Experiențele românilor cu imigranții: „O să devină din ce în ce mai rău”. Dezbaterea momentului
0Un livrator din Bangladesh a fost agresat pe stradă, în București, fiind insultat cu apelativul „invadator”. În paralel, un alt asiatic povestește într-un interviu video cât de mult îi place să trăiască și să lucreze în România. Între cele două perspective, pe Reddit a fost deschisă o amplă dezbatere despre rasism, salarii și pensii.
Populația activă este în scădere, iar fără aport extern sistemul nu mai rezistă, este concluzia mai multor utilizatori de pe Reddit, susținută și de INS. „Avem o populație muncitoare în scădere, care trebuie suplimentată din exterior, pentru că altfel nu se pot susține pensionarii”.
Imigranții văzuți la lucru
Pesimismul a fost dus mai departe: „O să ajungem o țară întreagă de moși, cu lumea a treia ca sclavii noștri și ai noștri sclavi la țările mai bogate? Sau așteptăm roboți și, după, tăiem elanul și lăsăm toți săracii să moară?” Frustrarea este alimentată de salariile considerate „mizerabile” și de prețurile mari la mâncare și taxe, „comparative cu țări mult mai bune”.
Un alt comentator a amintit și momentul în care serviciile de curierat ofereau venituri decente: „Aveam băieți care se întorceau înapoi pentru că le convenea să muncească în țara lor pe bani decenți. Avem mult mai multe probleme și o să devină din ce în ce mai rău.”
Cei de pe forum au legat discuția de dezbaterea clasică despre PIB și nivelul de trai. „Creșterea economică nu îmbunătățește viața cetățenilor în mod direct. Poți vedea câți imigranți sunt în vest și, totuși, din 2000 până acum nu au creșteri reale semnificative ale salariilor, dacă iei în considerare inflația.”
Un altul a completat că în vest economia s-a mutat deja pe alt plan: „Au infrastructură, spitale, borduri (noi punem constant borduri, probabil e nevoie în fiecare oraș de borduri noi odată la 2 ani), deci economia lor nu îi mai ajută vizibil pe ei.”
Dincolo de statistici, românii povestesc experiențe directe. „Am avut ocazia să angajez 3 imigranți pentru câteva munci prin ogradă și pot spune că sunt printre cei mai respectuoși și civilizați, cu etica de muncă excelentă, diligenți. I-am pus la masă în fiecare zi de lucru și am stat puțin de vorbă cu ei și pot spune că e o reală plăcere.”
Mesajul se transformă într-o critică dură la adresa extremismului: „Mi-e rușine că sunt conațional cu atâția extremiști spălați pe creier sau oportuniști precum Tanasă, Simion și susținătorii lor, exemplu puștiul ăla cordit neonazist care agresează oameni nevinovați pe stradă motivat de URĂ lipsită de orice sens.”
În opinia utilizatorului, tocmai cei care strigă „îmi apăr țara” ar fugi primii din România „în caz de război”.
Aceeași voce povestește că i-a contactat ulterior pentru altă lucrare și a fost „extrem de mulțumit”: „Dacă ești interesat de servicii similare, sunt sigur că poți să abordezi un curier să îl întrebi dacă are ceva colegi care sunt dispuși.”
Contrast cu diaspora românească
Un alt utilizator observă tranșant: „Momentan, ăștia nu fac în România ce fac românii în Anglia, Germania, Italia etc. Cel puțin nu am sesizat mânăriile făcute de ai noștri: furat, ‘combinat’, prostituție, trafic de persoane etc.”
Amintirile personale au dus discuția mai departe. „Nici acolo nu sunt toți așa. Mama mea a lucrat în Cipru vreo 15 ani. Am fost și eu de vreo două ori pe acolo și unul dintre colegi, devenit ulterior și prieten de familie, era din Bangladesh. Omul era super ok, știa engleza la perfecție, mă înțelegeam foarte bine cu el. Deși era musulman, când am mers să facem un grătar, a venit și el cu noi și a mâncat și carne de porc. I-a plăcut, totul a fost în regulă.”
Câțiva ani mai târziu, acel bărbat s-a căsătorit cu o româncă, locuiește în județul Timiș, a învățat limba și are un loc de muncă. „Un om respectuos, liniștit, harnic. Îi plăceau desenele animate și jocurile video, la fel ca mie. Da, din mii de oameni care vin în țară, o să fie și unii care poate nu sunt cum ar trebui, dar majoritatea sunt ok și își văd de treaba lor.”
Un alt user vine cu o observație: „Eu când văd pe Glovo vreun român știu sigur că mă va ține în telefon să găsească intrarea în bloc sau îi va fi lene să urce și va da motive, cu mici excepții evident. Când văd nume Malakhes sau whatever Nepal Bangla Pakistan, toți ajung la mine la ușă fără niciun deranj, fără nicio problemă. Tot respectul.”
Colegi nepalezi la corporație
Un angajat dintr-o multinațională povestește că doi colegi nepalezi i-au devenit mai apropiați decât mulți români: „Nu m-am înțeles cu românașii mei, cum m-am înțeles cu ăștia doi. Înțeles, vorba vine, prin Google Translate mai mult. Cumva ei au reușit să învețe în doi ani ceva română, eu neam din nepaleza lor!”
Ce l-a impresionat: seriozitatea la muncă, igiena, sprijinul oferit chiar și atunci când avea probleme lombare. „Acum vreo opt luni am avut o problemă financiară. Zic să-mi iau inima în dinți și am cerut unuia împrumut 1000 lei. Fără probleme m-a servit, bănuiesc că dacă era un românaș...”
El a detaliat și gusturile colegilor: unul e „mort după populara noastră, îi plac sarmalele cu carne de oaie”, celălalt e pasionat de munte și de limba portugheză. „Mort după zacuscă, i-am adus vreo trei borcane, și a ținut din ele trei luni.”
Concluzia lui: „Consideră că 70–80% din români sunt prietenoși și omenoși. Sper ca procentul să fie mai mare, neincluzând boi precum ăla de alaltăieri, cu lovitura... Oameni ca și noi, de altfel.”
Agresiunea, un tipar transmis social
De curând, psihologul clinician Luminița Tăbăran a explicat, pentru Adevărul, faptul că asemenea agresiuni nu apar dintr-un vid, ci au la bază un amestec de frustrare și tipare de violență transmise social: „Ceea ce s-a întâmplat este un caz izolat și nu aș generaliza această percepție la nivel național. Însă poveștile despre cum sunt tratați uneori românii peste graniță, poate chiar el a fost victima unui astfel de tratament, își pot pune amprenta pe modul în care îi privește pe acești oameni. Rasismul este o reacție personală introiectată din societate. Ajungem să credem că urâm anumite rase de oameni, dar dacă încercăm să ne justificăm opțiunea nu avem argumente solide, uneori doar povești auzite și transmise pe cale orală, ce pot fi chiar fără un fundament real.”
În același timp, Daniel Țecu, președintele Federației Asociațiilor de Români din Europa (FADERE), reamintea că România are una dintre cele mai mari diaspore din lume și că dublul standard este de neacceptat: „Este absolut de neconceput ca astfel de incidente să se întâmple în România, o țară care are una dintre cele mai mari diaspore din lume. Peste cinci milioane de români trăiesc și muncesc doar în Europa, iar majoritatea țărilor-gazdă i-au primit cu brațele deschise, oferindu-le un cămin și o șansă la o viață mai bună. Ne așteptăm, pe bună dreptate, la respect și tratament egal în străinătate, dar ne comportăm cu o dublă măsură inacceptabilă în propria noastră țară.”
Cazul agresiunii asupra livratorului asiatic și povestea celuilalt livrator care spune că îi place să muncească în România arată cele două fețe ale aceleiași realități: pe de o parte, ura și prejudecățile alimentate de frustrare și propagandă; pe de altă parte, normalitatea conviețuirii și integrarea firească a imigranților.
Pe Reddit, vocile românilor oscilează între teamă, revoltă și solidaritate. Mulți recunosc însă că: România are nevoie de imigranți pentru a-și susține economia și sistemul de pensii. Experiențele pozitive relatate, de la livrările punctuale până la prietenii legate la locul de muncă, sugerează că, dincolo de etichete și extreme, cei veniți aici nu sunt o amenințare, ci un răspuns la o criză pe care statul român nu reușește să o gestioneze.
Se încarcă comentariile...
