Taxele in cer, protectia sociala la pamant

Criza locurilor de munca a devenit principala sursa de ingrijorare a romanilor. Motivul este simplu. Cine isi pierde slujba cu greu mai gaseste alta. Iar daca proaspatul somer e trecut de prima

Criza locurilor de munca a devenit principala sursa de ingrijorare a romanilor. Motivul este simplu. Cine isi pierde slujba cu greu mai gaseste alta. Iar daca proaspatul somer e trecut de prima tinerete, sansele lui de a se reactiva sunt practic nule. O asemenea situatie lasa tot mai multe persoane fara mijloace de subzistenta. Saracia si mizeria sporesc nemultumirile populatiei, care pot duce la adevarate explozii sociale, cum s-a intamplat nu de mult in Argentina. De ce nu au romanii unde sa lucreze? Principala cauza este neintelegerea rolului intreprinderii, care nu este - asa cum mai cred guvernantii nostri - un mijloc de protectie sociala, ci o sursa de profit. Zeci de mii de oameni au fost tinuti in intreprinderi de stat ineficiente numai pentru a li se da niste bani sa nu moara de foame. Locuri de munca fara vreo justificare economica exista si in prezent, dar mai putine decat in trecut. Pentru ca ceea ce nu au fost capabili sa realizeze guvernantii a facut piata. Multe slujbe nerentabile, aducatoare de pierderi, au disparut, insa altele noi, performante, care sa absoarba forta de munca disponibilizata, nu au aparut. Deoarece sectorul privat, care le-ar fi putut crea, a fost sufocat de politicile populiste. Cum? Partidele din opozitie si sindicatele arata cu degetul spre impozite si taxe. PNL si PD chiar au introdus in parlament motiunea "Fiscalitatea". Nivelul general de impozitare din Romania nu este totusi ridicat. El se situeaza in jurul mediei din alte tari in tranzitie, cum sunt Polonia, Cehia sau Ungaria. Exista insa un tip de impozit direct care, intr-adevar, a luat-o razna. Este vorba de contributiile sociale (pentru sanatate, pentru pensii sau somaj), al caror nivel - 57,6% din salariul brut - bate toate recordurile in Europa de Est. Doua treimi din povara sunt suportate de angajatori si o treime de angajati. Asemenea biruri maresc excesiv costurile de productie si determina intreprinderile sa nu mai angajeze forta de munca. In pofida aparentelor, economia "sociala" nu functioneaza in folosul cetateanului. Pentru ca nu raspunde dorintei oamenilor de a munci prin crearea de noi slujbe. In conditii extreme, taxele sociale pot duce la o crestere economica lenta in conditii de somaj ridicat. Au demonstrat-o tarile Uniunii Europene, care si-au cumparat electoratul prin sisteme de protectie sociala foarte generoase. In Romania, situatia este insa cu totul alta: taxele au fost urcate in cer, in schimb protectia sociala a ramas la pamant. Spitalele n-au bani de medicamente si nici bolnavii n-au cu ce sa le cumpere. Oamenii sunt operati pe viu, ca in timp de razboi. Este o forma deosebit de violenta prin care se manifesta lipsa de reforme din Romania, dar nu e singura. Doua componente ale contributiilor sociale au sporit atat de mult dimensiunile lor. Prima este Fondul de pensii, care, cu o pondere de 35% din salariul brut, este de departe cel mai ridicat din regiune. O asemenea situatie a fost determinata atat de exceptarea de la plata contributiei la Fond a unor largi categorii de forta de munca, in special a aceleia care lucreaza in agricultura, cat si de cresterea numarului pensionarilor, care depaseste cu mult pe cel al salariatilor cotizanti. Romania are 4,5 milioane de salariati si peste 6,5 milioane de pensionari, care, desi au cotizat cat timp au lucrat pentru a avea din ce trai la batranete, se afla intr-o situatie critica, deoarece pensiile pe care le primesc, practic, ii infometeaza si ii lasa prada diferitelor maladii. A doua componenta este Fondul de somaj, care, format prin prelevarea a 6% din salariul brut, se afla de asemenea pe cea mai inalta treapta in Europa de Est, desi Romania are o rata a somajului de marime medie. Fondul a fost supradimensionat pentru ca excedentele sale semnificative sunt folosite la carpirea bugetului public zdrentuit de intreprinderile neperformante. Daca nivelul general de impozitare din Romania nu difera prea mult de cel din celelalte tari in tranzitie, veniturile bugetare care se obtin la noi sunt mult mai mici decat in statele cu care ne comparam. O cauza este numarul mare de exceptari, scutiri si amanari de la plata impozitelor de care beneficiaza intreprinderile clientelare. Alta cauza este structura produsului intern brut, mult inclinata spre autoconsum, care face ca ponderea produselor si activitatilor ce intra in circuitul economic si sunt supuse impozitarii sa fie mai mica decat in alte tari est-europene. In Romania, din cele 10 milioane de persoane care desfasoara activitati economice, numai 4 milioane varsa fiscului contributii sociale. Unii platesc impozite de se spetesc, altii trag chiulul. Cat timp va dainui o asemenea anomalie creata de politicile populiste, romanii nu pot spera intr-un viitor mai bun.