Universităţile şi telelucrătorii

Prof. dr. ing. Radu Munteanurectorul Universităţii Tehnicedin Cluj-Napoca

Secole de-a rândul, omul a lucrat într-o concepţie ce părea veşnică, dar observăm că un neologism câştigă din ce în ce mai mult teren în domeniul activităţii umane, schimbând opinia tradiţională despre angajat şi muncă.
Este vorba de "teleworking". Pe baza acestui concept, calculatorul şi mijloacele de comunicaţie au făcut posibilă flexibilizarea locului de muncă şi apariţia lucrătorilor "nomazi" ce constituie o telecomunitate de specialişti în sens virtual. "Telelucrătorul" este o persoană care lucrează acasă tot timpul sau parţial, pe bază de contract, semiangajat sau liber profesionist, legal sau ilicit. În acest sens, "teleworking-ul" apare ca un element al societăţii informaţionale cu mari implicaţii tehnice, economice, sociale, psihologice etc., ce promovează natural estomparea frontierelor dintre state. Noul concept încurajează lucrul flexibil (Flexible Working), departe de firmă, dar apar şi fenomene concentrative după cum demonstrează experienţa firmelor American Express şi Dell, care au integrat în centre zonale telelucrătorii dispersaţi pe un larg areal geografic. Sigur, comutarea virtuală a activităţii poate fi dictată şi de facilităţile fiscale oferite de anumite zone geografice (offshore), iar profesionistul devine "nomad", lucrând oriunde se află la un moment dat, prin reţeaua internet. În viitor este posibilă apariţia unor telecentre zonale pentru cei care nu vor lucra acasă sau la sediul firmelor. Ele vor aparţine unor telecomunicaţii virtuale care vor promova accesul la distanţă de tip "front office" şi "back office", generând o serie de modificări funcţionale în toate domeniile de activitate. Dar concentrarea grupurilor de lucru dispersate la nivel global poate conduce la avantajul lucrului de tip "24 de ore din 24" prin ştafeta fusului orar. Sigur, fabricile virtuale, companiile virtuale sau chiar oraşele virtuale vor fi realităţi frecvente în următorii 3-5 ani. Din alt punct de vedere, reţelele electronice deschise (Open Electronic Networking) vor genera o presiune asupra costurilor şi a calităţii serviciilor în contextul unei economii virtuale de reţea, în care telecomerţul devine elementul esenţial. Avantajele "economiei de reţea" se răsfrâng atât asupra companiilor, cât şi asupra individului. Astfel, productivitatea va creşte în condiţiile de stabilitate a unui personal condus prin mijloace flexibile, echilibrul dintre serviciu şi familie va câştiga prin umanizare, iar activitatea comunităţii va evolua în forme şi conţinut. Nu în ultimul rând, "teleworking-ul" va influenţa traficul rutier, aerian şi poluarea, oferind totodată oportunităţi de lucru din ce în ce mai mari, chiar şi pentru persoanele handicapate.
Ne punem întrebarea dacă societatea noastră este pregătită pentru această eră informaţională care şterge diferenţa dintre "homo faber" şi "homo sapiens". Un răspuns ar consta şi prin faptul că aproape 7.000 de tineri absolvenţi de facultate din România activează în universităţile americane şi europene sau la marile companii de calculatoare şi telecomunicaţii: IBM, Texas Instruments, Microsoft, National Instruments, Motorola, Northern Telecom, ITT, Matra, Siemens, Ericsson şi multe altele...