Cum a fost pictat „Bisoceanca“, celebrul tablou al lui Nicolae Grigorescu. Povestea din spatele uneia dintre cele mai preţioase opere de artă ale României
0
Mulţi au fost pictorii atraşi de plaiurile buzoiene, însă nu toţi au lăsat în urmă poveşti despre prieteniile cu oamenii locului aşa cum a făcut-o Nicolae Grigorescu. La începutul anilor 1900, Grigorescu l-a cunoscut pe boierul Menelas Chircu, din Râmnicu Sărat, iar relaţia de amiciţie s-a materializat în vizite, corespondenţe şi cadouri.
Menelas Chircu (1864 – 1940) s-a numărat printre animatorii culturali ai oraşului Râmnicu Sărat şi ai localităţilor de pe Valea Râmnicului, unde avea moşii.
Pasiunea pentru literatură, teatru şi artele plastice i-a permis contactul cu mari personalităţi ale vremii: D. D. Pătrăşcanu, George Topârceanu, Alexandru Vlahuţă, Barbu Ştefănescu Delavrancea, Nichifor Crainic, Nicolae Grigorescu, G. Ranetti, Mihail Sadoveanu, Ştefan Popescu, P. Iorgulescu-Yor şi alţii.
”În 1899 se căsătoreşte cu Elena Negulescu din Ploieşti, an de la care se impune în viaţa socială şi politică locală. A fost vicepreşedinte şi apoi preşedinte al băncii Creditul râmnicean (1919-1935), preşedintele Comitetului şcolar judeţean (1925-1932), preşedintele Sindicatului Agricol şi Viticol (1916-1932), delegat al pro¬prietarilor în Comisia judeţeană de expropriere (1919-1934). S-a preocupat cu perseverenţă de ameliorarea raselor de animale, exemplarele cu care a participat la expoziţia naţională din 1906, obţinând medalia de aur. A fost, de asemenea, medaliat, la expoziţiile din 1923-1924, pentru cel mai bun crescător de oi şi cai (buiestraşul de Bisoca; la Vâlcelele avea o herghelie cu 12 iepe de prăsilă)”, scrie istoricul Valeriu Nicolescu în volumul ”Buzău – Râmnicu Sărat: Oameni de ieri, oameni de azi”.
Menelas Chircu a înfiinţat Societatea de jocuri, port şi muzică- Chindia (1912) Sursa: Valeriu Nicolescu
Prin intermediul lui Alexandru Vlahuţă, cunoştinţă mai veche, boierul râmnicean a avut prilejul să lege o traincă prietenie cu marele pictor Nicolae Grigorescu, care îi va dona câteva din celebrele sale pânze şi anume Bisoceanca, Ciobanul, Car cu boi, Corturile şi În zăvoi.
Ajuns la Bisoca, la invitaţia fratelui Alecu, aşa cum îi spunea lui Alexandru Vlahuţă, artistul a fost pentru o perioadă oaspetele lui Menelaş Chircu pe plaiurile dintre Munţii Buzăului şi cei ai Vrancei. Din acest moment, între cei trei va exista o prietenie trainică.
Impresionat de frumuseţea comunei Bisoca, pictorul avea să realizeze aici tablourile „În pajişte”, „În vârful munţilor Bisoca”, „Ţărani călări” şi ”Bisoceanca”. Toate aceste lucrări se află la Casa Memorială a pictorului din Câmpina. Din galeria lucrărilor realizate în această etapă a vieţii, „Bisoceanca” are o semnificaţie aparte, pentru că simbolizează prietenia dintre boierul râmnicean şi marele artist.
Pictura o reprezintă pe iubita boierului Menelaş Chircu. “Pe potecile pierdute în brădetul de la Bisoca, pictorul Nicolae Grigorescu rămâne într-o zi vrăjit în faţa unei viziuni mirifice. O mândreţe de copilă, înaltă şi zveltă, strălucind în portul naţional al locului, i-a apărut în cale. Cum cobora, subţire şi dreaptă, a rugat-o să-i pozeze acolo, în decorul munţilor. … Aşa începe povestea cu portretul Bisoceancăi, care te întâmpină astăzi în holul casei memoriale N. Grigorescu din Câmpina şi, privind pe frumoasa mocăniţă, străfulgerări de amintiri mi-au străbătut trecutul…”, povesteşte Octavian Moşescu în cartea ”Oaspeţi de altădată”.
Scriitorul râmnicean Octavian Moşescu, mare iubitor şi colectionar de artă, a fost de două ori primar al oraşului Balcic (1931-1932, 1938-1940), oraş cu viaţă culturală extrem de bogată în prima jumătate a secolului XX.
În cartea sa, Octavian Moşescu a publicat o parte din corespondenţa purtată de boierul Menelas Chircu şi pictorul Nicolae Grigorescu, din care se conturează povestea prieteniei celor doi: ”Singură pe un panou, Bisoceanca – pe fundalul unui chilim autentic de Bisoca – revărsa farmec şi prospeţime în jur. De aceea găsesc nimerit să public corespondenţa maestrului din Câmpina, adresată colecţionarului râmnicean”.
Portretul iubitei, surpriză pregătită cu un an înainte
Un an de zile a reuşit Nicolae Grigorescu să ascundă de Menelas Chircu vestea că iubita sa i-a fost muză marelui artist, chiar dacă a lăsat scurte indicii în scrisorile adresate boierului:
”Câmpina, 27 Noiembrie 1906 Iubite şi bun prieten, Socotesc că pânzele alese de mine şi fratele Alecu ţi-au fost pe plac. Ţi-am cunoscut gustul şi de aceea ne-am oprit înaintea lor. În curând voiu avea ceva tot pe placul D-tale. Te anunţ din vreme ca să poţi vizita expoziţia. Îţi mulţumesc din suflet pentru văcuţă şi viţeluşul care au sosit în bunăstare. Al D-tale cu toată dragostea, N. Grigorescu”. (Octavian Moşescu, ”Oaspeţi de altădată”)
Cât de generos a răsplătit pictorul darul primit de la boier, văcuţa şi viţeluşul, deducem din rândurile de mai jos, semnate de Alexandu Vlahuţă:
”Frate Chircule, E pomană. Ţi-am luat trei bucăţi superbe (tablouri n.r.) Să n-ai nici o grijă de bani, am eu destui. Să nu-mi trimiţi că mă supăr. Dar vino să vezi expoziţia, că n-o să mai vedem cât om trăi aşa frumuseţe. Sărut mâna D-nei. Dor şi frăţie. Al. Vlahuţă”. (Octavian Moşescu, ”Oaspeţi de altădată”)
În 1907, tot printr-o scrisoare, Nicolae Grigorescu i-a dat vestea boierului din Râmnic despre portretul care o imortalizează pe fiinţa dragă sufletului său:
„Distins prieten! Ştiu cât de mult iubeşti costumul naţional. Ştiu, şi din cât te cunosc eu, dar mai ales din felul cum mi-a înfăţişat aceasta fratele Alecu (Alexandru Vlahuţă - n.r.) cu care adesea ai străbătut plaiurile Râmnicului. Pentru acest motiv ţi-am reţinut Bisoceanca. Este o inspiraţie a dumitale. Este tot atât de frumoasă cum am cunoscut-o eu şi mai mult dumneata. Am imortalizat prin asta costumul judeţului D-tale şi un tip de munteancă. Cred că-ţi va fi pe plac. Al D-tale cu tot dragul, N. Grigorescu”. (Octavian Moşescu, ”Oaspeţi de altădată”)
Răspunsul boierului râmnicean Menelas Chircu, la aflarea veştii că iubita sa a fost imortalizată în tabloul ”Bisoceanca”, nu a întârziat:
”Râmnicu Sărat Iubite şi drag prieten Dacă mi-ai fi făcut cel mai scump şi frumos dar, nu-mi umplea mai mult sufletul de bucurie ca Biscoeanca D-tale. Dacă acum pentru unii n-ar reprezenta ceva, pentru viitor va fi opera cea mare, cu care contribui la ridicarea noastră.. Asta-i munteanca noastră văzută, cunoscută de mine, şi pe pânză este tot aşa plină de viaţă, tot aşa de mândră pentru costumul ce-l poartă, cum ai vazut- d-ta alături de fratele Alecu şi de mine. O pun la locuri de cinste şi este sigur că va rămâne moştenire din tată în fiu. Când şi unde te văd? Dacă poţi, vino la mine să mai facem câteva plimbări prin locuri necunoscute D-tale, dar pline de frumuseţi. Cred că ai mai găsi ceva subiecte pentru pensula D-tale. Îmbrăţişări şi toată dragostea,Menelaş.” (Octavian Moşescu, ”Oaspeţi de altădată”)
Nicolae Grigorescu, Autorportret Sursa wikipedia.com
Nicolae Grigorescu s-a născut pe 15 mai 1838 la Pitaru, în judeţul Dâmboviţa. În 1843, după decesul tatălui, s-a mutat împreună cu mama şi cu fraţii la Bucureşti, în mahalaua Cărămidarilor. Talentul i-a adus renume şi la doar 15 ani a a juns pictor de biserici. A urmat studii în Franţa şi a lăsat patrimoniului naţional peste 200 de opere. Este primul dintre fondatorii picturii române moderne, urmat de Ion Andreescu şi Ştefan Luchian. Nicolae Grigorescu a murit la 21 iulie 1907 la Câmpina. În atelier, pe şevalet, se afla ultima sa lucrare, neterminată, Întoarcerea de la bâlci.
Se încarcă comentariile...
