Tensiunile sociale si problemele de mediu ameninta echilibrul planetar

Primavara trecuta, conferinta ONU de la Monterrey a incurajat tarile sarace sa se dedice imbunatatirii politicilor lor si a proceselor de guvernare. Tarile bogate au promis, in schimb, ca vor spori

Primavara trecuta, conferinta ONU de la Monterrey a incurajat tarile sarace sa se dedice imbunatatirii politicilor lor si a proceselor de guvernare. Tarile bogate au promis, in schimb, ca vor spori programele de asistenta si vor deschide pietele lor pentru produsele din tarile in curs de dezvoltare. Conferinta mondiala privind Dezvoltarea Durabila care va incepe saptamana viitoare la Johannesburg ne ofera sansa sa transformam acele cuvinte in fapte. Noul Raport asupra dezvoltarii in lume 2003 al Bancii Mondiale arata ca in urmatorii 50 de ani populatia lumii ar putea creste cu 50%, ceea ce inseamna ca va ajunge la noua miliarde de oameni. Produsul Intern Brut mondial ar putea creste de patru ori, atingand 140 trilioane de dolari. Acestea sunt date extrem de importante - in contextul tendintelor actuale din productie si consum, tensiunile sociale si problemele de mediu ameninta sa deturneze eforturile de dezvoltare si sa erodeze standardele de viata, daca nu avem grija sa cream politici si institutii mai bune. Daca ramanem pe drumul pe care am pornit, semnele nu sunt foarte incurajatoare. Pana in anul 2050, productia mondiala de dioxid de carbon va fi de trei ori mai mare, in timp ce noua miliarde de oameni - cu trei miliarde mai multi decat in prezent, provenind mai ales din tarile in curs de dezvoltare - vor fi conectati la sursa de apa a pamantului. Intre timp, necesitatile de hrana vor fi duble, o perspectiva sumbra pentru Africa, unde productia de hrana curenta a fost depasita de ritmul cresterii populatiei. Toate acestea - intr-o lume unde sunt amenintate de extinctie 12% din speciile de pasari si o patrime din speciile de mamifere. La nivel global, 1,3 miliarde de oameni traiesc in tinuturi dificile - zone aride, mlastini si paduri -, care nu le pot asigura existenta. Pentru prima data in istorie, pana in anul 2050, in orase vor trai mai multi oameni decat in zonele rurale. Fara o planificare atenta, tensiunile create de imigratie si migratia populatiei pe glob vor duce la noi nemultumiri sociale si la o concurenta disperata pentru resursele deja imputinate. Si totusi aceste tendinte aduc si oportunitati, daca liderii mondiali vor lua decizii indraznete in urmatorii 10-15 ani. Cea mai mare parte a bunurilor sociale si de infrastructura - locuinte, magazine, fabrici, drumuri, electricitatea si aprovizionarea cu apa - de care vor avea nevoie numarul crescand de oameni nu exista inca. Daca liderii lumii imbunatatesc standardele si iau decizii care sa ii implice si pe cei afectati, exista sanse mari ca aceste noi bunuri sociale create sa nu aduca cu ele si noi dezechilibre la nivel social si ecologic. Trebuie sa ne straduim sa atingem Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului: harta lumii in 2015 trebuie sa arate ca saracia a fost redusa la jumatate. Ce insemna aceasta pentru oamenii obisnuiti? Nevoile de baza ale oamenilor - adapostul, hrana si imbracamintea - vor putea fi satisfacute cu usurinta. Speranta de viata ar creste la 72 de ani in tarile cu veniturile cele mai scazute, comparativ cu 58 de ani, cat este in prezent. Numarul de copii care mor inainte de a atinge varsta de 5 ani ar scadea dramatic, iar numarul de oameni care pot sa scrie si sa citeasca s-ar ridica la aproape 95%. Desigur, aceasta crestere economica dramatica ar prezenta si potentiale enorme riscuri de mediu. Cele mai mari riscuri de acest fel exista acum in tarile in curs de dezvoltare. Dat fiind ca natiunile bogate sunt si cele mai mari consumatoare ale resurselor noastre comune, ele au o responsabilitate speciala in a ajuta lumea in curs de dezvoltare sa abordeze aceste riscuri. In acest context, societatea civila poate actiona ca voce a intereselor diverse si poate monitoriza in mod independent performantele institutiilor publice si private. Un sector privat responsabil, sprijinit de un guvern bun, trebuie sa creeze stimulente pentru companiile care isi vor urmari atat propriile interese, cat si obiective de mediu si sociale. Nu in ultimul rand, comunitatea internationala trebuie sa lucreze in parteneriat in probleme critice, precum modificarea climei si biodiversitatea. Daca protejam cu intelepciune resurse-cheie ca mediul si stabilitatea sociala, vom atinge rate de crestere esentiale pentru reducerea saraciei intr-un mod durabil. Ar fi o imprudenta din partea noastra sa atingem cu succes Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului in anul 2015, dar sa ne confruntam in anii care vor veni dupa 2015 cu orase haotice, rezerve de apa pe sfarsite, emisii sporite, si cu mai putine terenuri cultivabile decat avem in prezent.