Statele Unite ale Europei - raul absolut necesar

Azi sarbatorim, cu fast, ca de obicei in ultimii ani, Ziua Europei. Ziua de 9 mai, aleasa in mod simbolic ca data de nastere a ceea ce avea sa devina mai tarziu Uniunea Europeana, este celebrata pe

Azi sarbatorim, cu fast, ca de obicei in ultimii ani, Ziua Europei. Ziua de 9 mai, aleasa in mod simbolic ca data de nastere a ceea ce avea sa devina mai tarziu Uniunea Europeana, este celebrata pe intreg continentul ca o adevarata zi nationala, Ziua "Statelor Unite ale Europei". Desigur, Uniunea de astazi, macinata de atatea probleme si controverse, privind viitorul cu nesiguranta si ingrijorare, este inca departe de idealul unui super-stat al democratiei si prosperitatii, extins la dimensiunile batranului continent. Sufocata de birocratie, inaintand cu mare greutate prin hatisul de norme, regulamente, legislatii si circulare (adoptate in urma unor nesfarsite tratative intre membrii sai), Europa Celor 15 pare sa treaca printr-o criza profunda. O prapastie pare sa se fi cascat intre liderii ei si oamenii de rand din tarile membre, din ce in ce mai nemultumiti de conditia de "cetatean european". Semnalele de alarma au devenit tot mai vizibile. A fost, mai intai, referendumul din Irlanda, care a refuzat ratificarea Tratatului de la Nisa, noua constitutie europeana stabilind dimensiunile institutionale ale unei Uniuni cu 27 de membri. Au fost eurobarometrele, sondajele intreprinse periodic in toate cele 15 state membre, ale caror rezultate indicau lipsa de intelegere a majoritatii celor intervievati fata de modul de functionare a institutiilor europene si, nu in ultimul rand, ostilitatea fata de primirea in Uniune a 12 noi membri. A fost, de curand, scrutinul prezidential din Franta, in care aproape sase milioane de oameni au votat in favoarea unui lider care dorea iesirea tarii din UE. Europa care isi sarbatoreste, astazi, aniversarea, si-a tinut, atunci, rasuflarea, pana cand controversatul Jacques Chirac a fost reales. Pericolul extremismului, reprezentat de Jean-Marie Le Pen, a fost inlaturat. Deocamdata. Va gasi, oare, Europa timpul sa se aplece asupra motivelor pentru care 18 la suta dintre francezi nu mai doresc ca tara lor sa faca parte din Uniune? Poate ca una dintre ratiunile nemultumirii lor este birocratia dezolanta a Bruxellesului, sau scandalurile de coruptie de acolo... Faptul ca, uneori, la Bruxelles, la fel ca si la Bucuresti, se mai inventeaza niste taxe pentru a se masca incompetenta conducerii sau politicianismul este perceput rau de cetateanul european, cel din buzunarul caruia sunt scosi acesti bani. Vor urma alte alegeri, legislativele din Franta, Olanda, Irlanda si Germania, in care prezenta euroscepticilor se va face, tot mai tare, simtita. In aceste conditii, daca o Europa cu 15 membri functioneaza deja anevoios, cum va merge oare, peste doi ani, o Europa cu 25 de membri si peste alti cativa ani, una cu 27 de membri? Ziua de 9 mai plaseaza, insa, aceste evolutii intr-o alta perspectiva. Privind in urma, la drumul parcurs de la declaratia din 1950 a ministrului francez de externe, Robert Schumann, care propunea crearea Comunitatii Europene a Carbunelui si Otelului, la Uniunea de astazi, integrata economic si politic, descoperim suficiente motive de a privi cu incredere viitorul. Cu cincizeci de ani in urma, ideea ca membrele Comunitatii Europene trebuie sa aiba o Constitutie, institutii si politici comune parea utopica. O nebunie parea, la inceput, si introducerea monedei unice sau desfiintarea granitelor in interiorul Uniunii. In sfarsit, cu zece ani in urma, parea de neconceput ca tarile din fostul bloc comunist ar putea deveni membre ale Uniunii Europene. Si totusi, zece dintre ele au toate sansele sa intre in UE in 2004, iar celelalte doua - Romania si Bulgaria - cel mai tarziu pana la sfarsitul acestui deceniu. Oricat de utopica parea la inceput ideea constructiei europene, ea s-a dovedit, in timp, functionala. Aderarea la Uniune a insemnat, pentru toate statele membre, o cale sigura de dezvoltare si prosperitate. Exemplele Spaniei si Portugaliei, dar si cel al Greciei sau al Irlandei, care au inregistrat, dupa intrarea in Uniune, o crestere economica spectaculoasa si o dezvoltare sociala de invidiat, sunt edificatoare. Facand, asa cum se obisnuieste la o aniversare, bilantul ultimilor 52 de ani, pare evident ca "plusurile" constructiei europene sunt covarsitor mai mari decat "minusurile". Iar actuala criza pe care o traverseaza in prezent Cei 15 apare in adevarata ei dimensiune, ca un alt obstacol in acest proces. Obstacol anticipat, de altfel, de vizionarii care au demarat cel mai ambitios proiect din istoria Europei: extinderea cu 10 sau 12 state simultan. Istoricii afirma ca UE s-a dezvoltat semnificativ doar in urma unor crize. Uniunea Europeana este, astazi, un organism viu, capabil de adaptare - fapt important pentru Cei 15 si vital pentru viitorii membri.