Speranţă şi dreptate

Refuz să deschid televizorul! Prins între filele mai multor cărţi şi printre rândurile unei cercetări la care lucrez de câteva zile, mărturisesc, am făcut o crimă: n-am mai pornit televizorul! Nu ştiu ce a mai decis Guvernul, nu ştiu ce-i mai supără pe profesori, nu ştiu pe cine mai caută Dan Diaconescu, nici cu cine s-a mai certat Bianca Drăguşanu.

Cum ar veni, anul de criză 2010 trece pe lângă mine, iar eu nici nu-l bag în seamă. E un exerciţiu pe care vi-l recomand, e, cu adevărat, reconfortant!
Celor care nu-şi permit să-şi ia câteva zile libere pentru a se rupe de realitatea din jur le recomand două citate de luptă anticriză pe care le-am găsit zilele acestea în cărţile pe care le-am răsfoit.

"Speranţa, în sensul ei profund şi puternic, nu este asemenea bucuriei că lucrurile merg bine (...), ci, mai degrabă, o capacitate de a face un lucru pentru că este bun, şi nu doar pentru că prezintă o şansă de succes. (...) Speranţa e cea care, mai mult ca orice, ne dă puterea să trăim şi să încercăm mereu să facem lucruri noi, chiar în condiţii ce par lipsite de speranţă, cum sunt ale noastre, aici şi acum." (Václav Havel, "Deranjând pacea: conversaţie cu Karel Hvizdala", după Vladimir Tismăneanu, "Reinventarea politicului - Europa Răsăriteană de la Stalin la Havel")

"Dacă doi inşi se ceartă şi unul are exact 55% dreptate atunci e foarte bine şi n-are rost să ne mai ciondănim. Dar dacă are dreptate 60%? E minunat, e o mare fericire şi n-are decât să-i mulţumească bunului Dumnezeu. Dar ce putem spune de 75%? Oamenii înţelepţi spun că acest lucru stârneşte serioase bănuieli. Ei, dar despre 100%? Cel care spune că are dreptate 100% este un impulsiv oribil, un tâlhar îngrozitor, cel mai mare derbedeu." (Un bătrân evreu din Galiţia, după Czesław Miłosz, "Gândirea captivă - Eseu despre logocraţiile populare")

Legăturile cu realitatea din jurul nostru sunt cât se poate de evidente.
În ceea ce mă priveşte, păstrez speranţa pentru mine şi-i las pe ei să se bată pe dreptate!