Arad: PORTRET / Viorica Popescu. avocat la tribunal, scriitoare acasă (GALERIE FOTO)

Arad: PORTRET / Viorica Popescu. avocat la tribunal, scriitoare acasă (GALERIE FOTO)

Pasionată de literatură, a devenit  scriitoarea cunoscută sub pseudonimul Lia Alb, membră a Uniunii Scriitorilor din România.

PROFIL
Născută. 26 ianuarie 1952, Felnac, judeţul Arad
Studii. Facultatea de Drept din cadrul Universităţii Babeş Bolyai Cluj
Experienţă. Avocat timp de 34 de ani
Familie. Căsătorită, are doi copii


E pasionată de scris încă din liceu, când a colaborat la revista liceului Moise Nicoară, Laboremus, pentru ca mai apoi să scrie ocazional şi în facultate.
„De scris m-am apucat  serios în 1995, iar primul roman l-am publicat în 2007: «Senioria ţărănească». Au urmat  «Între Paşti şi Crăciun», «Altarul de gheaţă», «Alexandru» şi «Maica Anghelina»“, îşi rezumă Lia Alb cariera literară de până acum, fără să omită însă şi piesa de teatru „La porţile lumii“, despre care povesteşte că a şi fost montată pe scena teatrului arădean de către Laurian Oniga. 

Apropierea de biserică
Inspiraţia pentru operele sale vine din întâmplări trăite chiar de familia sa, dar şi din sala de judecată, din experienţa de 34 de ani ca avocat, timp în care a văzut şi auzit multe.
Despre cea mai recentă carte a sa, „Maica Anghelina“, povesteşte că a fost reeditată şi relansată chiar săptămâna trecută la mănăstirea Bezdin, locul în care trăieşte măicuţa.
„M-a bucurat foarte tare succesul acestei cărţi. Pe Maica Anghelina şi Bezdinul le-am descoperit acum vreo trei ani şi am reuşit să atrag atenţia multor oameni cu dare de mână, dar şi a autorităţilor asupra acestei mânăstiri“, mai povesteşte Lia Alb, fericită că, printr-un proiect guvernamental, acoperişul mănăstirii a fost schimbat în totalitate anul trecut. Această experienţă a îndemnat-o să studieze religia şi să se apropie de Dumnezeu: „Am fost crescută de bunicii mei în spirit religios, dar Maica Anghelina şi Bezdinul m-au făcut să îmi doresc să studiez serios religia“.

Avocatură versus literatură
Despre meseria sa, cea de avocat, spune că a ales-o pentru că aşa a vrut ea şi i-a plăcut. „Am spus întotdeauna că tribunalul e o carte deschisă, de unde poţi citi durere, înţelepciune sau mizerie“, explică de această dată avocata Viorica Popescu. Acesta mai povesteşte că nu şi-a dorit niciodată să fie un scriitor între avocaţi şi nici un avocat între scriitori.
„Mă simt foarte obosită de tribunal şi atunci îmi găsesc refugiul în cărţi. În oameni îmi găsesc inspiraţia. Deşi am cunoscut multă mizerie în sala de judecată, nu mi-a pierit dragostea de om“, ne mărturiseşte Viorica Popescu.
Şi meseria de avocat a încercat să o facă tot cu dragoste de oameni. „Am încercat şi avocatura de binefacere. Am avut clienţi oameni simpli, ce aveau nevoie de ajutor, şi dacă am avut ştiinţa şi norocul de a le câştiga cauzele mi-au adus multă mulţumire sufletească“, spune avocata.


Întrebări şi răspunsuri
Care este scriitorul dumneavoastră  preferat?
Din literatura română îmi place foarte mult Marin Preda şi al său „Cel mai iubit dintre pământeni“. Îmi place şi ecranizarea făcută acestui roman. Din teatru, îmi place Luigi Pirandello, în mod special piesa „Să-i îmbrăcăm pe cei goi“.

Dacă ar fi să o luaţi de la capăt, ce aţi alege: literatura sau avocatura?
Aş alege tot avocatura, chiar dacă e o meserie care te uzează îngrozitor. În schimb, mi-aş fi dorit să am mai mult timp pentru citit, aşa că aş aloca mai mult acestei activităţi.


Ce-i place
„Îmi place natura şi după toată încărcătura din tribunal mă simt foarte bine la o plimbare pe Malul Mureşului sau la un drum spre Moneasa“, spune Viorica Popescu.

Ce nu-i place
„Mă supără nedreptatea şi asta îmi dă puterea de a nu fi obosită şi de a continua să îmi fac meseria“, susţine avocata arădeancă.