Ultimele știri ⏱️Alegeri prezidențiale 2025 Război în Ucraina Război în Israel Istoria zilei

Poveştile crâşmelor Braşovului de altădată. Clienţii cu pretenţii mergeau la Aro şi Coroana, iar la „Gaura Dulce” se preparau cele mai bune flechii

Publicat: 17.05.2015 16:40

Ultima actualizare: 10.08.2022 22:40

Braşovul vechi

Braşovul interbelic era un oraş vesel, în care localnicii mergeau destul de des la o cârciumă sau la o terasă pentru a se distra. Centrul Vechi era plin de localuri de lux, dar şi de tot felul de cârciumioare, care avea, fiecare, clienţi fideli.

Toată lumea mânca şi bea pe săturate, fără a goli prea tare pungile. În cartierele marginaşe funcţionau aşa-zisele „bombe”, unde muncitorii îşi înecau amarul în alcool ieftin. Conform unor statistici ale vremii, în 1920, la Braşov funcţiona o crâşmă la 200 de locuitori. Aici se făcea politică, se comentaru „ultimele ştiri” şi oamenii de afaceri băteau palma sau pur şi simplu încingeau câte o partidă de cărţi. Multe aveau statut de club, unde bărbaţii se relaxau la o friptură şi la un pahar cu vin bine răcit.

Recomandări din ghidul Braşovului de la 1891

Ghidul de la 1891 era intitulat „Călăuz al străinului prin Braşov şi regiuea dimprejur”, realizat de Editura Comitetului oficial de infromaţie pentru străini. Ghidul a fost reditat cu grija istoricilor Nicolae Pepene şi Bogdan Florin Popovici. „Braşovul posedă un număr mare de localităţi (a se citi locuri - n.a.). Mâncărurile şi băuturile ce se servesc oaspeţilor în eşe sunt bune în calitate şi moderate în preţuri”, îşi îmbiau oficialii vremii turiştii poposiţi în urbea de la poalele Tâmpei.

Renumite erau cafenelele A. Drechler, Cetate, strada Vămii 33 (azi Recotratul Universităţii Transilvania) sau cafeneaua de pe Promenadă. Dintre restaurante, amintim Brezelmaier Cetate, Altes Rathaus, Târgul Mare 3 (azi Piaţa Sfatului nr.1), strada Orfanilor 3 (azi Poarta Şchei nr.1), str. Porţii 7 (unde azi e Modarom), „Zum Gambrinus”, Schwartzburg sau restaurantul din localul de tir - Shutzenhaus (ridicată în 1865, distrusă de un incendiu în 1916 şi reconstruită ulterior, unde astăzi funcţionează Grupul Şcolar Silvic Dr. N. Rucăreanu).
Pivinţele de vin celebre erau Esterhazy, Cetate, strada Hirscher 1 (restaurantul Cerbul Carpatin de astăzi), „Zum weissen Hahn” (La Cocoşul Alb - traducere din germană), „Zur koniglichen Tafel” (La Masa Regelui - tot germană), iar berăriile vestite erau Habermann, Cetate, Vila Kertsch, Blumăna sau Şirul lui Ioan.

Care erau obiceiurile clienţilor

Cărturarul braşovean Sextil Puşcariu scria, în „Braşovul de altădată”, despre obiceiurile din crâşmele Braşovului de altădată, atunci când se mergea la cârciumă: „Lăutarii cântau în birturi cu vin bun şi în grădini cu copaci umbroşi. Ţiganii ştiau ce cântări îi plac fiecăruia dintre noi. Conducătorul tarafului pleca capul pe vioară, se apropia de tine şi, fără să ceri, îţi cânta la ureche cântecul favorit”. „De obicei, vinul se bea cu borviz (apă minerelă, în limbba maghiară - n.a.) de Borsec, de Vâlcele sau din alt izvor din Carpaţii estici. Jumătate şi jumătate. Dacă lăsai acest amestec mai multă vreme în pahar, se înnegrea. De aceea, el se servea în pahare mici, pe care le goleai dintr-odata.Vinul greu şi vechi din Ardeal era numai de desert”.

„La bodega Eremias se găseau vinuri bune înfundate şi avea, a doua zi, murăturile şi sărăturile cu care te puteai drege, castraveţi, scrumbii, sardele şi alte pescării, care la rândul lor cereau băutură, ca să stingi focul intern”, „Berea se bea mai mult ziua. Toţi ţineau ca gulerul să fie întreg, semn că berea nu era stătută. Şi temperatura berii trebuia sa fie potrivită. Unii suflau în spuma albă şi groasă, ca să o dea la o parte şi să nu-şi umple mustăţile cu ea. Alţii ştergeau paharul unde puneau buzele, iar alţii beau de lângă toartă, unde ştiau că nu se obişnuieşte să se pună gura”.

Coroana şi Aro, localurile de lux ale Braşovului interbelic

Pe strada Republicii funcţiona restaurantul Coroana, unul dintre cele mai vechi localuri de lux, inaugurat în 1910. Până la apariţia restaurantului Aro, în 1939, Coroana era considerat de mulţi cel mai select din oraş.
Mulţumiţi de servire şi delicatesele oferite, clienţii lăsau un bacşiş care mergea până la 10 la sută din nota de plată. În perioada comunistă, Coroana a fost rebotezat în Postăvarul, pentru că vechea denumire aducea aminte de monarhie. După 1990, şi-a reluat prima denumire.

În 1939, cel mai de fiţe în materie de restaurante a devenit Aro, care făcea parte din complexul hotelier Aro, proiectat de către arhitectul Horia Creangă, nepotul îndrăgitului povestitor din Humuleşti. Restaurantul era un simbol al gastronomiei şi al divertismentului de înaltă clasă. Seara, cânta orchestra condusă de Jean Sibiceanu.

Preparatele din peşte erau renumite, dar nu erau de lepădat nici ghiveciurile, musacalele sau tocăniţele. Inspiraţia culinară venea de la celebrul Capşa din Bucureşti. Bineînţeles, şi preţurile erau pe măsură. Vinul pentru clienţi venea direct din pivniţa hotelului, care îşi ademenea muşterii cu anunţuri în ziare: „Pivniţele Aro care primeau vinuri «de la mama lor» aveau deviza: «Pentru sănătatea şi economia dumneavoastră, încercaţi vinurile noastre!»”.

În Piaţa Sfatului era restaurantul elitelor, dar şi o vinotecă în pivinţa vechii Primării

În inima vechii Cetăţi, unde se află acum restaurantul Chinezesc, era pe vremuri un loc select de întâlnire a elitei Braşovului, restaurantul Luther. Era localul opreferat de intelectualitatea Braşovului: avocaţi, medici şi profesori. Patronul de la Luther era un comerciant vestit, Ioan Moşoiu, considerat un adevărat fiu al Braşovului, datorită donaţiilor pe care le făcea, în special pentru liceul Şaguna.

Şi Casa Sfatului adăpostea odinioară, în pivniţă, o vinotecă extrem de apreciată. Modelul a fost preluat din Austria, unde funcţionau „Rathauskeller”. Vara, în subsol era întuneric şi răcoare, iar aburii vinului pluteau în aer. Mai greu le era clienţilor când ieşeau la lumină şi căldură.

Delicatese: Tuzlama regală şi flechii

Lângă Aro, pe colţ cu actuala stradă Mureşenilor ( în superbul palat Czell) se afla un alt local căutat - Ursu. Era un restaurant elegant, care avea însă şi o braserie, unde era deschis de la 5-6 dimineaţa. Cheflii de la alte cârciumi care închideau în zori veneau cu sufletul la gură la Ursu, pentru a se drege cu ciorbă de potroace. De la ora 7, era gata şi ciorba de burtă, iar pe la 8 se puteau ghiftui cu celebra tuzlama regală-bucăţi fragede de burtă în sos cu smântână şi usturoi.

Cei mai bătrâni povestesc despre patronul de la Ursu, Nicu Cătănoiu, ca fiind un om jovial ce vorbea cu toţi clienţii, trecea pe la masa fiecăruia şi lăuda meniul zilei. Nu ezita să ciocnească un pahar cu vin cu vreun muşteriu fidel. Peste drum, la parterul clădirii de azi a Rectoratului, era un alt local de prestigiu: Transilvania. Aici îşi organizau nunţile românii.

În spatele restaurantului Cerbul Carpatin, din Piaţa Sfatului, se afla celebra Gaura Dulce (acum fucnţionază două restaurante în această locaţie, dintre care unul a preluat vechea denumire). Odinioară, la acest birt se servea o specialitate a Braşovului - flechii. Cele mai frumoase bucăţi de carne din măcelărie erau cumpărate dimineaţa, de birtaş. Grătarele sfârâiau non-stop la Gaura Dulce. Carnea friptă se aducea pe un fund mare de lemn, numit cârpător, iar chelneriţa o tăia cu mare iuţeală în formă de tăieţei, peste care se presărau sare şi piper, dând naştere la delicioşii flechi. Delicioasele flechii se stropeau din belşug cu vin cu borviz. Circula prin oraş şi o glumă pe seama acestui local. Când cineva întreba unde este Gaura Dulce, i se răspundea s-o caute în fundul Cerbului. Dacă voiai să te distrezi până în miez de noapte într-un bar, animatoarele te ţineau treaz cu dansuri speciale, fetele dându-şi chiar şi poza la ziar. Pe lângă diverse restaurante se ştia că funcţionau case de toleranţă, prostituţia fiind legală până la venirea comuniştilor.

La sediul PNL de azi funcţiona Gambrinus

Pe strada Lungă, era deschis localul Mielul Alb, iar câteva case mai jos era Gambrinus, ce funcţiona în clădirea unde este actualul sediu al Partidului Democrat Liberal. Cărturarul braşovean Sextil Puşcariu îşi aminteşte că la Gambrinus erau vestite cotletele de porc sau vacă, servite pe farfurii de lemn.

Mielul Alb nu a fost niciodată un local pretenţios. Denumirea cârciumii venea de la un miel alb, sculptat pe frontispiciul clădirii ridicate în 1909. Se spune că aici se adunau, pe vremuri, liberalii. În campania electorală, simpatizanţii partidului erau cinstiţi la Mielul Alb. Restaurantul şi-a păstrat denumirea şi în comunism, însă calitatea acestuia a scăzut, ajungând o bombă, iar în cele din urmă s-a închis.

Cateringul nu s-a inventat după Revoluţie!

Şi în perioada interbelelică exista serviciul de catering, adică livrarea de mâncarea gătită acasă sau la diverse evenimente. Iată cum îşi făcea reclamă cantina fabricii de avioane (care funcţiona pe platforma unde urma să se dezvolte ulterior uzina Tractorul): ”Ocazie minunată pentru elita Braşovului de a aranja ospăţuri şi banchete selecte cu prilejul sărbătorilor aniversare, onomasticilor etc. Cantina fabricii de avioane din Braşov trimite la domiciliu atât preparate executate de bucătari specializaţi în Franţa, cât şi inventarul necesar şi oameni de serviciu”.

CITEŞTE ŞI:

→