Ce înseamnă intrarea STB în insolvență. Avocat specializat în drept comercial: „Nu se poate accepta un plan de salvare fără votul ANAF”

Votul prin care Consiliul General a mandatat conducerea Societății de Transport București să solicite deschiderea procedurii de insolvență va avea implicații în privința modului în care va fi gestionată compania, aflată în prezent la un pas de colaps. Practic, decizia nu mai aparține Primăriei, ci instanței, iar dacă procedura va fi deschisă, viitorul societății va depinde de un plan de reorganizare și, mai ales, de poziția celui mai mare creditor, ANAF. Ce înseamnă, concret, insolvența pentru transportul public din Capitală, pentru cei peste 9.500 de angajați și pentru călători a explicat, pentru „Adevărul”, avocatul Cristian Duțescu, membru al Baroului București din 1995 și unul dintre cei mai cunoscuți specialiști în drept comercial și dreptul pieței de capital.

Autobuze ale Societății de Transport București. FOTO: PMB

Consiliul General al Municipiului București a aprobat marți, 21 iulie, cu 39 de voturi „pentru” și 7 abțineri, mandatarea reprezentanților Primăriei în Adunarea Generală a Acționarilor STB să solicite Consiliului de Administrație declanșarea procedurii de insolvență. Dezbaterea a durat aproape o oră și jumătate, iar consilierii au discutat despre riscurile pe care le implică situația financiară a operatorului de transport pentru funcționarea serviciului public.

Din punct de vedere juridic, votul nu înseamnă însă că STB intră automat în insolvență. Următorul pas este depunerea cererii la Tribunalul București, iar procedura poate fi deschisă doar prin hotărârea judecătorului-sindic.

Inițiativa a venit după ce, cu o zi înainte, primarul general, Ciprian Ciucu, a susținut, într-o conferință de presă, că STB se află într-un „faliment nedeclarat” încă din 2020 și a cerut intrarea companiei în insolvență. Potrivit edilului, nivelul datoriilor pune presiune nu doar pe companie, ci și pe bugetul Capitalei, existând riscul ca problemele financiare ale STB să afecteze inclusiv capacitatea de plată a municipalității.

Datele prezentate de primar indică obligații totale de aproximativ 1,72 miliarde de lei la finalul lui 2025, dintre care aproape 1,49 miliarde reprezintă datorii către ANAF, iar 402 milioane de lei sunt penalități. Pentru ca STB să nu fie executată silit de către ANAF, Consiliul General a aprobat, în februarie 2025, o hotărâre privind gajarea a 398 de autobuze Otokar în valoare de 316 milioane de lei. 

La aceste sume s-ar putea adăuga și peste 1 miliard de lei în urma litigiului cu grupul Grampet, patronat de omul de afaceri Gruia Stoica. Cazul datează din anul 2019, atunci când, fără a avea bugetul necesar, administrația Firea a mandat conducerea STB să achiziționeze 40 de tramvaie din gama de 18 metri. Câștigătoarele procedurii au fost două societăți din grupul Grampet, care au prezentat la licitație licența unui tramvai produs în Federația Rusă. Ulterior, sub mandatul lui Nicușor Dan, STB a încercat fără succes să scape de această achiziție. În cele din urmă, Grampet a obținut câștig de cauză prin mai multe decizii ale instanțelor și a obligat STB la plata unor penalități de 0,5% pe zi, adică aproximativ 60.000 de euro.

În paralel, conducerea pregătește și un program de restructurare care prevede disponibilizarea a 800 dintre cei 9.504 salariați ai companiei. Dintre aceștia, cel mult 200 ar putea pleca voluntar, primind câte șase salarii compensatorii.

Transportul public nu ar trebui să se oprească

Prima clarificare făcută de avocatul Cristian Duțescu privește statutul juridic al companiei. Deși STB este controlată de autoritatea locală, legea nu stabilește un regim diferit pentru societățile cu capital public.

„Legea insolvenței nr. 85/2014 se aplică și societăților în care autoritățile publice dețin pachetul majoritar de acțiuni sau au calitatea de acționar unic, întrucât articolul 3 alineatul 1 stabilește incidența prevederilor legale pentru toți profesioniștii. Excluderile de la aplicabilitatea legii vizează doar unitățile de învățământ și cercetare. Din această perspectivă, nu există particularități din punct de vedere juridic față de o firmă deținută integral privat”, a explicat Cristian Duțescu.

Una dintre cele mai mari temeri este legată de funcționarea transportului public după intrarea în insolvență. Avocatul subliniază însă că reorganizarea este diferită de faliment, iar activitatea companiei ar trebui să continue.

„Modul efectiv de operare al STB nu se va schimba pe perioada insolvenței, în măsura în care va declara că intenționează reorganizarea activității și nu intrarea în faliment. Fiind vorba de un serviciu public, acesta ar trebui prestat în continuare. Pot exista însă, în măsura în care se va aproba un plan de reorganizare, reduceri de costuri, astfel încât calitatea serviciului să fie afectată, prin diminuarea mijloacelor de transport sau a numărului de șoferi, precum și creșteri tarifare. În esență, planul de reorganizare are în vedere revenirea debitorului într-o formă viabilă, care să nu mai genereze pierderi ce conduc la incapacitate de plată. Desigur, nimic nu împiedică un agent economic, fie el și cu capital de stat, să desfășoare o activitate eficientă economic și fără a fi în procedura insolvenței, în faza reorganizării. Oricum, de la data intrării în procedura insolvenței nu mai curg penalități și dobânzi”, a subliniat avocatul.

Cu alte cuvinte, insolvența nu înseamnă automat suspendarea transportului public, ci deschiderea unei perioade în care compania încearcă să își reducă pierderile și să își reorganizeze activitatea.

ANAF poate decide dacă reorganizarea reușește

Punctul-cheie al întregii proceduri este însă poziția ANAF, principalul creditor al companiei. În condițiile în care cea mai mare parte a datoriilor este către stat, reorganizarea depinde în mare măsură de votul Fiscului.

„Datoriile ANAF nu știu în mod concret cum vor fi tratate în practică. Un plan de reorganizare, dacă va fi aprobat, poate include o reducere a valorii creanțelor, dar este posibilă doar o reducere a creanței bugetare care trece testul creditorului privat, adică statul ar recupera o proporție mai mică în cazul falimentului. În cazul concret al STB, avem, din informațiile publice, un creditor bugetar majoritar, ANAF. O reducere a creanței sale ar putea fi realizată doar cu votul său”, a explicat Cristian Duțescu.

Avocatul arată că legea stabilește condiții stricte pentru acceptarea unei astfel de soluții.

„Potrivit articolului 133 alineatul 5^1 din Legea 85/2014, creditorul bugetar poate aproba planul de reorganizare în care este propusă reducerea creanței bugetare negarantate dacă sunt îndeplinite trei criterii: măsura de reducere reprezintă modalitatea optimă de recuperare a creanței bugetare negarantate față de situația intrării debitorului în faliment, debitoarea deține un fond de comerț care să îi permită continuarea activității, iar măsura de reducere conduce la viabilizarea societății debitoare. Este relevantă și structura masei credale, precum și numărul de categorii de creditori, respectiv cei bugetari și salariații, care formează fiecare o categorie separată, alături de chirografari, cei cu drept de preferință și eventual creditorii indispensabili. Dacă vor fi patru categorii de creditori, fără creditori indispensabili, planul se consideră acceptat dacă este votat de cel puțin jumătate din numărul de categorii, cu condiția ca una dintre categoriile defavorizate să accepte planul și ca cel puțin 30% din totalul valoric al masei credale să accepte planul. Dacă ANAF are peste 70% din masa credală, nu se poate accepta un plan fără votul său”, a subliniat avocatul.

În practică, aceasta este una dintre cele mai importante concluzii ale procedurii. Chiar dacă administratorul judiciar și compania vor propune un plan de redresare, acesta are șanse reduse să fie aprobat fără acordul ANAF.

Ce se întâmplă cu salariile și contribuțiile angajaților

Pentru cei peste 9.500 de angajați ai STB, insolvența ridică întrebări privind salariile și contribuțiile sociale, în condițiile în care compania are deja în plan sute de concedieri. Cristian Duțescu spune că neplata contribuțiilor de către angajator nu afectează drepturile de pensie ale salariaților.

„Contribuțiile salariaților la care mă refer sunt CAS și CASS. Din interpretarea articolului 16 alineatul 1 din Legea nr. 360/2023 privind sistemul public de pensii rezultă că neachitarea CAS nu determină reducerea stagiului de cotizare și, prin urmare, nici a pensiei. Nu există o protecție specială a salariaților în procedura insolvenței, cu excepția rangului de prioritate în care primesc distribuirile în cazul falimentului și a unor norme cu caracter mai mult formal, cum ar fi obligația ca o ofertă de vânzare a bunurilor ca ansamblu independent, în cazul lichidării, să respecte drepturile salariaților”, a subliniat avocatul.

Cum poate fi evitat falimentul

În opinia specialistului, insolvența nu înseamnă inevitabil faliment, însă succesul reorganizării depinde atât de deciziile economice ale companiei, cât și de sprijinul autorităților și de poziția ANAF.

„Falimentul unei societăți de tipul STB poate fi evitat în multe modalități. În primul rând, cred că unei astfel de societăți ar trebui să i se asigure o finanțare corespunzătoare de la bugetul PMB, întrucât, altfel, pentru a deveni profitabilă, ar trebui să crească considerabil prețurile călătoriilor și să renunțe la facilități și gratuități. Un factor important ar fi modalitatea în care va aborda ANAF procedura, respectiv dacă va accepta un haircut al creanței sale. Pe de altă parte, pot fi puse în aplicare soluții economice care să conducă la rentabilizarea activității, însă cu o creștere a costurilor pentru călători și, probabil, cu o reducere a numărului de salariați”, a explicat Cristian Duțescu.