Pictorul care a dus portretul ţăranului român la New York: „Artiştii români nu sunt sprijiniţi. Trebuie să stea să picteze şi au nevoie de impresari“

Tudor Şerbănescu (59 de ani) este un artist plastic din Teleorman ale cărui lucrări au fost expuse în galerii de artă importante din Madrid, Paris şi New York. După ce a muncit opt ani în Spania pentru a-şi întreţine fiica la studii, s-a întors definitiv în România.

Pictura este un mod de viaţă pentru Tudor Şerbănescu, artist plastic din Teleorman. Pasiunea descoperită pe băncile şcolii generale i-a călăuzit viaţa, chiar dacă pe parcursul anilor şi-a câştigat existenţa din alte activităţi. A fost profesor suplinitor de desen, a lucrat ca decorator la o fabrică de morărit şi a plecat în Spania să facă bani pentru a-şi întreţine fiica la facultate.
 

Pictorul, născut în comuna Nenciuleşti din Teleorman, nu şi-a imaginat niciodată că lucrările sale ar putea ajunge în galeriile de artă de la New York, lucru care s-a întâmplat în această toamnă. Şi totuşi, din pasiune pentru pictură, indiferent în ce etapă a vieţii s-a aflat, n-a renunţat niciodată să studieze singur, să picteze şi să se perfecţioneze. „Pentru mine pictura reprezintă ceva de care sunt foarte legat. Mai mult decât o pasiune. Este un mod alternativ de viaţă. Pictura este legată de existenţa mea şi va fi întotdeauna, până la sfârşit“, mărturiseşte artistul.
 

Tudor Şerbănescu şi-a descoperit pasiunea pentru desen în şcoala generală. Elev al şcolii săteşti din Nenciuleşti, n-a avut parte în primii ani de un profesor de desen care să-i insufle plăcerea de a picta. „La ţară, în şcoala generală, desenului nu i se acorda multă importanţă. Am avut, totuşi, prin clasa a V-a o profesoară de la care am învăţat desenul. Şi acum am imaginea ei în minte, când mi-a arătat cum să desenez. După aceea n-am mai avut profesori de desen calificaţi. La liceu se făcea desen tehnic. A început să-mi placă. După armată am început să mă pregătesc serios, să vizitez expoziţii“, povesteşte artistul plastic.
 

N-a avut şansa să fie admis la Arte Plastice şi, după o primă încercare, a renunţat. S-a înscris la Şcoala Populară de Arte şi a studiat tehnici de pictură acasă, ca autodidact. Prima slujbă a avut legătură cu pasiunea sa: „M-am angajat ca profesor suplinitor de desen la ţară. Aveam sâmbăta liber şi mergeam la Bucureşti la expoziţii. Aşa am început să iau contact cu lumea artiştilor“, îşi aminteşte pictorul.

Prima expoziţie

Pictorul Tudor Şerbănescu a avut prima expoziţie în 1981. „Am expus împreună cu scriitorul Stan Cristea. Eu am venit cu pictură, el, cu grafică. A fost o încurajare pentru mine, o apariţie destul de bine receptată. Am prins gustul, iar încurajările primite, inclusiv în presă, m-au îndemnat să merg mai departe“, mărturiseşte Tudor Şerbănescu. Încet-încet, lucrările sale au început să fie apreciate. La sfatul prietenilor şi susţinătorilor, a înţeles că lucrările trebuie puse în valoare în expoziţii.

„Mie mi se părea suficient că le făceam pentru mine. Am fost sfătuit să particip la expoziţii, tabere de creaţie şi am urmat sfatul apropiaţilor“, mai spune pictorul. A continuat să picteze şi să expună şi după ce s-a angajat ca decorator la o fabrică de morărit şi panificaţie din Alexandria. „Făceam machete de ambalaje, dar organizam şi expoziţii. Întreprinderea mi-a pus la dispoziţie un spaţiu într-o patiserie, unde am început să organizez activităţi culturale“, îşi aminteşte pictorul.

„Aproape de hiperrealism”

În august 2006, artistul român a fost nevoit să plece la muncă în Spania: „A fost un moment în care mi-am zis: «Dacă nu plec acum, nu voi mai pleca niciodată». Şi am făcut-o, din două motive. Pe de o parte, fiica mea trebuia să meargă la Bucureşti, la facultate, şi era din ce în ce mai dificil să o întreţin, începuse deja perioada de criză.  Pe de altă parte, am vrut să văd cum este în Occident, să văd arta de aici, cum se lucrează, cum se pictează, să văd muzee. Una este să vii într-o excursie şi să vizitezi în fugă şi alta e când locuieşti undeva şi întâlneşti artişti, să simţi pulsul, să vezi ce înseamnă cultura occidentală“.
 

A rămas în Spania opt ani, timp în care a muncit şi a continuat să picteze. Şansa i-a surâs pe meleagurile spaniole după ce a intrat în contact cu mai multe persoane din lumea artelor. „La început, am fost la un centru cultural din Madrid şi mi-au programat o expoziţie de grafică. Apoi am cunoscut mai multe persoane care m-au ajutat. Antonio Calderon de Jesus (n.r. – cunoscut critic de artă spaniol), cu care am avut o colaborare destul de lungă şi bună, a fost unul dintre cei care m-au sprijinit. El dorea să cunoască România, iar eu aveam nevoie de o persoană care era în cadrul sistemului, care cunoştea galeriile din Spania. A fost persoana providenţială pentru mine“, mărturiseşte artistul. În Spania l-a cunoscut şi pe Romeo Niram, un pictor de origine evreiască, născut în România,  implicat în mai multe proiecte culturale de promovare a valorilor româneşti şi de creare de legături artistice şi culturale între România, Spania, Portugalia şi Israel. Prin intermediul lui Niram, a ajuns să expună în galerii importante din Spania. 

Pe meleagurile spaniole, artistul român şi-a definitivat stilul. „M-a influenţat Spania. Eu eram în perioada definirii unui stil. În Spania mi-am clarificat ideile, văzând mai multe expoziţii. Am învăţat multe lucruri noi. Ca stil, sunt mai aproape de suprarealism şi hiperrealism“, spune Tudor Şerbănescu.

„Ceva specific românilor”

Artistul a ajuns să fie implicat anul acesta într-un proiect internaţional, după întâlnirea cu promotorul de artă spaniol Gorgonio Sanjuan. „L-am întâlnit la un festival înternaţional de artă plastică la care participau 20 de ţări, printre care şi România. După expoziţia de la Sevilla, el a organizat o altă expoziţie numai cu grupul românilor la Madrid şi mi-a propus să continui colaborarea. Aşa au ajuns lucrările mele la Paris, Stockholm şi New York“, spune pictorul. 

Dintre toate lucrările sale, Tudor Şerbănescu a preferat să trimită la New York un tablou intitulat „Ţăranul“: „Eu am ales lucrarea. Am considerat că ar trebui să fie ceva specific nouă, românilor. Lucrarea a fost expusă anul acesta, în perioada 20-23 septembrie, în galeria de artă Jadite din New York“. 

Pictura „Ţăranul“, expusă la New York

Grafică şi literatură

Pictorul a stat opt ani pe meleaguri spaniole şi a revenit în România definitiv vara trecută. Continuă însă colaborările începute la Madrid şi a adus în România unele dintre proiectele demarate în Spania. „Din Madrid am început un proiect împreună cu un scriitor spaniol, Diego Lopez. I-am ilustrat cu grafică câteva poezii şi ne-am gândit să facem un proiect mai mare. Proiectul se cheamă «Poesia grafica». La ora actuală, 14 poeţi de naţionalităţi diferite, dintre care doi români, sunt implicaţi în acest proiect. Eu le-am ilustrat poeziile. Fiecare s-a prezentat cu cinci poezii, iar eu le-am ilustrat direct pe foaia unde este scrisă şi poezia. Ideea a fost ca desenul să completeze poezia, poezia să complete desenul. Fiecare poet va prezenta proiectul în ţara lui. Am avut o astfel de prezentare la Alexandria“, explică artistul.

„Artistul are nevoie de un impresar”

Tudor Şerbănescu vrea să rămână definitiv în România. Deşi consideră că, spre deosebire de Occident, în România artiştii nu fac parte dintr-o categorie favorizată şi condiţia artistului nu este una uşoară, vrea să continue să picteze în ţara lui. „Artiştii români nu sunt sprijiniţi. Ne lipseşte infrastructura sau ceea ce numim afară «negustorul de artă», persoana care se mişcă, se duce şi aranjează expoziţiile. Artistul trebuie să stea să picteze şi are nevoie de un impresar“, încheie pictorul.