut în tavă. Se dau apoi cu ou şi se bagă la cuptor. Se coc la foc potrivit până se rumenesc (cca 20 minute). Când mucenicii s-au răcit, se dau miere. Se aşază pe un platou, unde se toarnă restul de sirop peste ei şi se presară cu nucă măcinată.
Vă recomandăm şi:
Se încarcă comentariile...
