Alba Iulia: Portret. Sorin Porumbariu, şoferul expert în preparate culinare

Sorin Porumbariu ştie că roata trebuie să se învârtă ca să-şi câştige existenţa din meseria aleasă. Şi o face să se învârtă, că-i place să fie mereu la volan, pe şosele. Iar când nu conduce, e acasă, lângă aragaz. Este bucătarul şef al familiei.

Împuşcat la revoluţie

De când era mic, Sorin Porumbariu se visa la volan, stăpân pe cai putere, să circule pe şoselele României, să vadă ţara, lumea, să fie liber. Năzuinţa după libertate l-a făcut să iasă în stradă la Revoluţie. Actul de bravură, de curaj l-a costat o amintire deloc plăcută, a fost împuşcat în cot, în mâna dreaptă. Avea pe-atunci 16 ani şi locuia în Cugir.
“Ţin minte că am mers la alimentară şi m-am aşezat la coadă, la pipote. Că aşa era pe-atunci, stăteai la coadă ca să mănânci tacâmuri sau pipote. Şi a venit valul de oameni din fabrică, de la uzină. Aveam nişte prieteni în faţa mulţimii, m-au chemat cu ei”, a spus Sorin Porumbariu. Tânărul îşi aminteşte în detaliu şi ce a urmat. “M-am dus cu prietenii, iar când am ajuns la poliţie, lîngă blocul de fete, a început măcelul. Am aruncat cu sticle în sediul poliţie, le-am întors maşinile. La un moment dat, un miliţian a sărit pe geam, afară.  Au tăbărât pe el vreo cinci inşi, l-au dat grămadă. Am mers şi eu să văd ce e acolo. Miliţianul, aflat la pământ, a scos pistolul şi a început să tragă, de jos în sus. Unul din gloanţe m-a nimerit în cot”, îşi aduce aminte Sorin. Din fericire, a scăpat ieftin, cu o rană uşoară. Nu-i pare rău de ce s-a întâmplat atunci, ar ieşi şi acum în stradă, dacă ar fi cazul.
Sorin regretă că lucrurile nu s-au schimbat prea mult în bine. “Toţi cei care au dus-o bine înainte de 1989, au şi acum tot ce le trebuie, iar amărâţii de-atunci sunt amărâţi şi acum”, crede el.

A luat drumul Italiei

Anii de după revoluţie nu au fost uşori pentru Sorin. A ajuns ce şi-a dorit - şofer, s-a însurat, are o familie minunată, dar nu e deloc simplu să-ţi asiguri un trai decent în România, afirmă cu dezamăgire. La un moment dat a fost nevoit să plece în Italia, la muncă. A lucrat cinci ani acolo, în construcţii. Ar fi rămas în Italia, pentru că “banii au acolo altă valoare, iar statul îi respectă şi ajută mult mai mult pe cetăţeni decât la noi în ţară”, după cum spune albaiulianul. Soţia sa a vrut, însă, să se întoarcă acasă. Se descurcă cum poate, din pensia de rănit în Revoluţie şi salariul de şofer. Dar e optimist. “Important e să fim sănătoşi şi să avem ce pune pe masă”, spune Sorin, un şofer mai aparte, cu reale înclinaţii spre arta culinară. Plăcerea de a găti a moştenit-o de la părinţi. Spune că bucătăria nu are pentru el secrete. Acesta a adăugat la propriul “portofoliu” culinar reţete şi tentantele specialităţi italieneşti precum paste sau pizza, învăţate pe vremea când lucra printre “macaronari”. Pe scurt, Sorin Porumbariu e un tip obişnuit, un om căruia îi place să “şofeze” şi să gătească, e fericit când îşi vede familia fericită.

Ce te-ar face să fi mulţumit ?
S.P.:“Să nu mai am datorii la bancă. Mi-am cumpărat apartamentul şi ratele la bancă mă omoară. Plătesc de acum încolo, lunar, încă vreo 30 de ani. Mi-ar place să trăiesc liniştit, decent, din salariul pe care-l câştig. Nu-mi trebuiesc palate şi minuni, doar să nu mai duc grija zilei de mâine, să am ce le pune pe masă copiilor şi să pot să ies cu familia, o dată pe an, într-un concediu”.

Ce sfat le-ai da celor care conduc ţara?
S.P.: “În primul rând să asigure tinerilor un loc de muncă, pentru că tinerii nu prea muncesc decât la negru. Şi să nu mai vândă ţară, că au vândut aproape tot. Nu mai sunt fabric unde să lucreze omul, iar agricultura e la pamânt. La ţară nu au mai rămas decât bătrâni amărâţi, cu pensii de doi bani”.

Ce-i place: “Îmi place omul de cuvânt şi sinceritatea. Respect omul corect, care face ce promite. Mă simt excelent în compania prietenilor care ramân lângă tine şi la nevoie, nu doar la bine. Îmi place mult să călătoresc, să văd lumea să ies în natură”.

Ce nu-i place: “Mă supără că oamenii nu se mai respect unul pe celălalt, ca să nu mai vorbim de respectul faţă de vârstnici. Din păcate, multora dintre tinerii zilelor de azi le lipsesc cei şapte ani de acasă. Nu-mi place că România e ţara tuturor posibilităţilor când e vorba de aspecte negative.”

Profil
Născut: 4 aprilie 1974, la Cugir
Educaţie: studii medii
Meseria: şofer
Starea civilă: căsătorit, 2 copii