Societatea civilă cere noi ambasade pentru sprijinirea muncitorilor asiatici care vin în România
0Un grup de peste 20 de organizații ale societății civile solicită președintelui României, Nicușor Dan, și ministrului Afacerilor Externe (MAE), Oana Țoiu, deschiderea de ambasade în țări din Asia, pentru a facilita recrutarea de forță de muncă și pentru a proteja drepturile muncitorilor imigranți.

Organizațiile semnatare, active în domeniul drepturilor omului și al serviciilor sociale, au transmis vineri o scrisoare deschisă prin care atrag atenția asupra lipsei de reprezentare diplomatică în țările sursă pentru muncitori străini.
„România se confruntă de mai mulţi ani cu deficit de forţă de muncă, cu precădere în sectoare precum producţia, construcţiile, comerţul, HoReCa şi serviciile administrative şi de suport. În acest context, ţara noastră alocă cote crescute de vize de imigrare pentru muncă cetăţenilor din ţări terţe. Contingentul anual de avize pentru lucrători străini nou-admişi pe piaţa forţei de muncă a crescut de cinci ori din 2021 până în prezent, fiind situat în ultimii doi ani la 100.000 şi bazat pe cererile concrete din partea angajatorilor români”, se arată în document, citat de Agerpres.
Totuși, România „nu a dezvoltat relaţiile diplomatice, consulare şi/sau înţelegerile bilaterale cu principalele ţări sursă pentru această forţă de muncă, inclusiv prin prezenţa unor ataşaţi pentru muncă”, se precizează în scrisoare.
Lipsă de reprezentare diplomatică
Situația actuală arată că România este insuficient reprezentată în țările din care provin cei mai mulți muncitori:
- Nepal - România nu are ambasadă, ci doar un consulat onorific la Kathmandu, iar acordul bilateral semnat în 2023 nu a fost urmat de deschiderea unei reprezentanțe diplomatice.
- Sri Lanka - există ambasadă, dar fără ambasador numit și fără sprijin pentru domeniul forței de muncă.
- India - România are ambasadă și consulate onorifice, dar acestea nu oferă asistență pe probleme de muncă.
- Bangladesh - reprezentarea este asigurată de Ambasada României în India, cu un consulat onorific la Dhaka, dar fără acorduri bilaterale relevante.
- Turcia - situația este mai bună, existând ambasadă, consulate și acorduri de cooperare inclusiv pe tema circulației cetățenilor.
Pe lângă acestea, societatea civilă menționează și alte țări sursă unde România are o prezență limitată sau insuficientă: Etiopia, Filipine, Egipt, Maroc și Tunisia. „Trebuie precizat că, în general, există o simetrie a reprezentării. Prin urmare, nici ţările respective nu au o prezenţă diplomatică în România”, se subliniază în scrisoare.
Riscuri și consecințe
Conform organizațiilor semnatare, absența reprezentării diplomatice în statele asiatice de unde provin aproape 80% dintre muncitorii imigranți are efecte negative: „Această absenţă are consecinţe negative importante pe trei paliere: riscuri privind securitatea, infracţionalitatea şi traficul de persoane; nerespectarea drepturilor fundamentale ale imigranţilor şi costuri ridicate pentru mediul de afaceri din România”, se arată în document.
„Aceste probleme se vor acutiza în anii următori, în condiţiile în care toate predicţiile economice arată că deficitul de forţă de muncă va creşte”, avertizează organizațiile.
Propunerile societății civile
În scrisoare se solicită ca România să ia măsuri concrete, printre care:
- deschiderea de ambasade în Nepal, Bangladesh și Sri Lanka, cu atribuții specifice pentru piața muncii,
- desemnarea unor atașați pe probleme de muncă și sociale,
- inițierea de acorduri bilaterale cu țările sursă de forță de muncă,
- implicarea instituțiilor din domeniul muncii pentru sprijinirea firmelor de recrutare,
- dialog constant între sindicate, patronate și organizațiile pentru drepturile omului.
„Pentru a răspunde pro-activ, România are la îndemână instrumentul diplomaţiei şi poate învăţa din exemplele ţărilor membre UE, inclusiv din acordurile încheiate chiar de ţara noastră, înainte de aderarea la Uniune, cu ţările în care românii emigrau pentru muncă”, se mai precizează în scrisoare.
Cine a semnat apelul
Printre semnatarii documentului se regăsesc Asociaţia ActiveWatch, Asociaţia Respiro Human Rights Research Centre, Centrul de Resurse Juridice, Centrul pentru Inovare Publică, Centrul pentru Studiul Comparat al Migraţiei, Centrul pentru Resurse Civice, CeRe: Centrul de Resurse pentru participare publică, Confederaţia Caritas România, Consiliul Naţional Român pentru Refugiaţi și Fundaţia pentru Dezvoltarea Societăţii Civile.