Vasile Blidaru, ultimul „haiduc” anticomunist. A rezistat mai bine de zece ani prin păduri

Numele lui Vasile Blidaru este legat de rezistența anticomunistă, fiind supranumit „ultimul haiduc”, prin anii ’50. Au fost publicate multe povești legate de numele lui, viața lui fiind în sine demnă de un subiect de film.

Vasile Blidaru a fost „ultimul haiduc” în lupta anticomunistă FOTO ebibliothecaseptentrion

Personaj de legendă, până la finele secolului trecut, oamenii încă își aminteau de el și zeci de legende circulau pe seama lui. Nu toate erau reale, unele dintre povești care relatau întâlniri cu acest supererou erau de domeniul fantasticului și combinau o întâlnire reală cu imaginația celor implicați.

Despre unele lucruri însă există date certe, care au fost studiate de istorici și de oameni pasionați, care au publicat întâmplările reale, sau cel puțin cele care au putut fi dovedite. O astfel de publicație este revista Marmația, care în 2005 a publicat un articol semnat de Gheorghe Robescu, despre lupta anticomunistă și despre Vasile Blidaru, etalon în această mișcare, în zona de nord a țării.

Supranumit „ultimul haiduc”

În articol se vorbește și despre mișcarea anticomunistă, care a luat naștere după instalarea regimului comunist în România. De asemenea, deși a fost supranumit „ultimul haiduc”, în material se arată că nu se poate face o comparație între mișcarea anticomunistă și vechii haiduci, așa cum îi cunoaștem din istorie. „

Această mişcare de rezistenţă a luat naştere în condiţiile terorii de tip stalinist instaurată în România după 1947 când, mai ales în mediul rural, unde simţul proprietăţii era puternic, iar noile autorităţi au început un adevărat război în ceea ce reprezenta proprietatea privată şi care a afectat mase mari de oameni. Această politică a autorităţilor vremii a contribuit decisiv la apariţia acestei forme de rezistenţă anticomunistă”, scrie Marmația, într-un articol semnat de Gheorghe Robescu.

Născut în Țara Codrului

Vasile Blidaru s-a născut pe 6 decembrie 1911, în satul Odeşti din Maramureș, comuna Băsești. Și-a pierdut tatăl pe front în Primul Război Mondial. A absolvit doar două clase și a învățat meseria de dogar și tâmplar, însă a dat dovadă de un nivel de inteligență nativă ridicat foarte devreme.

La 16 ani și-a refăcut gospodăria și a adus-o acasă pe mama sa, aflată în incapacitate de muncă și care era acum la rude. Avea patru hectare și jumătate de teren, pe care a început să-l lucreze. Apoi a făcut armata la Pirotehnie în București.

Pe Floare, soția sa, a cunoscut-o la cooperativa din sat, unde ea era vânzătoare, iar el gestionar. În 1937 s-au căsătorit, iar în 1941, sub ocupație maghiară, a fost dus pe front. După un an însă a venit acasă.

Reclamat pentru că s-a opus unui jaf

După război, el a continuat să se ocupe de cooperativă, însă pe fondul unor lipsuri majore de mărfuri – specifice după război – cei șase membri din comitetul de conducere au profitat și au vândut marfa la suprapreț, sau își păstrau pentru ei produse, în funcție de interesele lor.

Se pare că era vorba de niște ajutoare care au ajuns în sat pentru familiile sărmane și orfanii de război, pe care cei șase au vrut să și le împartă lor. El însă s-a opus acestui jaf, cea ce i-a atras antipatia celorlalți, astfel că l-ai reclamat că ar fi un element periculos regimului.

„Cei şase l-au pârât că ar fi un element periculos regimului. Într-un fel aveau dreptate, deoarece Blidaru Vasile era cam slobod la gură. Se ştie că atunci chiar o vorbă aruncată la întâmplare, prin care criticai sistemul politic era suficientă pentru a fi arestat şi băgat la închisoare”, mai arată autorul în materialul publicat.

Ridicat de acasă în toiul nopții

Astfel, pe 16 august 1949 a fost arestat. La ora 3.00 dimineața, mai mulți militari au bătut la fereastra lui și l-au ridicat de acasă. Tot atunci a mai fost arestat și fiul de preot Ciprian Gavriș, care a fost delegat la Marea Adunare de la Alba Iulia. De asemenea, soția și fiica lui au fost ridicate în aceeași noapte.

„Toţi aceştia, legaţi cu mâinile la spate, au fost duşi pe jos spre Huta, un cătun al satului Băiţa de sub Codru”, mai arată autorul. Alături de ei, mai mulți oameni au fost arestați în aceeași noapte, însă pe drum, Blidaru a reușit să-și desfacă  legăturile și a fugit.

A fost urmărit de securitate timp de nouă ani, însă nu au reușit să-l prindă viu. A fost nevoie să-l împuște, ca să-l poată prinde pe cel care a rămas un erou de legendă în lupta anticomunistă în zona denord a țării.

Lup singuratic

De altfel, Blidaru nu a fost singurul fugar. Prin pădurile din zona Odeștiului erau mulți fugari din satele din zonă. Unul dintre ei a fost un maior din vechea armată, numit Soponaru. Însă deși se întâlnea uneori cu acesta sau cu alți fugari, era cunoscut ca un „lup singuratic”.

Blidaru a dat dovadă de o inteligență sclipitoare, ceea ce l-a transformat dintr-un țăran ce fugea de securitate, într-o legendă. Documentele vremii relevă că a reușit să creeze o teamă notabilă comuniștilor, în special celor care i-au prigonit familia.

Se credea chiar că era atât de priceput, încât își confecționa singur armele. De altfel, se știa că a fost armurier în armata regală, unde și-ar fi putut avea originea această idee. Se credea că, fiind un trăgător de elită, își vâna singur hrana și că avea mai multe buncăre prin păduri, imposibil de descoperit de către comuniști.

Se mai crede că Blidaru a urmat o școală de spionaj în Italia, unde a fugit în 1951 și de unde s-ar fi întors cu arme, hărți, binoclu și alte dotări care la acea vreme erau foarte moderne.

Totuși, deși putea rămâne în Italia, el s-a întors în țară.  

Soția lui, arestată de mai multe ori

În 1949 a fost arestată și soția lui, Floare. Alături de cei trei copii, dintre care cel mai mic de doar un an, a fost dusă la Jibou.

„Au fost ridicaţi aşa cum erau, cu hainele de pe ei şi desculţi. Cel mai mic dintre copii avea un an, iar fata cea mare abia trecuse de zece ani. La Jibou a fost despărţită de copii şi i s-a spus că vor fi deportaţi în Rusia. Pe Floare Blidaru au bătut-o în pălmi şi tălpi, cerându-i să spună unde este soţul ei”, se mai arată în materialul publicat.

După ce a fost bătută timp de trei zile, a fost închisă la Zalău, împreună cu copiii, într-o celulă în care nu exista niciun fel de mobilier.

După trei luni s-au întors acasă, însă în acest timp le-a fost demolată casa, iar materialele de construcție pe care le aveau depozitate pentru finalizarea construcției au fost confiscate.

„Tot atunci s-a luat şi avutul din gospodărie: trei vaci, nouă oi, doi porci, cerealele din pod, cea mai mare parte a mobilierului şi a hainelor din casă. Au rămas doar două scaune, masa, un butoi, o presă de fructe şi un leagăn, toate făcute de Vasile Blidaru. Soţia sa a fost nevoită să se mute la o mătuşă şi apoi la părinţii ei”, mai arată autorul.

Folosită ca momeală pentru Blidaru

Se mai spune că Floare s-a întâlnit cu soțul ei în 1951, după care ar fi auzit că a plecat în Iugoslavia și Italia, unde ar fi rămas până în 1956. Însă în 1951, după ce s-a întâlnit cu soțul ei, Floare a fost dusă din nou la poliție în Duminica Floriilor și a fost din nou bătută. Apoi a fost arestată la domiciliu, la părinții ei, ținută în pod, în timp ce casa era păzită de oameni în uniformă.

„Sperau, probabil, să vină Blidaru acasă pentru a-l aresta. După trei săptămâni a fost coborâtă din pod şi dusă pe jos până la Cehu Silvaniei, de unde cu trenul a fost expediată la Cluj. Aici a fost închisă în arestul securităţii şi timp de două săptămâni a fost bătută şi interogată zilnic”, mai scrie autorul.

Eliberată, închisă din nou în decembrie 1951, închisă iar la Cehu Silvaniei șase zile, de data asta au fost arestați și fratele și sora ei.

În 1956, Floare se întîlnește din nou cu soțul ei. Documentele care descriu momentul arată că Blidaru i-ar fi ieșit în cale soției sale dintr-o pădurice la Ariniș, acolo unde ea mergea la târg cu fiica ei.

„Era îmbrăcat într-o salopetă de culoare închisă, pălărie pe cap şi avea asupra lui mai multe arme de foc. Au stat o vreme de vorbă. I-a dat câteva sfaturi părinteşti fetei, cea mai mare dintre copii, apoi a plecat. Cu băiatul cel mic s-a mai întâlnit când acesta era cu vitele pe câmp, dar nu i-a spus cine este. Prin 1958 de Paşti a fost ultima întâlnire dintre Vasile Blidaru şi soţia sa”, mai menționează autorul.

Și-a anunțat prezența în sat

A doua zi de Paști, el a venit acasă în aceeaşi salopetă închisă la culoare şi înarmat.

„Au stat cu toţii la masă, au vorbit vreo două ore, apoi a plecat. Pe soţia sa a trimis-o cu o scrisoare la postul de miliţie din Băiţa prin care-şi anunţa prezenţa în sat. A ieşit apoi din casă trecând pe uliţă, dând bineţe sătenilor sau întrebându-i de una de alta. Oamenii se cruceau şi se întrebau: <Oare au venit americanii de se plimbă Blidaru pe uliţă?>”, mai spune Gheorghe Robescu în materialul publicat.

Au mai durat cinci săptămâni până când au reșit să-l prindă. A fost împușcat lângă casa unei femei, care locuia într-un loc mai izolat.

„A fost o ambuscadă. Casa a fost înconjurată de militari. Vasile Blidaru a ieşit din casă şi a încercat să fugă. A fost împuşcat mortal. Nu se ştie nici azi unde îi este mormântul şi nu credem că se va afla vreodată. După câteva săptămâni de la moartea lui Vasile Blidaru, soţia sa a fost arestată din nou. A fost dusă la Baia Mare, la securitate şi de aici la Satu Mare, unde a fost judecată ca „duşman al poporului" de un tribunal militar”, mai scrie Marmația.

Răzbunarea lui Blidaru

Văduva lui Blidaru a fost condamnată la 10 ani de închisoare, din care a executat patru. În acest timp i-a fost demolată casa din nou, fântâna i-a fost astupată cu pământ, iar pomii tăiați cu securea.

Pe același loc, Floarea Blidaru împreună cu fiul ei cel mic a ridicat din nou gospodăria, unde a locuit până la moarte.

Câțiva dintre cei șase care l-au reclamat pe Blidaru au sfârșit de mâna lui. După ce i-a amenințat cu moartea, pe unul dinter ei l-a împușcat mortal, în timp ce mergea la târg cu căruța.

„L-a somat să oprească dar acesta a sărit din căruţă şi a luat-o la fugă. A tras după el şi l-a ucis”, mai arată autorul. Un altul, ce avea nume identic cu al lui, a primit o bătaie zdravănă, iar un altul a murit de spaimă, tot așteptând să fie împușcat de Blidaru. Un al patrulea a murit tot de spaimă, însă după ce a luat o bătaie zdravănă de la Blidaru.