Braşov: George Gridănuşu, îndrăgitul regizor de la Reduta

De 52 de ani, bărbatul este regizor la Centrul Cultural „Reduta”, instructor la Casa de Cultură a Studenţilor şi la cea din Steagul Roşu.

Profil
NĂSCUT: 26 octombrie 1923, Comuna Părău, Braşov
FAMILIE: văduv, o fiică şi un nepot
STUDII: Facultatea de Filisofie Braşov
FUNCŢIE: regizor

Născut în comuna Părău, s-a înscris la Liceul „Radu Negru”, din Făgăraş, însă nu a ajuns să-l termine, căci s-a înscris la Liceul „Gheorghe Lazăr”, din Bucureşti. După ce a absolvit această formă de învăţământ s-a înscris la Facultatea de Drept, unde a studiat numai 3 ani, fără a o finaliza. A studiat un an şi la Facultatea de Agronomie din Bucureşti. Schimbările acestea au fost determinate de comunism.

În 1942 a reuşit să intre la Conservatorul „Astra”. S-a aflat sub îndrumarea profesorului maestru Costache Antoniu, care i-a împărtăşit foarte multe secrete ale lumii teatrului. După facultate, s-a înscris la Teatrul Odeon, iar apoi a ajuns să lucreze la Teatrul Naţional. „La Odeon am intrat prin concurs. Se căutau două posturi de tineri de comedie. Am jucat în «Visul unei nopţi de vară» şi aveam rolul lui Demetrius. În 1947, când am prins unul din cele 12 locuri de prim podist la Teatrul Naţional, am renunţat la Odeon”, declară bărbatul. La Teatrul Naţional a stat până în 1949 şi a jucat în numeroase piese. „Jucam foarte multe roluri, repetam cu drag şi trebuia să îmi iasă întotdeauna bine”, mărturiseşte George Gridănuşu.

Carieră strălucită
Bărbatul a interpretat peste 100 de roluri şi a coordonat, până acum, 67 de piese. De-a lungul  cariere sale teatrale, bărbatul i-a avut colegi şi a colaborat cu nume mari ale teatrului românesc. Printre aceştia se pot număra: Toma Caragiu, Tănase Cazimir, Matei Gheorghiu, Emil Bota şi Carmen Stănescu. De asemenea, a fost coleg de an şi reuşită cu Mitzura Arghezi, fata scriitorului Tudor Arghezi. „Mitzura era o fată inteligentă şi modestă. A fost o plăcere că am întâlnit-o”, spune George Gridănuşu.

Regizor de succes
Ca regizor, a cunoscut succesul în urma spectacolului „Ultimul tren”, de Kovacs Georgy, pus în scenă şi în limba maghiară. Piesa a fost vizionată şi apreciată de Consiliul Artistic al Teatrului de Stat din Braşov. Premiera din 1968, intitulată „Anton Pann”, scrisă de Lucian Blaga, s-a bucurat şi ea de un real succes. Cu această piesă s-a ajuns în finala pe ţară la Concursul I.L.Caragiale, unde a primit medalia de argint. Pentru piesa „O scrisoare pierdută”, jucată de grupul Steagu’ Roşu, a primit titlul de laureat. Valoarea regizorului a fost recunoscută şi în acest an, când a fost premiat la Festivalul din Piatra Neamţ şi la cel din Mediaş.

Mulţumirea sufletească a bărbatului este imensă deoarece muţi dintre elevii pe care i-a îndrumat au reuşit să intre la Institutele de Teatru şi au devenit actori în teatre precum cel din Târgu-Mureş, Teatrul Bulandra, Teatrul Naţional, dar şi Teatrul „Sică Alexandrescu”.

Întrebări şi răspunsuri
Care este strategia pe care o folosiţi în piesele dumneavoastră?
G.G.: Strategia mea, ca regizor, oferă spectacole cu ecou şi efect educativ care au fost prezentate publicului larg, de la elevi la pensionari.
Ce reprezintă teatrul, pentru dumneavoastră?
G.G.: Teatrul este oglinda vieţii, iar eu dovedesc mereu acest lucru. Prin piesele pe care le coordonez doresc să arăt publicului secvenţe din viaţă. Pentru mine contează foarte mult mesajul pieselor.
Dacă ar fi să daţi timpul înapoi, v-aţi reorienta?
G.G.: Nu aş schimba domeniul acesta. Apreciez faptul că între teatru şi viaţă există interferenţe care nu pot fi eliminate sau ignorate.

Ce-i place
„Îmi place adevărul. Din păcate, acesta este falsificat mereu. Adevărul este cel mai mare duşman al oamenilor de slabă calitate. Îmi place vinul. Şi la om, dar şi la vin, virtuţile ţin de durată”, susţine regozorul.
Ce nu-i place
„Nu-mi place reptilele pentru că ele îi reprezintă foarte bine pe oamenii care sunt uneori şerpi, şăpârle, vipere sau şacali”, mărturiseşte bărbatul.