Cariera uriaşă de la Roşia Poieni, craterul săpat în munte care se vede din satelit. Anual, de aici se extrag 5.000 de tone de cupru
0Apusenii au, pe lângă potenţialul turistic, şi unul economic foarte important. Aici se află unele dintre cele mai mari zăcăminte de aur şi cupru din Euopa. Cuprul este exploatat la Roşia Poieni, lângă Roşia Montană, de aproape 40 de ani. Aici, în Dealul Piciorului, s-a construit o uzină şi s-a săpat un munte de unde se exploatează anual milioane de tone de material.
Uzina şi cariera de pe muntele de aproape 1000 metri altitudine dintre Roşia Montană şi Lupşa au fost un alt proiect megalomanic al economiei planificate din perioada comunistă. Sate întregi au dispărut pentru a face loc acestor investiţii şi, mai ales, iazului de decantare a sterilului de la Valea Şesii. Cu toate acestea însă, explotarea minieră de suprafaţă a dat de lucru la mii de oameni din zonă. Pe vremea comunistă circa 5.000 de persoane lucrau la Roşia Poieni. În prezent numărul acestora este de 10 ori mai mic.
Explotarea efectivă a carierei a început în anul 1978, iar producţia de cupru a demarat în 1983. Este cel mai mare zăcământ diseminat de cupru şi aur din România, rezervele sale reprezentând 65% din totalul cantităţii de cupru din ţară. Este estimat la 900.000 de tone, lucru care permite continuarea exploatării pe o perioadă de cel puţin 20 de ani. Mina produce minereu din care se pot extrage aproximativ 5.000 de tone de cupru pe an, fiind exploatată de compania de stat Cupru Min.
Cariera are forma unei pâlnii cu o adâncime de 360 de metri, respectiv 24 de trepte a câte 15 metri înălţime fiecare. Această distanţă de drum în spirală pe care se ajunge până în fundul gropii cu ”lei mecanici” parcă nu se mai termină. De sus, maşinile de zeci de tone par jucării. Abia jos, lângă ele, când ajungi să îţi compari înălţimea cu diametrul roţilor mastodonţilor de fier, îţi dai seama că tu eşti de fapt furnică. Cantitatea de zăcământ care se exploatează aici a făcut ca la Roşia Poieni să fie folosite cele mai mari utilaje de transport, săpat şi încărcat din România.
Cariera într-o imagine din satelit. Foto: captură maps.google.com
Unele dintre acestea pot transporta la o singură cursă peste 100 de tone de minereu. Maşinile uriaşe au computer de bord care arată tot timpul ce încărcătură se pune în basculă şi care este consumul de combustibil. Exploatarea produce, pe lângă cupru, milioane de tone de rocă seacă neinteresantă economic. Aceasta trebuie degajată din crater şi este vărsată peste marginea carierei, în trei halde. Cei trei noi munţi, care modifică geografia locului, deşi lipsiţi de condiţiile necesare vieţii, s-au îmbogăţit în ultimii trei ani cu o vegetaţie atipică zonei: mesteceni şi ciulini. Suprafaţa uriaşă a carierei face ca această să fie vizibilă chiar şi din satelit.
Imaginea apocaliptică a iazului de decantare de la Valea Şesii. Din satul Geamăna a mai rămas în picioare doar biserica
La finalizarea procesului de producţie în uzină rezultă un steril foarte poluant care este transportat câţiva kiloemtri până la iazul de decantare de la Valea Şesii. Petru amenajarea acestuia a fost strămutat satul Geamăna. În prezent, iazul are o imagine apocaliptică şi este menţinut în limite aproximativ normale în privinţa protecţiei mediului doar prin funcţionarea continuă a uzinei din Dealul Piciorului şi prin vărsarea zilnică în apele acide a zeci de tone de var. Cupru Min SA este o companie de stat al cărei principal obiect de activitate îl constituie extracţia de minereuri metalifere neferoase. Activitatea principală a societăţii este extracţia şi prepararea minereurilor cuprifere din zăcământul Roşia Poieni, cu valorificarea concentratului cupros şi a metalelor preţioase. În 2014, exploatarea minieră a avut un profit de circa 6 milioane de lei, pentru 2015 estimându-se obţinerea unui plus în activitate de aproximativ 1,5 milioane de lei. Uzina are o capacitate de prelucrare de 2 milioane de tone de minereu pe an.
În decursul ultimelor 10 ani, au existat mai multe încercări de privatizare, dar toate au fost un eşec. Viitorul companiei de stat depinde doar de investiţii masive în retehnologizare şi protecţia mediului. Specialiştii estimează un minim necesar de 50 de milioane de euro, bani pe care statul nu a arătat că este capabil să îi investească în explotarea minieră din Apuseni.
Citiţi şi:
Legenda lacului fără fund din Munţii Şureanu: un monstru îi trage pe înotători sub apă
Se încarcă comentariile...
