Un român care a luptat în Ucraina a răspuns curiozităților internauților. „Voluntarii au un moral bun, dar sunt frustrați de anumite decizii venite de sus”

Un român care a luptat 1 an și 8 luni pe frontul din Ucraina a răspuns joi, 29 octombrie, întrebărilor celor curioși despre viața pe câmpul de luptă și a demontat mai multe zvonuri. 

Foto: Shutterstock

Persoana, care a ales să nu-și dezvăluie identitatea, a luptat în mai multe localități din Ucraina.

„Salut! Un amic mi-a propus să fac asta aici. Here I am. Am fost pe front timp de 1 an și 8 luni, cumulat, în mai multe localități de pe teritoriul Ucrainei. AMA (din engleză, «Ask Me Anything» – «Întrebați-mă orice»).

Nu voi da detalii legate de identitatea mea, unitatea în care am servit, locații exacte, evenimente curente, numere de personal, fie combatant sau logistic, date exacte sau orice fel de informații care pot periclita siguranța colegilor mei sau a mea ori succesul operațiunilor aflate în desfășurare.

Îmi cer scuze în prealabil pentru întrebările la care nu voi putea răspunde, deși voi încerca să răspund la toate”, a transmis acesta, pe Reddit.

De ce a plecat românul pe front

Întrebat de ce a decis să meargă pe front, acesta a spus că a fost o „oportunitate excelentă” și că era singura profesie pe care o cunoștea. Într-un alt comentariu, a precizat că are pregătire de forțe speciale.

De asemenea, acesta a oferit detalii despre armamentul pe care l-a folosit pe front. Potrivit propriilor declarații, a avut în dotare, pe rând, o pușcă AK-74 în stare uzată, o variantă modernizată de ruși a aceleiași arme și o pușcă Haenel 556, echipată cu LAM, T1 și amortizor.

Întrebat dacă arma era proprietatea sa sau îi fusese repartizată, românul a precizat că aceasta aparține statului, însă el o folosește și este responsabil pentru ea.

Acesta a mai spus că a păstrat legătura cu foștii camarazi, cu care discută despre lucrurile care pot fi dezvăluite și se joacă pe PC.

Întrebat despre ce a luat cu el înainte să plece pe front, a spus că și-a pregătit bagajul cu obiecte personale, haine, bani, un ceas și două cărți.

„Pachete de tutun Golden Virginia verde, pastă de dinți, filtre, foițe, boxeri, ciorapi, euro, dolari, un ceas Seiko automat, două cărți, documente și alte lucruri. Te prezinți în Polonia după ce ți-ai predat deja CV-ul. Nu m-am dus de nebun, aveam contacte și colegi deja”

Acesta a spus că a beneficiat de condiții bune, fiind într-o unitate cu mulți militari occidentali, care primea ajutor extern și avea contacte prin care obținea echipamente suplimentare.

„Cel mai mult mă afectează lucrurile legate de animalele”

Întrebat despre cea mai neagră zi pe front, românul a mărturisit că nu toate operațiunile se desfășoară conform planului și că, uneori, nu toți camarazii cu care a legat prietenii se mai întorc.

„Nu toate operațiunile se desfășoară așa cum ne dorim. Și, de multe ori, când lucrurile nu merg așa cum ne-am dori, nu se întorc toți cei cu care ai legat prietenii.

Dar, la nivel strict personal, cel mai mult mă afectează lucrurile legate de animalele de companie și, mai ales, de câini. În special atunci când nu sunt evacuați și îi auzi plângând printre dărâmături. Atunci mi se rupe sufletul în asemenea hal, încât pur și simplu nu pot duce așa ceva.”

Acesta a primit și întrebări despre viața alături de soldații ucraineni. Potrivit acestuia, voluntarii au un moral mai ridicat.

„Voluntarii au un moral bun, dar sunt frustrați de anumite decizii venite de sus. Na, ca în orice conflict. Cei adunați să lupte au un moral mai scăzut, dar eu nu prea am dat de ei. Nu mă pot pronunța, iar ceea ce aș putea spune s-ar putea să nu fie nici adevărat, nici relevant.

Unitatea în care am fost nu avea prea mulți ucraineni în componență, ci doar câțiva care erau fluenți în engleză și ceva mai bine antrenați. Altfel, nu le păsa deloc de unde sunt. În schimb, erau recunoscători că sunt acolo.”

Într-un alt comentariu, acesta a spus că printre militarii ucraineni se numără mulți recruți și rezerviști, pentru care afirmă că simte compasiune.

„Sunt mulți conscripți și rezerviști, mi-e milă de ei. În cea mai mare parte, trebuie să mențină o poziție. De împins, împingeam noi și alte unități profesioniste, voluntare.”

Are Ucraina are vreo șansă în fața Rusiei?

Întrebat de un internaut dacă Ucraina are vreo șansă în fața armatei ruse dacă SUA oprește livrarea de ajutoare, acesta a răspuns negativ.

„Șansă la ce? Să luăm totul înapoi? Nu. Indiferent de ajutor. Să ținem linia? Da.”

Acesta a mai spus că, dacă românii ar ajunge să fie chemați la luptă, în ciuda prezenței trupelor NATO, situația ar fi devenit extrem de gravă.

„Voi nu vă faceți nimic. Noi ne luăm câteva cartușe de țigări, ne îmbrăcăm și mergem unde e nevoie. Dacă ajung să vă cheme pe voi, deși suntem noi aici, cu tot NATO în spate, s-a împuțit treaba rău.

Vă faceți provizii, ascultați de autorități. Vedeți unde sunt adăposturile. Nu ne panicăm, nu umplem străzile și autostrăzile, că și așa nu avem.”

Întrebat despre nivelul de pregătire al armatei ruse, el a spus că sunt „diferențe imense în funcție de unitate și experiență”.

„Nu vrei să dai de trupele lor de operațiuni speciale, de infiltrare și sabotaj. Sunt on par (n.r. la egalitate) cu echivalentul vestic în ceea ce privește antrenamentul, echipamentul etc. Dar dai și de un nea Caisă la 55 de ani, cu o căciulă murdară, într-o groapă în pământ.”

„Țintele sunt mai mereu de natură militară”

Întrebat dacă a avut ocazia să vorbească direct cu militari ruși capturați, românul a spus că a discutat cu aceștia despre subiecte cotidiene, adăugând că nimeni nu era interesat de discuții politice sau contradictorii.

„Prizonierii, tare simpatici. Am discutat cu ei despre alte lucruri: motociclete, jocuri pe calculator, țigări. Nimănui nu-i arde de politică și discuții contradictorii. Și, oricum, degeaba îl întrebi ce crede sincer pe unul cu mâinile legate, când tu ai arma în mână.”

Întrebat despre discrepanțele dintre relatările din presă și realitatea de pe front, românul a explicat că multe dintre țintele militare și obiectivele de infrastructură lovite nu sunt făcute publice.

„Știi când se raportează că au fost bombardate doar locuri de joacă, blocuri și supermarketuri? Țintele sunt mai mereu de natură militară sau infrastructură. Dar nu poți raporta acele strike-uri, pentru că nu vrei să le dai rușilor un raport privind pagubele provocate.

Deci presa poate să vorbească liber doar despre accidente și victime colaterale, care sunt adevărata tragedie a unui război. Nu despre țintele reale care au fost lovite, nu despre ce s-a distrus și reprezintă informații utile pentru ruși.”