Câți ani de necontributivitate sunt asimilați pentru pensionare

Legea pensiilor stabilește mai multe categorii de perioade care pot fi luate în calcul la stabilirea drepturilor de pensie, chiar dacă pentru acestea nu au fost plătite contribuții de asigurări sociale. Pe lângă stagiul complet de cotizare contributiv, de 35 de ani, legislația recunoaște perioade asimilate și stagii necontributive, care pot conta în anumite condiții inclusiv pentru pensionarea cu până la cinci ani înaintea vârstei standard.

Stagiul complet de cotizare este de 35 de ani. Foto arhivă

Pentru pensia pentru limită de vârstă, regula generală este că persoana trebuie să îndeplinească atât condiția privind vârsta standard de pensionare, cât și condiția privind stagiul minim de cotizare contributiv. Stagiul complet de cotizare contributiv este de 35 de ani, atât pentru femei, cât și pentru bărbați, însă atingerea acestui prag se face eșalonat, în funcție de data nașterii.

O situație aparte apare în cazul persoanelor care vor să se pensioneze cu până la cinci ani înainte de împlinirea vârstei standard.

Cine poate ieși la pensie cu cel mult cinci ani mai devreme

Legea nr. 360/2023 privind sistemul public de pensii prevede că persoanele care au depășit stagiul complet de cotizare contributiv prevăzut în anexele legii cu cel puțin cinci ani de stagiu de cotizare pot solicita pensie pentru limită de vârstă cu cel mult cinci ani înainte de împlinirea vârstei standard de pensionare.

Important este că, pentru această regulă, cei cinci ani suplimentari nu trebuie să fie formați exclusiv din perioade în care s-au plătit contribuții. În calcul pot intra și anumite perioade asimilate stagiului de cotizare, precum și stagii necontributive, în condițiile prevăzute de lege.

Asta înseamnă că existența unor perioade fără contribuții nu exclude automat recunoașterea lor la stabilirea drepturilor de pensie.

Ce sunt perioadele asimilate

Perioadele asimilate sunt intervale în care persoana nu a realizat, în sensul obișnuit, stagiu prin plata contribuției, dar care sunt recunoscute de legislația pensiilor.

Potrivit Legii nr. 360/2023, în această categorie intră, în principal:

• perioada în care persoana a urmat cursurile de zi sau, după caz, cu frecvență ale învățământului universitar, pe durata normală a studiilor, cu condiția absolvirii acestora cu diplomă;
• perioada în care persoana a satisfăcut serviciul militar ca militar în termen sau cu termen redus, precum și perioadele de concentrare, mobilizare ori prizonierat;
• anumite perioade în care persoana a beneficiat de indemnizații de asigurări sociale, în intervalul prevăzut de legislație;
• perioada de incapacitate temporară de muncă determinată de accident de muncă și boli profesionale, în condițiile legii;
• perioada concediului pentru creșterea copilului, în condițiile și limitele stabilite de legislație.

În cazul studiilor universitare, de exemplu, nu este suficient ca persoana să fi fost înscrisă la facultate. Legea condiționează recunoașterea perioadei de absolvirea studiilor cu diplomă.

Ce sunt stagiile necontributive

Separat de perioadele asimilate există stagiile necontributive. Acestea reprezintă perioade recunoscute de legislație ca vechime sau stagiu, deși pentru intervalele respective nu s-au datorat contribuții de asigurări sociale.

În această categorie pot intra mai multe situații speciale, printre care perioadele recunoscute în baza Decretului-lege nr. 118/1990, pentru persoanele persecutate din motive politice, deportate în străinătate sau constituite în prizonieri.

Tot aici pot apărea:

• perioadele suplimentare la vechime acordate în baza Decretului-lege nr. 118/1990;
• perioada de vechime în muncă recunoscută soției salariate care și-a urmat soțul trimis în misiune permanentă în străinătate, în condițiile Decretului-lege nr. 51/1990;
• anumite perioade în care s-a beneficiat de ajutor de șomaj sau ajutor de integrare profesională, anterior datei de 1 aprilie 2001;
• anumite perioade în care s-au acordat plăți compensatorii, în condițiile legislației de la momentul respectiv;
• perioadele în care s-a beneficiat de venit de completare sau plăți compensatorii, în condițiile prevăzute de lege;
• perioadele suplimentare la vechime acordate pentru activitatea desfășurată în grupele I și II de muncă, respectiv în condiții deosebite și speciale;
• perioada de exil;
• anumite perioade recunoscute potrivit legislației speciale pentru persoanele trimise să lucreze în țări cu climă greu de suportat;
• alte perioade recunoscute ca vechime în muncă prin acte normative, pentru care nu s-au datorat contribuții de asigurări sociale.

Atenție: nu înseamnă că orice perioadă fără contribuții se adaugă automat la pensie

Faptul că o perioadă este recunoscută de lege nu înseamnă că ea poate fi folosită în orice situație pentru îndeplinirea condițiilor de pensionare.

Legea face diferența între stagiul complet de cotizare contributiv și perioadele care sunt recunoscute în alte categorii. Pentru anumite drepturi, condiția contributivă trebuie îndeplinită separat.

De aceea, perioadele de studii, serviciul militar, concediul pentru creșterea copilului sau diversele perioade necontributive nu trebuie tratate ca și cum ar fi identice cu anii în care persoana a lucrat și a plătit contribuții.

Ce se întâmplă cu cei cinci ani pentru pensionarea anticipată în limita vârstei

În cazul posibilității de pensionare cu cel mult cinci ani înainte de vârsta standard, legea stabilește o condiție suplimentară: persoana trebuie să fi depășit stagiul complet de cotizare contributiv prevăzut de lege cu cel puțin cinci ani de stagiu de cotizare.

Pentru această perioadă suplimentară pot fi valorificate, în condițiile legii, și perioade asimilate sau stagii necontributive.

Prin urmare, nu există o regulă generală de tipul „oricâți ani necontributivi pot fi adăugați la cei 35 de ani”. Modul în care aceste perioade sunt valorificate depinde de tipul perioadei și de dreptul de pensie pentru care este făcut calculul.

Noua lege a pensiilor a schimbat și modul de calcul al pensiei

Legea nr. 360/2023 a introdus un sistem bazat pe numărul total de puncte, pensia fiind determinată prin înmulțirea numărului total de puncte cu valoarea punctului de referință.

Numărul total de puncte este format din punctele contributive, punctele necontributive și punctele de stabilitate, în condițiile prevăzute de lege.

Un element important este reprezentat de punctele de stabilitate, acordate pentru perioadele de contribuție realizate peste stagiul contributiv de 25 de ani. Acestea sunt menite să recompenseze perioadele mai lungi de activitate.

Pentru anii contributivi realizați peste 25 de ani se acordă puncte de stabilitate astfel:

• 0,50 puncte/an pentru perioada cuprinsă între 25 și 30 de ani;
• 0,75 puncte/an pentru perioada cuprinsă între 30 și 35 de ani;
• 1 punct/an pentru perioada care depășește 35 de ani.

Așadar, în noul sistem este important nu doar câți ani sunt recunoscuți ca stagiu, ci și natura acestor perioade și dacă ele presupun sau nu contribuții la sistemul public de pensii.