Cine a fost Diegio, controversatul personaj despre care se spune că ar fi încheiat pacea cu romanii
0
Cercetătorii care au studiat aşa numitele tăbliţe de la Sinaia susţin că Diegio a fost o mare personalitate a istoriei Daciei şi i-a urmat lui Decebal la conducere în noul centru de putere. Tot generalul ar fi încheiat şi pacea cu romanii.
În tăbliţele de la Sinaia (n.r. unii cercetători consideră că tăbliţele turnate în plumb relatează în imagini şi într-o limbă necunoscută o cronică a regilor daci), publicate de către Dan Romalo în „Cronică getă apocrifă pe plăci de plumb?“ găsim, potrivit autorului, printre altele, şi referiri la războiul dintre Traian şi Decebal, dar şi la perioada care a urmat.
Mărturii despre Diegio
În tăbliţa numerotată de autorul citat cu 119 găsim un text care face referire la un personaj important, Diegio, considerat de unii cercetători generalul lui Decebal: „KOTOPOLO BOICERO SARMETO CEO, TVTO SO MAIRE BIRYE KOPODU DAVU GETO, SISTASIRO SAR BACERO POESTA DAVA, O SOA ESO DV KPO DACEO BALO SO POSEREPO DICEA BAKO TO ON SARMYGETUSO TO CIMITO KAPISEU DO GO OLO TO DV DAV GETO CEO PORTO NUMYA DEO GEA DAEGIO.“ În traducere tăbliţa spune că: „Marele preot al boicerilor sarmaţilor aceia, împreună cu toţi marii bărbaţi ai cetăţii lui Kopodo a geţilor, Sistasiro a ţinutului Bacero Poestadava s-au dus la înţeleptul Decebal cu stăruinţă zicând să-l ia înapoi la Sarmigetusa pe mortăciunea de Kapiseu, în locul lui la cetatea ce poartă numele divinei (zeiţei) Geea (să-l pună pe) Daegio“.
Din textul de mai sus înţelegem că un grup de oameni de vază ai timpului s-au dus la Decebal şi i-au cerut să-l numească la cetatea care purta numele zeiţei Geea pe Diegio. Pentru autorul tăbliţei era evident care era cetatea în cauză, pentru cei care citim astăzi acest text lucrurile nu sunt aşa clare.
Numirea lui Diegio ca mare preot
„Dacă ne orientăm după locul în care se găseau cei care au cerut înlocuirea lui Kapiseu cu Diegio, atunci putem presupune că cetatea cu pricina era situată între ţinutul sarmaţilor (“sarmeto” poate fi considerat o variantă pentru “sarmato”) situată la est de Nistru, cetatea lui Kopodo sau Korpodo situată pe Dunăre în zona localităţii Cernavoda şi Poestadava situată pe râul Nipe (Ialomiţa). Anticipând, se poate preciza că cetatea cu pricina este numită într-o altă tăbliţă de la Sinaia cu numele SARGEDAV, ceea ce ar proveni din SAR GEA DAV adică A ŢĂRI (sau DOAMNEI) GEEA CETATE. Pe harta lui Ptolemeu este indicată cetatea Zargedava situată pe malul stâng al Siretului, în amonte faţă de Tamasidava care poate fi localizată în apropierea municipiului Bacău“, apreciază prof.univ.dr. Viorel Ungureanu
Potrivit lui Ungureanu, placa conţine în cele două colţuri de jos imaginile din faţă şi din profil ale lui Diegio. „Placa mai conţine un text incizat, greu de descifrat, în partea din dreapta jos se poate distinge, totuşi, textul DACIKO LO PIEHIO cu înţelesul «dacii îl iubesc». În zona centrală a plăcii se poate observa corectarea prin supraimprimare a unui “U” peste un “A” greşit introdus (în expresia DU DAV GETO), ceea ce dă unele indicaţii despre modul de realizare a plăcii, adică prin imprimare pe foi metalice subţiri, care nu permite corectarea fără a lăsa urme“, consideră Ungureanu.
Tăbliţa numerotată cu nr.22, aduce, potrivit lui Dan Romalo, informaţii interesante despre personalitatea lui Diegi, legată de încheierea păcii cu generalul roman Fuscus, capturat de către daci. Textul original are următorul conţinut: DACIBALO DIY CEREN CEA KE FUSKO SERUTO. DACIBALO SIORO METO SO DIEGIO ACEAO SO PACEO. DIEGI CE HOY CAPO RUMUAO SO KANOS KARO, TUTASO DACEO TRESET. In traducere, textul are următorul înţeles: „A lui Decebal cerere (a fost) ca Fuscus să fie legat (închis). Decebal cu îngrijorare s-a întâlnit cu Diegi ca să discute despre pace. Diegi, care capul romanului cu câinii îl tortura, pe toţi dacii i-a speriat“.
Unele evenimentele dramatice care au avut loc în timpul şi după moartea lui Decebal sunt descrise în tăbliţa numerotată în lucrarea lui Romalo cu cu 28. Potrivit autorului, confirmă faptul că Diegio era mare preot la Poestadava. Textul principal are următorul conţinut: DACO ARMOS SONTO DUSACEO. SIO ROTOIPANO FACTO DU JEOIU CO SOA BIR GEL A SOMO CIROA, SO GhILA COSA CEO BORUSA BACERA CASERO CO DACO ARMOSA.În traducere se obţine: Armata dacilor a fost copleşită. Ai săi luptători (trupe de gardă) au făcut de vii cu corpul lor zid marelui conducător, a sa ascuţită sabie ce a străpuns căpetenii s-a frânt (odată) cu a dacilor armată.
Textul imprimat în partea de mijloc are următorul conţinut: ONDO TIS DAEGi DIGIO KE LO SOA MATO POESTA
DAVO GhIJO MISA COROLA POEST ZABELO –V-+++M+P (plus alte simboluri cu semnificaţie incertă). În traducere: „pe valurile Tisei, Daegi, conducătorul care era marele preot al Poestei Davo de nevoie (obligat) a pus coroană peste zeul războiului…..“
Tăbliţa care vorbeşte de încheierea păcii cu romanii (dreapta)
După moartea lui Decebal, în noile condiţii create, Diegio, cel care îi tortura pe romani cu câinii, a fost nevoit să încheie, pace cu romanii. Din tăbliţa numerotată de Romalo cu nr.6 aflăm despre ceremonialul încheierii păcii: DITECE NOSTEO DACEO TO CEO RUMUNU SO STOP TO ACIE ON POSEREA. NOSTEO DACEO SO RO MESO AO SO SARMIGETUZO SO KOTOPOLO BOICERO SO LISTO DEGIO PACEO DIY FISE UN BISYKO AD SAIYO ZABELO. TRASO DIEGI XILIARKYU CETA SUROVADO. În traducere: „Ziceţi dacilor noştri că acei romani au oprit atacurile. Dacii noştrii cu Ro (zeul suprem) au mers la a lor Sarmigetusă cu marii preoţi ai boicerilor să asculte pacea lui Diegi căreia i s-a facut un altar alături de Zabelo. Din însărcinarea lui Diegi, hiliarhul cetei de trâmbiţaşi“. Potrivit lui Viorel Ungureanu, „Diegio a fost cel care a încheiat pacea cu romanii. Nu se pomeneşte nimic despre alţi conducători daci, această situaţie ar fi normală după moartea lui Decebal“.
Textul original al plăcuţei cu nr. 121 spune: DITECE NOSTEO DACEO SO TO BALO DIEGEO PRINDERO TO CEO ON SOLE TO LE RUMYNIOSO + DOMICIO KOSEDO SOY. ARMOSO STOPI TO DI ONCERESO DE GINO TU CEO PRICILO NOE ASON DIO SO PIO GIE ZEROTA TO PIO ACENO POSERA NOSTIO DACEO TRASO+ PETOSIO. Prin traducere se poate obţine următorul text: „Ziceţi dacilor noştri că (dacă) Balo Diegeo îl va prinde pe oricine pe pământul romanilor, + cu moartea pedepsit (tăiat) va fi. Armata a încetat să lupte, din acest motiv, măgarii noştrii (sau vitele) care se adăpau acolo, dacă vor continua să se adape, vor încălca ale noastre dacice obligaţii (sarcini sau îndatoriri) + Petosio“.
Tăbliţa nr. 121: Diegio cere respectarea păcii cu romanii (dreapta)
„Ceea ce este remarcabil numele lui Diegio este precedat de titlul «Balo», tot aşa cum regele cunoscut în istorie cu numele de «Decebal» în textele de la Sinaia apare des sub forma Dace Balo sau Daceo Balo ceea ce poate însemna Balo al Daciei. Însă semnificaţia cuvântului «Balo» este greu de găsit, ar putea însemna şarpe sau balaur, adică Daceo Balo ar putea însemna «şarpele» sau «balaurul» Daciei“, apreciază Viorel Ungureanu.
„După războiul din 106 d. Ch. cu romanii, nu mai era posibilă rămânerea lui Diegio la Sarmigetusa şi nici la Poestadava care, fiind situată pe Nipe (Ialomiţa), era expusă atacurilor romanilor. Ca urmare alegerea Sargedavei situată într-o zonă greu accesibilă pentru romani ca un nou centru politic administrativ pare de înţeles“, concluzionează Ungureanu.
Despre tăbliţele de la Sinaia
„Somnul“ specialiştilor în istorie veche şi arheologie din România a fost tulburat în 2003, când a apărut lucrarea citată mai sus, semnată de Dan Romalo. În prefaţa lucrării, Alexandru Suceveanu scrie că: „cel mai important argument privind autenticitatea pieselor îl constituie concluzia logică a autorului, după care dacă e vorba totuşi de falsuri şi falsificatori, aceştia trebuie să fi fost absolut geniali. Şi, când îi împărtăşim domnului Romalo această concluzie, ne referim numai la o remarcabilă familiaritate a acestor falsificatori cu textele antice (în principal Cassius Dio), ci, mai cu seamă, la introducerea tuturor acestor date într-un system lingvistic coerent, aşa cum caută să ne asigure autorul. Căci, desigur una este să falsifici una, două piese, alta este să procedezi la alcătuirea unei mini-biblioteci de plumb, în scopuri care rămân deocamdată greu de descifrat“.
Una dintre legendele care circulă despre tăbliţe spune că, atunci când s-au săpat temeliile castelului Peleş, s-au găsit sute de tăbliţe din aur. Înainte să fie topite (nu ştim din ce motive şi la ordinal cui), au fost reproduce în plumb. De la regale Carol I ar fi ajuns la Mănăstirea Sinaia. De peste un secol, plăcuţele sunt depozitate în subsolurile Institutului de Arheologie din Bucureşti. (Articol scris de NICU NEAG)
Citiţi şi:
Legenda lacului fără fund din Munţii Şureanu: un monstru îi trage pe înotători sub apă
Se încarcă comentariile...
