Interviu Scandal în cultură: „Se vrea distrugerea Institutului Patrimoniului”. Directorul instituției lansează un avertisment dur
0De ce e în pericol Institutul Național al Patrimoniului acum, în contextul în care a rezistat unor epoci „negre” pentru democrație? Bogdan Șandric, director în cadul instituției , vorbește despre două legi care ușurează foarte mult munca celor care construiesc în dauna protecției patrimoniului.
Institutul Național al Patrimoniului a reacționat ca urmare a informațiilor vehiculate în spațiul public cu privire la propunerea de desființare și de reorganizare a sa prin comasare în cadrul Ministerului Culturii.
Ministerul Culturii a confirmat că ia în calcul o asemenea operațiune.
„Institutul Național al Patrimoniului își manifestă dezacordul cu privire la această măsură și neînțelegerea cu privire la impactul pozitiv pe care l-ar putea produce. Mai mult, avem certitudinea și argumentele că efectul va fi unul nociv, cu grave prejudicii aduse patrimoniului cultural național”, se arată în comunicatul transmis de instituție.
Bogdan Șandric, director al departamentului „Patrimoniu Digital”, a explicat pentru „Adevărul”:
„Din 2010, de la înființare s-a creat un grup de profesioniști independenți care oferă consultanță la toate problemele de patrimoniu, la solicitările Comisiei Naționale a Monumentelor Istorice, la solicitările Comisiei Naționale de Arheologie, la solicitarea Comisiei Națională Limes, la solicitarea expresă a Ministerului Culturii și, cum ziceam, oferă consultanță, oferă puncte de vedere, oferă soluții foarte clare în probleme de patrimoniu pe care nici Ministerul Culturii nu-și asumă să le rezolve într-un fel decât cu aprobarea noastră. Odată ce se pierde corpul ăsta de profesioniști, se pierde identitatea asta, se va alege praful, în mare măsură, de o grămadă de monumente care vor fi distruse, mutilate, abandonate sau pur si simplu ignorate.”
Specialistul susține că lucrurile funcționează astfel în toată Europa civilizată. „Sunt instituții, uneori sunt mai multe, și cu personal mult mai numeros și care se susțin reciproc. În Polonia se numește Institutul Național al Patrimoniului, are mai puține atribuții ca la noi și sunt 260 de angajați. În România avem în organigramă 120 de posturi și niciodată nu am fost mai mult de 100. Întotdeauna am fost 100.”
De ce acum? „Presiune a existat și pe vremea lui Ponta, și pe vremea lui Dragnea, și mai târziu”
Întrebat cum a rezistat Institutul în perioade mult mai „negre” pentru democrație, precum epoca Dragnea, și este acum pe cale să fie desființat, directorul a explicat: „Întotdeauna au existat presiuni pe instituție asta, adică de la apariție. Au existat presiuni politice exprimate pe față sau exprimate voalat. Au existat miniștri ai culturii care veneau din afara zonei și nu știau care este fișa postului, cum îmi place să spun, și care au trecut așa cum au venit. Au venit miniștrii ai culturii din afara să spunem zonei culturale, dar care au înțeles foarte bine care sunt obligațiile lor și s-au ocupat de asta și au oferit foarte mulți sprijin”.
Specialistul mărturisește că presiune a existat „și pe vremea lui Ponta, și pe vremea lui Dragnea, și mai târziu.” Cu toate acestea, Institutul a rezistat. De ce? „Pentru că există această etică profesională a oamenilor care au spus întotdeauna ce gândesc, au oferit argumente, multe, au făcut lucruri. Adică noi nu am fost aici doar un grup de înțelepți care atunci când ne cere cineva o opinie ne-o exprimăm. Avem foarte multe atribuții. Trebuie să facem restaurare, trebuie sa facem evidență, se face evidență, lucrurile sunt sunt publice. Trebuie s-o să facem foarte multe foarte multe proiecte de cercetare de nișă cu rezultate publice.”
Adevăratele motive ale deciziei Ministerului: două legi periculoase pentru patrimoniu
Bogdan Șandric spune că ministerul invocă argumentul economic:
„Singura scuză invocată a fost aceasta a eficienței economice, pe principiul că undeva în guvern s-a spus ca fiecare minister să-și facă o analiză și să propună comasări și rezolvări de genul acesta. În realitate, argumentul economic nu rezistă. Noi dacă ajungem în minister și dacă se aplică grila de salarizare care este acolo, noi o să fim o pagubă în plus pentru finanțele din România, pentru că salariile sunt foarte mici la Institut, media salarială este pe la 4.500 de lei. Deci, dacă vor trece pe niște salarii mai mari, va fi mai mare gaura la buget. În plus, se pierd niște venituri proprii pe care noi le cream. INP-ul creează venituri proprii, face studii, care sunt destul de scumpe, face cercetarea preventivă, accesează fonduri europene, multe.”
În ceea ce privește adevăratele motive ale acestei decizii, Șandric arată: „Observația mea, e pură observație este următoarea: avem două legi date din Ministerul Dezvoltării, care realmente afectează, într-un fel sau altul, protecția patrimoniului. Avem legea care vorbește de avizele care se dau, inclusiv în domeniul intervenției pe patrimoniu cultural și care prevede că dacă nu se eliberează un răspuns în 30 de zile, se consideră aviz favorabil tacit. Deci dacă se primește la o Direcție Județeană pentru Cultură o solicitare de a face un anumit fel de intervenție pe un monument istoric și acolo nu există un specialist și e nevoie de mai mult de 30 de zile să se elibereze un aviz, petentul primește un răspuns favorabil, chiar dacă acțiunea pe care urmează să o facă este una care afectează irecuperabil monumentul sau patrimoniul.”
Specialistul menționează o a doua lege de „eficientizare”, despre care el spune că nu este de eficientizare, dacă ne uităm la modelele europene:
„Astfel, orice construcție în zonele rurale mai mică de 150 de metri pătrați plus alte investiții, parcuri fotovoltaice, eoliene, împăduriri și așa mai departe, nu mai au nevoie de autorizație. Noi avem o lege a peisajului, care e foarte clară, nimeni nu o aplică, care spune că trebuie prezervat, trebuie conservat, trebui avut grijă de peisaj. Satele românești arată cum arată, ca să fim onești. În momentul în care nu mai se cere autorizație și fiecare poate să-și construiască 150 de metri, care nu e chiar o casă mică sau o construcție mică, se ajunge la ce se ajunge...”, explică el.
În aceste situații intervenea INP-ul mereu, spune el. „Erau multe situații de genul acesta în care veneau astfel de solicitări. Ele plecau de la Direcția Județeană de Cultură la Ministerul Culturii. Ministerul Culturii făcea consultare cu Comisiile de Specialitate, cu Comisia Națională a Monumentelor Istorice, care la rândul ei se consulta cu INP-u. Și INP-ul în general elabora puncte de vedere foarte complexe, așa și... întotdeauna punea în favoare monumentul. Indiferent dacă era al statului sau dacă era privat, nu conta chestia asta.”
În concluzie, arată Șandric, „Avem aceste două legi, avem apoi această decizie, cum ziceam, motivată economic de a distruge mai degrabă o etică profesională și un grup de experți, și se pare că se mai conturează și alte argumente despre care nu pot să fiu sigur încă.”
Argumentele pentru care INP nu trebuie desființat
Redăm mai jos argumentele conducerii INP-ului împotriva propunerii de desființare și de reorganizare a sa prin comasare în cadrul Ministerului Culturii, așa cum reiese din comunicatul transmis redacției:
INP este continuator direct al primei instituții publice de profil, Comisiunea Monumentelor Istorice, înființată prin Legea de la 1892 pentru conservarea și restaurarea monumentelor publice și Centrului de Calcul pentru Cultură, înființat în 1981 cu scopul documentării informatizate a patrimoniului cultural. Structura actuală a INP și atribuțiile sale sunt rezultatul comasării succesiv, între anii 2009 și 2014, a patru instituții din subordinea Ministerului Culturii, comasarea celor patru instituții ducând la pierderea a peste două treimi din schema de personal, cu păstrarea însă a tuturor activitățile pe care le desfășurau la care de-a lungul timpului au fost adăugate și unele noi.
În ultimii ani, pentru eficientizarea activității de protecție și gestiune a patrimoniului cultural, INP s-a poziționat ca liant între principalii actori ai acestui proces, autoritatea centrală, autoritatea locală, societatea civilă, mediul academic și mediul de afaceri, cu rezultate reale în dialogul dintre toate aceste categorii. Reorganizarea INP ar duce la estomparea identității instituționale și implicit la scăderea credibilității și vizibilității la nivel național și internațional și pierderea încrederii din partea partenerilor internaționali și a ONG-urilor culturale.
Dizolvarea prin absorbție a singurei instituții ce asigură protejarea, conservarea și punerea în valoare a patrimoniului cultural, printr-un corp profesional independent, va compromite grav toate eforturile Ministerului Culturii și ale INP de creștere a credibilității și eficienței sistemului public de protejare a monumentelor istorice. Rolul INP de fundamentare a deciziilor de specialitate ale MC, de formulare de opinii de specialitate, ce se bazează pe profesionalismul unui corp de experți și pe independența acestor opinii, cât și flexibilitatea și posibilitatea de asociere și lucru în consorțiu, vor fi grav afectate de apartenența la o instituție de tip administrație centrală cu rigori, constrângeri și proceduri administrative diferite, determinate sau influențate politic. Trebuie subliniat faptul că, în majoritatea statelor europene regăsim un institut de specialitate omolog, entitate distinctă față de Ministerul Culturii sau alt minister tutelar.
Pentru creșterea impactului protecției patrimoniului cultural în raport cu nevoile de abordare a crizei climatice, INP a dezvoltat Investiția I.4 – Economie circulară și creșterea eficienței energetice a clădirilor istorice din cadrul Componentei C5 – Valul renovării din PNRR, finanțată prin Planul Național de Redresare și Reziliență prin contractul încheiat între Ministerul Culturii – Unitatea de Management a Proiectului (coordonator de reforme și investiții) și Institutul Național al Patrimoniului (unitate de implementare/beneficiar). În vederea implementării investiției conform graficului asumat, fluxul de activități previzionat este unul continuu, acesta nu poate suferi incidente (de tipul procesului de preluare efectivă a activului și pasivului INP) care pot antrena suspendarea sau întreruperea acestora, din cauza calendarului strict aprobat pentru îndeplinirea la termen a țintelor și jaloanelor asumate prin PNRR. Reorganizarea INP prin absorbție contravine obligațiilor pe care Ministerul Culturii, dar și INP le-au asumat pentru derularea investiției prin PNRR, fiind inadmisibilă contopirea a două calități distincte de către o unică entitate juridică (Ministerul Culturii).
INP elaborează și gestionează Programul național de restaurare a monumentelor istorice [PNR] - principalul instrument prin care statul asigură finanțarea lucrărilor de protejare, restaurare și punere în valoare a patrimoniului imobil și colectează și gestionează Timbrul monumentelor istorice [TMI] - instrument de finanțare care a facilitat intervenții exact în acele zone critice unde nu există capacitate financiară, vizând atât monumente istorice aflate în proprietatea statului, a UAT-urilor sau a cultelor religioase, cât și monumente istorice aflate în proprietate privată a unor persoane fizice sau juridice. Desființarea INP nu ar anula capacitatea generală de investiții a Ministerului Culturii, însă ar paraliza aproape complet capacitatea sa de a realiza investiții legale și fundamentate profesional în domeniul restaurării și protejării monumentelor istorice. Totodată, ar crea un vid legislativ și de expertiză cu consecințe dezastruoase pentru patrimoniul național, necesitând o restructurare majoră a întregului sistem.
„Principala instituție centrală care pune în aplicare politicile publice în domeniul protejării patrimoniului cultural în România”
În continuare sunt prezentate alte argumente împotriva deciziei Ministerului:
INP este principala instituție centrală care pune în aplicare politicile publice în domeniul protejării patrimoniului cultural în România, elaborate în principal de Ministerul Culturii, și funcționează ca instituție unică cu personalitate juridică, specializată în protecția și valorificarea patrimoniului din punct de vedere științific, tehnic și cultural. Prin activitatea curentă, INP gestionează inventarele oficiale ale patrimoniului cultural - Lista monumentelor istorice, Repertoriul arheologic național, Inventarul patrimoniului cultural național mobil, Registrul național al patrimoniului cultural imaterial, instrumente pentru care există personal de specialitate dedicat. De asemenea, personalul de specialitate din INP, oferă sprijin constant Direcției Patrimoniu Cultural din cadrul Ministerului Culturii în îndeplinirea atribuțiilor (avizare, interpelări, solicitări ale petenților etc.). Deși preluarea în MC a gestiunii inventarelor nu ar anula această activitate, trebuie menționat că o eventuală redirecționare a resurselor umane necesare desfășurării acesteia (deja insuficiente), către alte activități MC poate avea consecințe grave chiar și în contextul actualizării sistemelor informatice, personalul de specialitate fiind necesar pentru asigurarea corectitudinii și calității informației.
INP are printre atribuțiile sale principalele responsabilități pe care statul Român și le-a asumat, la nivel internațional, în relație cu ratificarea și implementarea Convenției privind protecția patrimoniului mondial, cultural și natural. În ultimii ani, după o lungă perioadă de hiatus, România prin INP, a reușit repornirea activităților asumate prin convenție, mai ales în sensul realizării primilor pași în alinierea protecției și gestiunii desfășurate la nivel național cu standardele și recomandările UNESCO, punându-se astfel bazele unui proces amplu, dar necesar de eficientizare a managementului Patrimoniului Mondial. De asemenea au fost înregistrate 3 înscrieri în LPM în ultimii 4 ani, o performanță fără precedent chiar în state cu resurse ample dedicate acestui domeniu. Dizolvarea INP sau reducerea personalului deja insuficient ar compromite una dintre activitățile cheie ale României în raport convențiile internaționale ratificate, privind protecția patrimoniului cultural, cu greu repornită în ultimii ani prin crearea în acest scop a unui colectiv supraspecializat în managementul Patrimoniului Mondial.
Nu în ultimul rând, INP are în desfășurare o serie de proiecte cu finanțare europeană și națională, precum și contracte pentru realizarea unor studii (realizate în baza prevederilor legale potrivit cărora INP realizează venituri proprii). Părăsirea de către INP a consorțiilor de implementare a proiectelor ar afecta contractele de finanțare deja semnate, ce vor trebui renegociate, afectându-se astfel implementarea proiectelor și implicit imaginea externă a INP și Ministerului Culturii. De asemenea, se pot produce conflicte de interese, deoarece MC nu poate să fie și finanțator și implementator/avizator sau și autor de studii și documentații de intervenții etc.
În comunicat mai sunt aduse și alte argumente și informații relevante despre importanța instituției.
Se încarcă comentariile...
