Saraci si imbogatiti de Revolutie

De 14 ani de zile, revolutionarii se tot inmultesc. Multi impostori se capatuiesc pe zi ce trece folosindu-se de acest statut. Unii spun ca e normal, pentru ca fara ei nici unii nu ne-am fi putut

De 14 ani de zile, revolutionarii se tot inmultesc. Multi impostori se capatuiesc pe zi ce trece folosindu-se de acest statut. Unii spun ca e normal, pentru ca fara ei nici unii nu ne-am fi putut bucura de drepturile si libertatile din prezent. Numai ca in aceeasi categorie de "revolutionari" sau "luptatori cu merite deosebite" intra si oameni pentru care schimbarea n-a adus nimic bun. E cazul Gabrielei Rocheanu, revolutionar cu acte in regula, si al celor doi copii ai sai, care traiesc acum de pe-o zi pe alta si se gandesc daca nu le-ar fi fost mai bine pe vremea comunistilor. Femeia citeste aproape zilnic in ziare despre "afacerile" unora ca Bebe Ivanovici, Dorin Lazar Maior, Dan Iosif sau Codrin Stefanescu, personaje care la revolutie au facut acelasi lucru ca si ea: si-au riscat viata. Acum unii traiesc in palate si vile de lux, iar ea se lupta sa supravietuiasca.
De la primul-ajutor ranitilor din decembrie, la ajutorul de somaj
Era despartita de sot, avea doi copii mici, statea in chirie intr-un apartament din Bucuresti si lucra la "Telefoane". Revolutia a prins-o in campul muncii, la Buftea, acolo unde facea zilnic naveta. Si-a zis ca e momentul ca ceva sa se schimbe in aceasta tara, asa ca a iesit in strada, ca multi altii. Facuse un curs de prim-ajutor la serviciu, asa ca a mers sa-si ofere serviciile in toate zonele fierbinti ale revolutiei. Gabriela Rocheanu povesteste ca a alergat umar la umar cu barbatii, a carat ranitii, a dus ajutoare si alimente la Comitetul Central, apoi la Televiziune si s-a ocupat de cei care donau sange in acele zile. "Am avut momente in care credeam ca totul s-a sfarsit. Grupul in care eram a fost mitraliat de mai multe ori. Si am scapat ca prin minune. Imi amintesc cum cineva m-a trantit la pamant, iar pe cei din jurul meu ii vedeam cum cad secerati de gloante". Femeia poate sa-ti vorbeasca ore in sir despre cosmarul trait in acele zile. Si-a riscat viata in speranta ca macar copiii care o asteptau acasa vor avea un trai mai bun. La 14 ani de la acele evenimente, mama celor doi copii e somera. Locuieste impreuna cu acestia intr-un apartament din "Macaralei", la capatul Bucurestiului. A acumulat o groaza de datorii la intretinere si traiesc de pe-o zi pe alta. Mai are totusi puterea sa zambeasca. Are si motiv, asa cum ne-a spus din capul locului: a gasit un post de femeie de serviciu la scoala unde a invatat fiica ei. Spera ca directoarea o va angaja si, cu cele trei milioane cat va lua pe luna, va putea sa-si mai acopere din datorii. Povesteste ca singura ei binecuvantare sunt cei doi copii. Fata are putin peste 18 ani, a fost mereu olimpica la aproape toate materiile si acum a luat o bursa din care traiesc cu totii. Baiatul cel mic e inca la liceu, dar ajuta si el in casa cu ce poate. Are alocatie si o pensie pe care inca i-o mai dau cei de la Guvern. Gabriela Rocheanu a fost prinsa intr-un val de disponibilizari dupa privatizarea Romtelecom si a fost bagata fortat in somaj. Si-a facut iluzii cand a aflat ca va primi 10-12 salarii, asa cum prevedea legea. Din cele 160 de milioane cat trebuia sa ia in acte, abia daca s-a ales cu jumatate. Restul s-au dus pe impozite, CAS-uri si alte dari catre stat. Acum banii s-au cheltuit, somajul s-a terminat si el, iar familia Rocheanu traieste din mila altora. Oamenii si-au luat de mult gandul ca cineva o sa-i mai ajute in vreun fel. Poate doar Dumnezeu.
Din impartitor de certificate, latifundiar de Ilfov
Daca revolutionarii amarati incep sa se numere pe degete, numarul parvenitilor a crescut de la o zi la alta. Asta nu pentru ca primii n-ar mai exista, ci pentru ca au disparut din evidentele asociatiilor de revolutionari. In schimb, personaje precum Bebe Ivanovici, baron de Ilfov, supranumit Nasu', sau Dan Iosif, omul de casa al presedintelui Iliescu si consilier al acestuia pe probleme de revolutionari, si-au facut un renume in toata tara. Bebe Ivanovici, presedintele Consiliului Judetean Ilfov, este cel mai reprezentativ caz de revolutionar parvenit. Omul a inceput sa faca bani din momentul in care a ajuns seful Secretariatului de Stat cu problemele revolutionarilor. A fost cel care a dat startul eliberarii pe banda rulanta a certificatelor de revolutionari - de unde si porecla "Certificat". Toata povestea s-a lasat cu un dosar penal, in care Nasu' a fost trimis in judecata pentru abuz in serviciu. Inceput cu surle si trambite la Curtea Suprema de Justitie, procesul s-a incheiat pana la urma la o judecatorie de sector, unde s-a decis condamnarea baronului de Ilfov la un an de inchisoare. In realitate, omul nu a facut nici macar o zi de puscarie, ramanand si cu cazierul curat, intrucat condamnarea sa facea trimitere catre o pedeapsa gratiata intre timp. A fost totusi obligat sa plateasca 38 de milioane, echivalentul prejudiciului provocat de el. La valoarea baronului de Ilfov, acesti bani au reprezentat insa un mizilic. Averea sa agonisita ca fost demnitar guvernamental si, in ultima vreme, ca sef al Consiliului Judetean Ilfov, numara firme, case, terenuri si masini luxoase. Pentru el, revolutia a invins pe deplin.