De unde vine denumirea de „țigan“. Ce statut social au avut nomazii înainte de a migra din India
0Termenul de „țigan”, cum erau numiți odinioară romii, a devenit peiorativ, chiar dacă este folosit în continuare de membri ai comunității. Însă trecutul lor nu a fost mereu astfel. Un istoric arată cu ce se ocupau și care era, de fapt, statutul lor în trecut.
Istoria ne arată că în trecut, înainte de a migra din India, țiganii aveau un statut total diferit față de ce știm noi acum. Meseriile pe care le practicau erau nobile și le aduceau o mulțime de bani. Când s-a petreeut schimbarea aceasta, explică istoricul Cornel Ivanciuc într-un material publicat pe rețelele sociale. El combate teoria istoricilor britanici, conform căreia aceștia erau pe cea mai joasă treaptă socială.
„O infamă pseudoteorie științifică din Marea Britanie a acreditat teza că țiganii erau situați pe cea mai de jos treaptă a castelor indiene, a daliților. Teoria a creat prejudecăți adânci până în ziua de astăzi în societatea britanică”, spune el.
Meseriil le lor le asigura un statut aparte
De altfel, analizând meseriile pe care aceștia le practicau, el mai arată că am putea răsturna complet teoria britanicilor în legăură cu trecutul romilor. „Țiganii sunt aurari, argintari, arămari și fierari. Aceste meserii de elită îi plasează fără drept de apel în casta Vaishya a oamenilor liberi, proprietarilor, negustorilor și a celor ce aveau profesiuni și ocupații cu caracter lucrativ”, arată Ivanciuc, un gazetar maramureșean pasionat al istoriei și călătoriilor.
Cu aceste meserii, mai arată el, romii aveau posibilitatea de a deveni bogați, de a avea un nivel de trai foarte ridicat.
„Un aurar sau argintar are toate șansele să acumuleze bogății, ceea ce îi conferă un statut social înalt, de la nivelul căruia poate să ocupe funcții publice. <Alchimia își are rădăcinile în credințele societăților tradiționale, unde substanțele minerale sunt învestite cu un caracter sacru>, a spus Mircea Eliade în lucrarea <Făurari și alchimiști>”, citează el.
„<Prelucrând materia, făurarii, la fel ca alchimiștii, participă activ la realizarea scopului Naturii. Ei săvârșesc un ritual ce dezvăluie sensul ascuns al Universului>, a mai spus Eliade. Așadar, fierarul are statut de magician. Ca și aurarul și argintarul. Argintul este materia magică a lunii, iar aurul, a soarelui”, completează istoricul despre meseriile țiganilor din trecut.
De la kokalar, la cocalar
Potrivit lui, o altă meserie pe care o practicau în acele vremuri era cea de kokalar, fără nicio legătură cu termenul folosit azi pentru a descrie o persoană fără educație, dar cu pretenții. Meseria de kokalar presupunea prelucrarea fildeșului și era la mare căutare în acele vremuri.
„O altă meserie a elitelor țigănești din India a fost aceea de kokalar, de prelucrare a fildeșului. În libertate, elefantul își folosește defensele pentru a-și procura hrana. Dresat, nu mai are nevoie de ele. Ca atare, fildeșii sunt tăiați pe jumătate, asigurând kokalarului materia primă din care confecționează piepteni, agrafe, catarame, butoni, tacâmuri, casete de bijuterii și pentru farduri, coperți de cărți sacre”, mai descrie istoricul.
„Capătul tăiat al fildeșului era ferecat cu o lucrătură filigranată de aur sau argint și bătut cu nestemate. Exact ca elefantul care nu mai are nevoie de fildeși, așa și kokalarul, în lipsa fildeșului se reorientează pe drumul migrației spre oasele de vită și își pierde statutul, până ce decade la nivelul de cocalar”, completează el.
De altfel, el mai vorbește despre țigani care au fost conducători de oști.
„O serie de tradiții credibile țigănești evocă un epos al unor războaie eroice, în care țiganii comandau oști de viteji și repurtau victorii răsunătoare. Deja unele cercetări avansate acreditează teza că aceștia sunt descendenți ai membrilor castei Kshatriya, a aristocrației războinice. Clanurile războinice ale rajpuților au dominat regiunile distruse de invazia musulmanilor ghaznavizi, respectiv Rajasthan, Punjab și Sindh. Adică exact spațiul din care au migrat țiganii”, mai precizează istoricul.
Migrația țiganilor în Europa și în Americi
Despre migrația romilor spre Europa și America, Cornel Ivanciuc spune că cea mai credibilă ipoteză este aceea că fenomenul ar fi fost determinat de invazia sultanului afgan Mahmud din Ghazni, în India.
„Mahmud a reușit ca între 998 și 1030 să extindă Imperiul Ghaznavid, din nord-vestul Iranului, până în Punjab și Sindh, în subcontinentul indian. În Bizanț ajung cu aproape un secol mai târziu și sub denumirea de athinganoi (de neatins) sunt menționați într-un document din 1054, de pe vremea impăratului Constantin IX Monomahul”, mai arată el.
Apoi explică și de unde vine termenul de „țigan” sau „gipsy”.
„Din Bizanț o ramură va migra în Balcani, iar alta o va lua prin nordul Africii și va intra în Spania, prin secolele XII-XIII și mai departe, în Occident. Cei care vin dinspre Egipt și-au atribuit numele de <egipteni>, de unde etnonimele <gitano>, provenit din <egiptiano> sau <gipsy>, de la <egiptian>. O parte din numele reale tribale țigănești se regăsesc în Occident, respectiv <kalo>, <manush> și <sinthi>”, mai explică el.
Apoi arată că „Sinthi” este singurul nume al țiganilor care evocă locul din care provin aceștia, respectiv, provincia Sindh din India și că, de fapt, „rom” înseamnă „bărbat” sau „soț”. De altfel, cum mai arată el, cuvântul „țigan” nu este depreciativ și este prima lor definire ca popor, în Europa.
Potrivit istoricului, prima atestare documentară a prezenței țiganilor în țările românești datează din 3 octombrie 1385. Documentul evocă faptul că un trib de țigani a fost oferit ca robi de către voievodul Vladislav, al Țării Românești, Mănăstirii Vodița din Mehedinți.
Însă o legendă neacoperită de dovezi certe susține că țiganii au ajuns pe tărâmurile noastre în 1241, în timpul invaziei mongole. Ei ar fi fost întâlniți de mongoli pe drum și angajați ca meseriași. Unii erau rotari, fierari și potcovari, iar cei mai specializați confecționau și reparau căruțele mongolilor.
Se încarcă comentariile...
